Pentru a face ca viaţa noastră să capete un sens, trebuie să ne lămurim ce anume este mai de preţ pentru noi. Trebuie să ne facem o imagine asupra priorităţilor noastre. Ne zbatem să ne echilibram, dar asemenea altor trăsături admirabile, echilibrul este greu de atins. Echilibrul înseamnă să discernem dintre multele noastre interese care ne sunt nevoile reale, iar apoi să ne reorientam priorităţile pentru a reflecta aceste nevoi. De obicei aceasta implică renunţarea la unele din ţelurile noastre urmărite cu îndârjire şi la ataşamente puternice, iar pentru aceasta trebuie să fim pregătiţi pentru a ne pune unele întrebări dure. Dar merita osteneala să ni le punem, întrucât echilibrul este esenţial pentru a ajunge la cunoaşterea de sine; iar fără a şti cine suntem, nu putem ajunge foarte departe în viaţă.

Deşi fiinţele omeneşti sunt alcătuite din materie, ele mai au şi alte componente: mentală, emoţională şi spirituală. Pentru a înţelege ce sunt şi a-şi pune în valoare întregul lor potenţial, oamenii trebuie să-şi dezvolte din plin toate componentele lor. Aceste patru aspecte ale naturii omeneşti pot fi asemuite celor patru roţi ale unei maşini. Dacă una din ele este dezumflată, maşina nu merge bine. Mulţi oameni îşi consacră mulţime de timp şi de energie dezvoltării naturii lor fizice, mentale şi emoţionale. Adesea o dezvoltă pe una din ele în detrimentul celorlalte două. Dar foarte puţini oameni bănuiesc măcar existenţa marelui lor potenţial spiritual. De fapt, mulţi nu au vreo idee nici dacă acesta există.

Cine nu ar dori să fie fericit? Dorinţa de fericire este una din cele mai mari surse de energie care pun în mişcare viaţa omenească. Şi totuşi, câţi oameni pot spune că au realizat vreodată cu adevărat fericirea? În realitate, cei mai mulţi oameni îşi consumă cea mai mare parte din viaţă căutând fericirea, într-un mod sau altul. Şi ei şi-ar dori ca fericirea lor să fie permanentă. O caută în multe direcţii – în relaţii, în carieră, în câştigarea banilor, în sex, în citirea cărţilor, în filme, în a bea alcool, a lua droguri, a ieşi să ia masa în oraş, a face cumpărături, a avea îmbrăcăminte, în a obţine puterea, popularitatea sau faima. Acestea toate se află esenţialmente în exteriorul omului, ceea ce îl face să creadă că fericirea poate fi găsită în lumea exterioară.