Humanity's Team este o miscare spirituala al carui scop este sa comunice si sa implementeze credinta ca noi toti suntem UNA, una cu Dumnezeu si una cu viata.

Miscarea a luat fiinta in 2003 in SUA si este fondata de Steve Farell si Neale Donald Walsch, autorul best-seller-ului “Conversatii cu Dumnezeu” . Fara indoiala o "miscare mondiala pentru drepturile civile ale sufletului", Humanity’s Team a devenit o comunitate spirituala cu milioane de aderenti din mai mult de 90 de tari de pe 6 continente. Website-ul oficial se poate vizita la www.humanitysteam.org

Humanity's Team propune o Noua Spiritualitate care largeste si incorporeaza prezentele credinte ale umanitatii despre Dumnezeu si viata, astfel incat aceasta ar putea schimba modul in care traim unii cu altii, aducand in consecinta pace si armonie pe planeta noastra.

Comunitatea romaneasca a Humanity's Team a luat fiinta in 2007, in urma workshopului cu Neale Donald Walsch de la Chisinau, cand cei 50 de romani prezenti au fost invitati sa faca primul pas catre promovarea Noi Spiritualitati: “Daca nu Noi, Cine? Daca nu Acum, Cand?”

In aprilie 2010, Humanity's Team a inaintat catre ONU o petitie semnata de peste 50000 de oameni din intreaga lume in care se solicita proclamarea zilei de 24 octombrie ca fiind ziua internationala a Unimii. La acea data, 3270 de romani semnasera petitia ceea ce a situat Romania pe primul loc in clasamentul tarilor semnatare. Clasamentul a fost realizat in functie de numarul de semnaturi raportat la numarul de locuitori ai tarii. De atunci Humanity's Team sarbatoreste ziua internationala a Unimii in fiecare an pe 24 octombrie.

In decembrie 2010, comunitatea spirituala a Humanity's Team Romania a creat asociatia non-profit Echipa Omenirii (CIF 27890300, inregistrata in Registrul Asociatiilor si Fundatiilor cu nr. 188/20.12.2010), prin intermediul careia se vor dezvolta proiecte concrete de implicare sociala activa in sprijinul sufletelor de langa noi, fie pentru evolutie spirituala, fie pentru sustinere materiala si intr-ajutorare, in proiecte de sustinerea mediului, de unitate si pace, de promovare a valorilor umane, de promovare a educatiei pentru schimbare si sanatate, sustinerea bunastarii sociale si a drepturilor si libertatilor omului.

Misiune, credinte, valori

Schimbarea poate interveni cand devenim constienti de adevarul ca Noi Toti suntem UNA si ne traim vietile ca demonstratii al acestui adevar si nu in negarea lui. De aceea miscarea noastra s-a numit “Miscarea drepturilor civile ale sufletului”.

Humanity's Team vede un adevar vindecator in cine suntem – un adevar care ne vindeca pe noi, relatiile noastre, comunitatile noastre si lumea noastra. Vedem ca suntem cu totii parte a unei esente pe care unii o numesc Dumnezeu iar altii Univers si ca aceasta esenta este sacra, divina, iubitoare, plina de compasiune, creativa si eterna.

Aceasta nu este o idee noua. Profetii, mesagerii, sfintii si vizionarii au transmis acest mesaj inca de la incepul timpurilor. Este mentionat in Veda Indiei, in Noul si Vechiul Testament, in multe alte texte sacre, precum si in materiale contemporane ale Noii Spiritualitati. Unimea este de asemenea o ipoteza a fizicii cuatice si a multor fizicieni care spun ca viata este un tot unificat cu dimensiuni multiple, fiecare completandu-l pe celalalt.

Suntem cu Totii Una este ideea care cu adevarat schimba totul. Cand il regasim pe Dumnezeu si Sinele unul in celalalt, nu putem decat sa ingrijim, iubim si sprijinim aproapele. Cand imbratisam si dam sens Unimii noastre, in mod natural ne pasa de cel de langa noi, loc sau lucru. Dumnezeu si Sinele sunt in tot ce ne inconjoara, astfel incat nimic nu ramane pe afara.

Valorile Humanity's Team sunt:
Unime;
Respect;
Diversitate;
Responsabilitate;
Comunitate.

Misiune

Humanity's Team este o miscare globala a oamenilor de rand ce imbratiseaza unimea cu respect profund pentru diversitatea culturala si cu responsabilitate pentru toate formele de viata. Ne dedicam ridicarii constiintei printr-o viata traita cu scop, fiind o prezenta iubitoare si servind prin model autentic. Ca Activisti Spirituali, suntem uniti in pasiunea noastra de a trezi societatea la unime adunandu-ne intr-o comunitate de fiinte vesele, iubitoare, pasnice si armonioase. Folosind in mod constient cei “5 Pasi pentru Pace” si implicandu-ne in actiuni locale si globale, ne asumam responsabilitatea de a schimba fata umanitatii intr-o generatie.

Fericirea este o rezultantă a dreptei vieţuiri. Cine aleargă după fericire, n-o va avea, dar cine aleargă după dreapta vieţuire va avea şi fericirea.

A fost odată un prinţ melancolic — Tamas, aşa se numea. Era un prinţ mâhnit, după cum îl arată şi numele: „Tamas“, în sanscrită, înseamnă întunecat. Şi prinţul acesta mâhnit, îngrijora pe cei din jur, căci un prinţ mâhnit face nevroză, iar un prinţ nevrotic dă porunci rele. Ştim şi noi, căci am avut despoţi nevrotici şi aţi văzut ce porunci rele dădeau. În consecinţă, cei de la curte au încercat să-l optimizeze. Un înţelept de la curte i-a zis că ar putea să fie fericit dacă ar îmbrăca o cămaşă a unui fericit! Iată o sugestie bună: cămaşa unui om fericit ar putea să te facă fericit. Gândirea magică judecă aşa.

S-ar putea sa fie ceva ce nu intelegem pe deplin despre Dumnezeu, intelegere care ar putea schimba totul?

Suntem astazi la un nou punct de cotitura? Am ajuns din nou la intersecția în care teologia se întâlnește cu cosmologia, cu sociologia, cu patologia ?

Chiar acum noi inca traim imbratisand Teologia Separarii. Care are un mod de a-l privi pe Dumnezeu separat de noi, care insista ca ‘noi suntem aici’ si Dumnezeu este ‘acolo’.

Problema cu Teologia de Separare este ca ea produce o Cosmologie a Separarii. Aceasta inseamna un mod de a privi viata ca si cum totul este separat de orice altceva.

“Oare Dumnezeu chiar vrea ca noi oamenii sa traim experienta durerii?

Pentru început, Dumnezeu nu „vrea ca noi, oamenii” să trăim experienţa durerii. Dumnezeu nu „vrea” nimic. Dumnezeu Îşi experimentează Sinele Dumnezeiesc prin noi şi, în acest chip, Îşi cunoaşte, încă o dată, Sinele Dumnezeiesc. Dumnezeu nu purcede şi nu acţionează din vreun loc al lipsei, de pe pustii, ci dintr-un Lăcaş al (De)Plinătăţii şi Împlinimii Desăvârşite.

Prima mea experienta legata de tratarea emotiilor captive ale unui animal s-a petrecut oarecum accidental. Intr-o zi, am primit un telefon de la o pacienta pe nume Linda, o antrenoare din San Juan Capistrano care venise pentru prima data la mine cu un an inainte pentru a-si trata un caz sever de astm, pe care i l-am putut vindeca. De aceasta data, cererea ei mi s-a parut insa ciudata:

– Am o rugaminte mai particulara, dr. Nelson, si ma intreb daca ma puteti ajuta. Unul din caii mei, Ranger, are o problema de sanatate legata de urinarea foarte frecventa. Am chemat trei medici veterinari ca sa il consulte, dar niciunul nu si-a dat seama ce nu este in regula cu el. Din punctul lor de vedere, Ranger este perfect sanatos. Realitatea este insa ca ne face tuturor probleme, inclusiv celorlalti cai din grajd si proprietarilor lor. Stiu ca lucrati uneori si cu animalele, asa ca v-as ramane indatorata daca ati veni pana aici pentru a vedea despre ce este vorba.

Un băieţel se juca cu jocul lui de Lego când tatăl său a intrat în încăpere.

„Linişte, tati, construiesc o biserică."

Tatăl, gândindu-se să îşi pună la încercare fiul în ceea ce priveşte cunoştinţele în materie de religie, i-a zis:

„De ce trebuie să fim tăcuţi în biserică?"

Fiul a răspuns:

„Pentru că oamenii dorm".

A spune adevărul nostru poate presupune riscul respingerii, dar când ne permitem să urmăm fluxul vieții, suntem sprijiniți.

În calitate de copii, majoritatea dintre noi aflăm că onestitatea este mai bună decât necinstea și că nu putem pune sub semnul întrebării acest lucru dincolo de a face sau nu ceea ce ni se spune. Cu toate acestea, ca adulți, putem merge mai adânc pentru a examina alegerile noastre ca investiții de energie cu riscuri și randamente previzibile. Când spunem adevărul, afirmăm ceea ce este deja. Este ca și cum ai folosi o vâslă atunci când fluxul se mișcă deja în aceeași direcție. Suntem deja susținuți de univers și de fluxul său de energie, deci nu este nevoie să exercităm multă energie, lăsând mai mult pentru alte activități.

Rugăciunea nu înseamnă a impune voinţa noastră altora. Rugăciunea reprezintă şansa noastră de a deveni mai mult decât nişte instrumente ce provoacă o desfăşurare ciclică a evenimentelor, prin folosirea ştiinţei sentimentului, ca să aducem în manifestare noi posibilităţi, într-o situaţie deja existentă”. Rugăciunea este o forţă concretă, măsurabilă şi determinantă în cadrul creaţiei. Rugăciunea este reală. A te ruga înseamnă a face „ceva”!Ce altceva putem face? Soluţiile din trecut nu ne mai sunt de ajutor în prezent. Rugăciunea este actul prin care redefinim fundamentul care stă la baza urii, violenţei etnice şi războiului.

Aspecte planetare in acest 2020 sunt multe, iar de la luna la luna, de la perioada la alta, vor fi schimbari in domino, atat la nivel macro, mondial, cat si la nivel micro, in viata fiecarei persoane in parte. Planete importante isi schimba semnul, cuadraturi, retrogradari, intersectii de energii cu impact puternic.

In nebunia, nebuloasa, ritmul in care exista omenirea anului 2020, in felul in care se raporteaza la mediul in care traieste, este nevoie de o mare schimbare. Schimbare pe care daca nu am reusit sa o intelegem si sa o implementam noi, oamenii, ne-a fost impusa pe repede inainte!

Tabloul descris de aici inainte se bazeaza pe aspectele astrologice din urmatorii doi, trei ani de zile: Saturn in Varsator, Uranus in Taur, Cuadratura Saturn – Uranus, Nodul Nord in Gemeni, Nodul Sud in Sagetator, Saturn trigon Nodul Nord, Pluto in Capricorn si Neptun in Pesti, in cuadratura la axa nodurilor lunare!

Orice relaţie poate fi vindecată, orice relaţie poate deveni minunată, dar procesul de vindecare nu poate începe decât cu noi înşine. Este nevoie să avem curajul să ne folosim de adevăr, să fim absolut cinstiţi cu noi înşine. Chiar dacă nu putem fi cinstiţi cu tot restul lumii, este important să fim cinstiţi măcar cu noi înşine. Chiar dacă nu putem controla tot ce se întâmplă în jurul nostru, putem face cel puţin efortul de a ne controla propriile reacţii. Aceste reacţii controlează visul vieţii noastre, visul nostru personal.

Ele sunt cauzele fericirii sau nefericirii noastre.

Reacţiile noastre sunt cheia unei vieţi împlinite sau nu. Dacă putem învăţa să ne controlăm reacţiile, ne vom putea schimba obişnuinţele, iar apoi întreaga viaţă.

Noi suntem singurii responsabili pentru consecinţele faptelor, gândurilor, sentimentelor şi cuvintelor noastre. Nu întotdeauna ne dăm seama ce cauze au stat la baza acestor consecinţe – ce emoţii, ce gânduri precise –, dar este limpede că suferim sau ne bucurăm ca urmare a unor atitudini personale.

Iubirea de sine este o dilema pentru multe persoane, iar nu de multe ori acestea confunda controlul asupra celorlalti si egoismul cu iubirea de sine. Diferenta este ca intr-o relatie egotica de control suntem mereu preocupati de celalalt: face sau nu face ceva pentru mine, este sau nu intr-un mod in care eu ma astept sa fie. In cazul iubirii de sine, eu ma raportez doar la mine si la cele ce percep raportat la fiinta mea.

Iubirea de sine este de fapt cel mai important blocaj in calea evolutiei unei persoane, deoarece este cheia oricarei alte forme de iubire. Nu putem iubi pe celalalt daca nu ne iubim pe noi, nu putem accepta nimic ce se intampla in afara noastra daca nu ne acceptam pe noi, in intregime, cu bunele si mai putin bunele, sau mai bine zis acele aspecte care sunt in stadiu de "lucru in progres". Ca sa ne putem iubi pe noi mai mult este esential sa ne raportam la noi din perspectiva corecta, reala: suntem aici temporar pentru a evolua, pentru a ne dezvolta si manifesta virtuti Divine.

Până nu demult, eram convinsă că în viaţa trebuie să te apropii de perfecţiune. Munceam să fiu bună, pozitivă, să mă dezvolt continuu, să adaug în vocabularul meu cuvinte frumoase. Până aici nimic neobişnuit, ai să-mi spui. Poate!

Suntem învăţaţi să ne purtăm frumos în societate, să ne adresăm cu respect oamenilor din jurul nostru, să mulţumim formal, să ne lăsăm la urmă şi să-i punem pe primul loc pe ceilalţi. Şi de aici şi până la a te departa complet de tine, e doar un pas. Şi groapa se adânceşte tot mai tare şi tu nu mai întelegi nimic. Şi vine un moment în care te revolţi şi toata bunătatea ta e înlocuită de răutate, invidia ia locul generozităţii, lumina se transformă în întuneric.

Fiecare fiinţă omenească se naşte cu un sistem emoţional sănătos. Când ne naştem, ne iubim şi ne acceptăm pe noi înşine. Nu emitem judecăţi legate de care părţi anume din noi înşine sunt bune şi care sunt rele. Existăm în întregimea fiinţei noastre, trăind momentul şi exprimându-ne liber. Pe măsură ce creştem, începem să învăţăm de la oamenii din jurul nostru. Ei ne spun cum să ne comportăm, când să mâncăm, când să dormim - şi începem să facem deosebiri. Învăţăm ce comportamente ne fac să fim acceptaţi şi care dintre ele ne fac să fim respinşi. Învăţăm cum să primim un răspuns prompt, sau dacă strigătul nostru rămâne fără răspuns, învăţăm să avem încredere în oamenii din jurul nostru, sau să ne fie frică de ei. Învăţăm consecvenţa sau inconsecvenţa. Învăţăm ce calităţi sunt acceptabile în mediul nostru şi care nu sunt. Toate acestea ne distrag de la a trăi în acest moment şi ne împiedică să ne exprimăm liber.

Uitati tot ceea ce ati invatat de-a lungul vietii. Acesta este inceputul unei noi intelegeri, al unui nou vis. Visul in care traim este creatia noastra. Este perceptia noastra asupra realitatii pe care o putem schimba oricand. Noi avem puterea de a crea iadul, dar si puterea de a crea raiul. De ce nu am visa un vis diferit? De ce nu ne-am folosi mintea, imaginatia si emotiile pentru a visa paradisul?

Folositi-va imaginatia si se vor petrece lucruri extraordinare. Imaginati-va ca aveti capacitatea de a vedea lumea cu ochi diferiti, oricand doriti acest lucru. de fiecare data cand deschideti ochii, priviti lumea din jurul vostru intr-un mod diferit.

Folosindu-va imaginatia si deschinzandu-va ochii in fata noilor perceptii, va veti putea vedea pe voi traind o noua viata, un nou vis, o viata in care nu trebuie sa va justificati existenta si in care sunteti liberi sa fiti exact asa cum sunteti.

Până nu demult, eram convinsă că în viaţa trebuie să te apropii de perfecţiune. Munceam să fiu bună, pozitivă, să mă dezvolt continuu, să adaug în vocabularul meu cuvinte frumoase. Până aici nimic neobişnuit, ai să-mi spui. Poate!

Suntem învăţaţi să ne purtăm frumos în societate, să ne adresăm cu respect oamenilor din jurul nostru, să mulţumim formal, să ne lăsăm la urmă şi să-i punem pe primul loc pe ceilalţi. Şi de aici şi până la a te departa complet de tine, e doar un pas. Şi groapa se adânceşte tot mai tare şi tu nu mai întelegi nimic. Şi vine un moment în care te revolţi şi toata bunătatea ta e înlocuită de răutate, invidia ia locul generozităţii, lumina se transformă în întuneric.

Momentul revoltei tale, este momentul în care umbra ta vrea să  iasă la suprafaţă, să o cunoşţi şi să o accepţi în viaţa ta. Până nu vei accepta că eşti şi bine şi rău, şi alb şi negru, şi iubire şi ură, ai să trăieşti în minciună şi ai să cunoşti doar nefericirea.

“Cine priveşte mai întâi în oglinda apei, vede mai întâi propria-i imagine. Cine se îndreaptă spre sine însuşi, riscă să se întâlnească cu sine însuşi. Oglinda nu linguşeşte, ea il reflectă cu fidelitate pe cel care se uită în ea, acel chip pe care nu-l arătăm niciodată lumii, pentru că îl ascundem cu ajutorul persoanei – masca noastra de actori. Oglinda însă se află dincolo de mască şi arată adevaratul chip.”

Chakra este un cuvant sanscrit care inseamna “vortex” sau “roata”. Chakrele din corpul uman sunt centrii energetici subtili. Misticii hindusi au numarat sute de mii de chakre in corpul omenesc. Aceasta este foarte asemanator cu sistemul de meridiane folosit in acupunctura si in terapiile shiatsu. Cu toate acestea, chakrele asupra carora eu ma concentrez in timpul purificarii si echilibrarii sunt 7 la numar => 7 centrii energetici majori.

Cele 7 chakre majore sunt emitatoare si transmitatoare de energii subtile. Fiecare chakra functioneaza la nivel fizic, emotional si spiritual. Echilibrarea lor este cheia sanatatii si a starii de bine. Dezechilibrul se poate manifesta in diverse moduri, cu un sentiment general de “ceva nu este in regula”. Cand chakrele sunt curatate, ele isi pot indeplini complet functiile, proceseaza energiile, aduc energie organelor fizice si corpurilor subtile, si indeparteaza energiile invechite sau stagnante din corp.

Daca o situatie stresanta continua foarte mult timp, chakrele se pot inchide. Atunci cand corpul fizic trebuie sa functioneze sub o presiune continua sau o depresie, chakrele nu se pot roti si nu pot functiona corect, si devin dezechilibrate sau blocate cu energie veche si stagnanta.

Dacă în cazul alergiei fizice contactul cu substanţa respectivă determină o serie de reacţii fizice cum ar fi strănutul, înroşirea ochilor etc. în cazul alergiei la greşeală reacţiile nu sunt fizice, ci psihologice: devalorizarea propriei persoane, catastrofizarea situaţiilor similare viitoare, trăirea ruşinii.

Alergia la greşeală ne afectează modul în care gândim despre noi în raport cu ceea ce facem sau situaţiile cu care ne confruntăm şi implicit modul în care ne comportăm. Există persoane care ajung să evite situaţiile dificile care implică riscul de a greşi preferând să facă ceea ce ştiu deja, deoarece au de protejat o imagine de sine care variază în funcţie de performanţele pe care le obţin, ceea ce le limitează foarte mult posibilităţile de a învăţa şi a se dezvolta, aşa cum există şi alte persoane care aruncă în joc toate resursele de care dispun pentru a evita cu orice preţ eşecul. Şi într-un caz şi în altul, costurile sunt mai mari decât beneficiile. Studiile recente arată că ruşinea este elementul central al fricii de eşec. Nu eşecul în sine este evitat, ci ruşinea care însoţeşte situaţia de eşec. Persoana care trăieşte emoţia de ruşine se identifică cu situaţia de eşec şi se consideră ea însăşi un eşec sau că este rea, inadecvată (Lewis, 1992). În plus, ruşinea vine la pachet cu convingerea că sinele nostru este defect, că nu suntem demni de iubirea şi aprecierea celorlalţi şi că suntem în pericol de a fi abandonaţi (Mascolo &  Fisher, 1995).

Ceea ce e important sa simitim, sa intelegem, sa vedem acum, este ca nu suntem singuri, ca viata e de partea noastra. Ca prezentul si viitorul ne asteapta cu surprize placute. Ne putem baza pe noi, pe viata, pe oameni si pe familie, sunt binevoitori si ne asculta, ne sustin, ne sprijina.

In trecut nu am fost ascultati de parinti...si poate de aici am inteles ca suntem singuri . Poate ca nu ni s-a explicat indeajuns si nu am fost bagati in seama, si poate de aici provine anxietatea fata de viitor.  Poate ca de aici am inteles  ca nu suntem importanti, ca parerea noastra nu conteaza, ca nu suntem valorosi.

Ni s-a explicat pe un ton ridicat, si asa poate ca am invatat ca numai ridicand vocea, sau fiind furiosi, putem fi ascultati.

Poate ca ni s-a spus sa fim cuminti cu orice pret, si asa am invatat sa ne reprimam corpul si sentimentele, ceea ce a facut ca tensiunile interioare sa creasca si sa ne submineze interesele de armonie, iubire  si fericire. Poate ca s-a tipat la noi cand am vrut sa ne spunem parerile, si astfel am devenit timizi in a ne exprima parerea, sau chiar ne-am inchis definitiv in noi, crezand ca nu suntem iubiti.

Sau poate am crezut ca o situatia este asa cum este si e necesar sa ne impacam cu ea, neavand nici o putere de schimbare,  si asa poate ca am pierdut speranta si curajul

Este timpul marii deschideri, sa ne exprimam exact asa cum simtim, cum ne spune corpul- fara sa ne judecam.

Eliberati de emotiile reprimate, eliberati de judecata, eliberati de gandurile autosabotoare- inima ni se deschide, bucuria  si sentimentul minunat al implinirii ne umplu viata,  reluam legatura cu Spiritul , cu Cine Suntem cu adevarat - Sine Divine, Lumina si Iubire. Una cu Viata, Una cu Dumnezeu.

Sursa: facebook, autor necunoscut