Uitati tot ceea ce ati invatat de-a lungul vietii. Acesta este inceputul unei noi intelegeri, al unui nou vis. Visul in care traim este creatia noastra. Este perceptia noastra asupra realitatii pe care o putem schimba oricand. Noi avem puterea de a crea iadul, dar si puterea de a crea raiul. De ce nu am visa un vis diferit? De ce nu ne-am folosi mintea, imaginatia si emotiile pentru a visa paradisul?

Folositi-va imaginatia si se vor petrece lucruri extraordinare. Imaginati-va ca aveti capacitatea de a vedea lumea cu ochi diferiti, oricand doriti acest lucru. de fiecare data cand deschideti ochii, priviti lumea din jurul vostru intr-un mod diferit.

Folosindu-va imaginatia si deschinzandu-va ochii in fata noilor perceptii, va veti putea vedea pe voi traind o noua viata, un nou vis, o viata in care nu trebuie sa va justificati existenta si in care sunteti liberi sa fiti exact asa cum sunteti.

Oamenii se aseamănă adesea cu vapoare în derivă. Ei se conduc, din fericire, după câteva reguli date de familie, studii, meserie, viaţă socială, dar în interior mulţi sunt ca nişte ambarcaţiuni lansate în plină mare, fără busolă şi fără hartă de navigaţie. Veţi spune că unii au religia... Da, religia ajută mult oamenii, dacă cei care o reprezintă se preocupă cu adevărat de a le da un sistem coerent, plecând de la care ei pot să-şi organizeze viaţa interioară. Dar eu nu vreau să critic bisericile şi clerul, mulţi alţii au făcut-o înaintea mea, poate mai bine ca mine. Ceea ce vreau, e să vă dau metode care vă vor permite să realizaţi ceea ce este scopul tuturor religiilor: stabilirea unei legături cu Dumnezeu.

Da, auzim de atâtea ori repetându-se că cuvântul religie vine din latinescul “religare” adică relegare! Religia e cea care îl releagă pe om la Dumnezeu. Dar ce idee avem despre Dumnezeu, şi cum se poate stabili această legătură? Veţi spune: “E uşor, ne legăm la Dumnezeu prin rugăciune.” Ah! dacă ar fi aşa de simplu! Ca şi cum ar fi suficient să spunem: “Dumnezeul meu... Domnule Dumnezeu...” pentru a intra în legătură cu El!

Se obişnuieşte la catolici ca ei să-şi mărturisească păcatele unui preot şi să primească absolvirea lor ca semn al iertării lui Dumnezeu. Din păcate, foarte mulţi oameni se folosesc de această metodă convinşi că obţin astfel un certificat din partea lui Dumnezeu care îi scapă de răsplata pe care o merită, căpătând o încredere mai mare în iertarea preotului decât în graţia lui Dumnezeu.

Aşa a fost tentat să facă şi Perugini, un pictor italian care a trăit în Evul Mediu, înainte de a muri. În cele din urmă, el s-a decis să nu se ducă deloc la confesiune, căci acest lucru ar fi însemnat o insultă şi un sacrilegiu în faţa lui Dumnezeu, părând că doreşte să-şi salveze pielea.