X

Pentru a evita mesajele nedorite, veti primi un email de verificare a abonarii.

    Articole din spiritualitate

    "O viaţă lipsită de constientizare/observare nu merită trăită" ~ Socrate

    Pixabay.com
    Fetita fericita

    Perspective spirituale

    Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
     

    Cine nu ar dori să fie fericit? Dorinţa de fericire este una din cele mai mari surse de energie care pun în mişcare viaţa omenească. Şi totuşi, câţi oameni pot spune că au realizat vreodată cu adevărat fericirea? În realitate, cei mai mulţi oameni îşi consumă cea mai mare parte din viaţă căutând fericirea, într-un mod sau altul. Şi ei şi-ar dori ca fericirea lor să fie permanentă. O caută în multe direcţii – în relaţii, în carieră, în câştigarea banilor, în sex, în citirea cărţilor, în filme, în a bea alcool, a lua droguri, a ieşi să ia masa în oraş, a face cumpărături, a avea îmbrăcăminte, în a obţine puterea, popularitatea sau faima. Acestea toate se află esenţialmente în exteriorul omului, ceea ce îl face să creadă că fericirea poate fi găsită în lumea exterioară.

    Este posibil ca pentru o scurtă perioadă unii să simtă că au obţinut ceea ce au urmărit, dar după o clipă acest simţământ dispare. Atunci când se ajunge la o oarecare mulţumire datorată unor lucruri din exterior, ea nu dăinuie mult timp – şi în aceasta constă problema. Mai curând sau mai târziu avem nevoie de altceva. Trebuie găsită o altă sursă de fericire. Mintea oboseşte de ceea ce posedă şi din nou omul este dezamăgit, sau simte că îi lipseşte ceva.

    Se adresează mereu lumii în căutare de ceva nou. Dacă ceea ce ne-a produs bucurie a fost o maşină nouă, atunci după un an bucuria se stinge, pentru că acum maşina este un model învechit, care nu mai dă satisfacţie. Acelaşi lucru se petrece în cazul relaţiilor, al carierelor, acelaşi lucru în privinţa distracţiilor şi de fapt, în tot ceea ce pot dobândi banii şi în toate aşa-zisele "trăiri" ale vieţii.

    Ne-am putea pune, prin urmare, întrebarea: există în lume vreo bucurie sau fericire care să nu se schimbe şi care să dăinuie în permanenţă? Ceva dinăuntrul nostru ar putea răspunde: Da, asemenea fericire ar fi posibilă dacă lucrurile ar fi altfel. Dacă aş obţine acea avansare. Dacă aş scăpa de vreo douăzeci de kilograme. Doar dacă aş putea găsi omul potrivit. Însă lumea nu se adaptează la ceea ce ne dorim noi – şi ajungem din nou pe acelaşi vechi palier al nemulţumirii.

    Ne-am putea pune de asemenea următoarea întrebare: suntem oare în curs de a ne căuta fericirea într-o direcţie greşită? Iar pentru a răspunde ar trebui mai întâi să răspundem la altă întrebare: cine şi ce sunt eu?

    Un leu din deşert adus într-o cuşcă la un circ nu ne dă posibilitatea să luăm cunoştinţă de adevăratul potenţial al animalului. Luaţi un peşte de apă dulce şi duceţi-l în mare. Credeţi ca peştele va supravieţui? Primul se va simţi întemniţat şi va suferi, celălalt va pieri cu siguranţă. Aceasta pentru că fiecare creatură, prin însăşi natura ei, are cerinţe specifice. Dar nouă oamenilor, care ne sunt cerinţele specifice? Ne cunoaştem oare propria natură? Numai dacă am înţelege cine şi ce suntem am putea şti ce anume ne-ar putea mulţumi. Este posibil ca noi să ne înşelăm asupra adevăratei noastre naturi? Este posibil ca aceasta să fie cauza pentru care ne este imposibil să fim fericiţi pentru mult timp?

    Sursa: "Bazele spiritualitatii"