In religia mea, elementul sau aspectul Realitatii Ultime, pe care multi oameni il numesc Dumnezeu, nu ar fi descris drept o entitate singulara in modul in care majoritatea foloseste acest termen. Nu ar fi inteles drept o “persoana” uriasa, mare, enorma, cu trasaturi fizice masculine sau feminine, nici supus experientelor emotionale umane, precum frica, furie, suparare, aprobare, intelegere sau nevoie de orice fel.

Nici nu ar fi definit ca o forta lipsita de constiinta sau constienta de sine (precum, de exemplu, forta gravitatiei). Mai curand, ar fi definit drept o energie constienta de sine – o esenta esentiala constienta de Sine Insasi. Dumnezeu este o energie constienta de sine care este constienta de sine.

Religia mea ar sustine, de asemenea, ca aceasta energie reprezinta Vibratia Amprenta a Cosmosului, o modulare foarte specifica a frecventei care reprezinta atat principiul originar, cat si pe cel organizator pentru tot ce exista, fizic si nonfizic. Metaforic vorbind, Dumnezeu ar fi numit chiar “Celula Stem a Universului”.

Oare Dumnezeu are dorinte?

Da. Nevoile si dorintele nu sunt acelasi lucru. Religia mea ar sustine ca dorinta lui Dumnezeu este sa creeze in continuu, ca modalitate de experimentare deplina a minunii Esentei sale esentiale. Dar viata nu este un aranjament “serviciu contra serviciu”. Dumnezeu nu creeaza pentru a obtine ceva inapoi din ceea ce creeaza. Dumnezeu creeaza pentru bucuria simpla a creatiei. Aceasta este ceea ce Dumnezeu primeste inapoi: Bucuria.

Dumnezeu nu trebuie sa ceara ceva la schimb din ceea ce El creeaza, pentru ca El nu are nevoi. 

Dumnezeu experimenteaza creatia prin instalarea in toate fiintele simtitoare a puterii de a-si crea, in mod colectiv, realitatea exterioarta, precum si de a-si crea experienta interioara a tuturor evenimentelor si imprejurarilor exterioare, prin exersarea Liberului Arbitru.

"Cel fără de nume a fost obârşia cerului şi a pământului.
El este tainic şi firesc şi există înaintea cerului şi pământului.
Neclintit şi impenetrabil, necuprins infinit;
Singur se susţine şi nu se schimbă niciodată;
Pătrunde totul şi niciodată nu este epuizat.
El este Mama universului, din care s-au iscat toate lucrurile.
Nu-i ştiu numele, încât îl numesc Tao."
Din Tao te Ching, cap. 1 şi 25

Diferiţii mistici au numit necuprinsul infinit Tao, Shabd, sau Cuvântul. Savanţii îl numesc "energia creatoare" sau "energie vibratorie". Asemenea misticilor, savanţii spun şi ei că această energie vibratorie este omniprezentă în fiecare particulă a universului fizic. Aceeaşi energie a furnizat forţa pentru crearea universului, forţa lui Big Bang, pe care savanţii îl situează la începutul creaţiei.