Mai există un subiect pe care trebuie să-l abordăm aici şi care e pe departe, cel mai captivant. Este vorba despre cum să creăm viaţa, aşa cum ne-ar place să o experimentăm pe această planetă.

Mai devreme am explorat două întrebări fundamentale ale Teologiei. Acestea erau:
1. Cine şi Ce este Dumnezeu?
2. Ce vrea Dumnezeu şi de ce?
Răspunsurile la aceste întrebări erau:
1. Dumnezeu este viaţă şi totul în viaţă.
2. Dumnezeu nu vrea nimic, deoarece Dumnezeu are şi este tot ce Dumnezeu ar putea dori.

Acum, dacă aceste răspunsuri sunt corecte, urmează în mod logic o a treia întrebare:
3. Deci, care este scopul lui Dumnezeu şi care este rolul lui Dumnezeu? Sau, ca să fim mai direcţi: care este scopul de a avea un Dumnezeu?

Pentru a se elibera, fiinţa umană trebuie să permită individualităţii sale (natura sa superioară) să se manifeste, degajindu-se de influenţa personalităţii sale (natura sa inferioară).

Pentru a avea o idee clară despre personalitate şi individualitate, trebuie să vă dau câteva imagini, iar una dintre cele mai bune vine, de altfel, de la cuvântul “persona” - ea este o mască, un om care-şi pune diferite măşti pe chipul său, îşi schimbă personalitatea, dar rămâne mereu acelaşi. Iată că teatrul ne va da o idee exactă, un actor, un artist care este obligat să joace mai multe roluri, şi în fiecare piesă este îmbrăcat altfel, joacă în alt mod, se manifestă diferit. Iată ceea ce reprezintă personalitatea: rolul pe care îl joacă, pentru puţin timp, pe care-l schimbă apoi, dar omul însuşi rămâne neschimbat, rezistă timpului. Această comparaţie este foarte potrivită pentru personalitate. Aşadar fiinţa umană, care trebuie să trăiască o încarnare, o existenţă, se îmbracă, îşi pune o mască, ceea ce înseamnă că îşi ia o personalitate şi se manifestă într-un fel sau altul, este femeie sau bărbat, şi iată că într-o altă reîncarnare revine un altul, cu o altă personalitate, dar de fapt, el este mereu el înşi. Atunci, acest “el însuşi” care rămâne este etern, nemuritor, iar “persona”, ea este trecătoare. Iată, ceea ce este personalitatea. Ca în teatru.

Nu încape nici o îndoiala. La început nu vei reusi sa-ti dai seama daca femeia ta din zodia Racului e o suava creatura lunara sau o zanateca zglobie. N-o sa stii niciodata. În timpul “sezonului ploios” te va îneca în regretele ei. Cand soarele va aparea din nou dintre nori te va învalui în rîsete si te va emotiona cu tandretea ei. Asa e ea. Putin nebunatica, un pic trista si plina de imaginatie. În plus, stie sa strînga banul la ciorap. Bineînteles, nu vei avea ocazia sa te uiti sub salteaua ei pîna dupa casatorie, caci pudoarea e importanta pentru ea. Dar poti sa fii aproape sigur ca are acolo o soseta veche îndesata cu bancnote. Chiar si cu un ascendent extravagant, aceasta femeie va avea niste bani ascunsi sub ghiveciul cu azalee, sau pusi printre faldurile fetei de masa din dantela pe care a primit-o de ziua ei acum zece ani si pe care n-a folosit-o niciodata. Deschide una dintre cartile ei cu poezii si probabil ca va cadea dintre pagini o bancnota uzata, de 50.000, uitata pe acolo de cine stie cand.

Femeia Rac poate porni într-o expeditie de cumparaturi nebunesti cand sufera si are nevoie de balsam pentru orgoliul ei ranit dar, de cele mai multe ori, cheltuielile ei sunt mult mai putin substantiale decat venitul. E posibil sa manifeste un interes neobisnuit pentru contul tau din banca, iar banii constituie unul dintre subiectele ei favorite de discutie. Nu te va dispretui daca nu ai bani, atata timp cat te straduiesti sa-i obtii. Te va ajuta sa faci bani si sa-i economisesti, dar te va lasa singur cand te vei apuca sa îi risipesti.