Iubirea de sine este o dilema pentru multe persoane, iar nu de multe ori acestea confunda controlul asupra celorlalti si egoismul cu iubirea de sine. Diferenta este ca intr-o relatie egotica de control suntem mereu preocupati de celalalt: face sau nu face ceva pentru mine, este sau nu intr-un mod in care eu ma astept sa fie. In cazul iubirii de sine, eu ma raportez doar la mine si la cele ce percep raportat la fiinta mea.

Iubirea de sine este de fapt cel mai important blocaj in calea evolutiei unei persoane, deoarece este cheia oricarei alte forme de iubire. Nu putem iubi pe celalalt daca nu ne iubim pe noi, nu putem accepta nimic ce se intampla in afara noastra daca nu ne acceptam pe noi, in intregime, cu bunele si mai putin bunele, sau mai bine zis acele aspecte care sunt in stadiu de "lucru in progres". Ca sa ne putem iubi pe noi mai mult este esential sa ne raportam la noi din perspectiva corecta, reala: suntem aici temporar pentru a evolua, pentru a ne dezvolta si manifesta virtuti Divine.

Cand un virus global devastator si un colaps economic asalteaza planeta acum, intrebarea onesta este aceasta: daca exista o Putere Suprema binevoitoare, numita Dumnezeu, care este problema, de ce viata pe Pamant nu se imbunatateste?

Pare ca omenirea nu reuseste sa ajunga la o intelegere colectiva cu privire la cine si ce este Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu, ce face Dumnezeu si cum o face. Toti suntem de acord ca exista, dar numai atat. In privinta oricarui alt lucru suntem divizati. O religie afirma cutare lucru, o alta religie afirma altceva, o cultura spune cutare lucru, o alta cultura spune altceva... Oare nu exista nici un Dumnezeu si totul e doar o iluzie, sau poate ca tot ceea ce spunem ca stim despre Dumnezeu este pur si simplu incorect?  

In religia mea, elementul sau aspectul Realitatii Ultime, pe care multi oameni il numesc Dumnezeu, nu ar fi descris drept o entitate singulara in modul in care majoritatea foloseste acest termen. Nu ar fi inteles drept o “persoana” uriasa, mare, enorma, cu trasaturi fizice masculine sau feminine, nici supus experientelor emotionale umane, precum frica, furie, suparare, aprobare, intelegere sau nevoie de orice fel.

Nici nu ar fi definit ca o forta lipsita de constiinta sau constienta de sine (precum, de exemplu, forta gravitatiei). Mai curand, ar fi definit drept o energie constienta de sine – o esenta esentiala constienta de Sine Insasi. Dumnezeu este o energie constienta de sine care este constienta de sine.

Religia mea ar sustine, de asemenea, ca aceasta energie reprezinta Vibratia Amprenta a Cosmosului, o modulare foarte specifica a frecventei care reprezinta atat principiul originar, cat si pe cel organizator pentru tot ce exista, fizic si nonfizic. Metaforic vorbind, Dumnezeu ar fi numit chiar “Celula Stem a Universului”.