Iubirea de sine este o dilema pentru multe persoane, iar nu de multe ori acestea confunda controlul asupra celorlalti si egoismul cu iubirea de sine. Diferenta este ca intr-o relatie egotica de control suntem mereu preocupati de celalalt: face sau nu face ceva pentru mine, este sau nu intr-un mod in care eu ma astept sa fie. In cazul iubirii de sine, eu ma raportez doar la mine si la cele ce percep raportat la fiinta mea.
Iubirea de sine este de fapt cel mai important blocaj in calea evolutiei unei persoane, deoarece este cheia oricarei alte forme de iubire. Nu putem iubi pe celalalt daca nu ne iubim pe noi, nu putem accepta nimic ce se intampla in afara noastra daca nu ne acceptam pe noi, in intregime, cu bunele si mai putin bunele, sau mai bine zis acele aspecte care sunt in stadiu de "lucru in progres". Ca sa ne putem iubi pe noi mai mult este esential sa ne raportam la noi din perspectiva corecta, reala: suntem aici temporar pentru a evolua, pentru a ne dezvolta si manifesta virtuti Divine.
Daca acceptam ca suntem intr-un stadiu tranzitoriu catre ceva mai bun, suntem dispusi sa ne acordam mai multa ingaduinta in privinta slabiciunilor pe care nu le stapanim inca. Daca permitem o privire chiar si mai ampla, observam ca ne-au trebuit multe intrupari, de ordinul sutelor, ca sa ne manifestam asa cum o facem astazi. Trecutul omenirii ne-o arata foarte clar, venim din zone obscure in care autocontrolul era ultima preocupare, in schimb crima si violenta erau la ordinea zilei.
Iata 12 moduri prin care ne putem iubi mai mult:
- Imi acord dreptul de a fi ceea ce sunt, in fiecare moment, chiar daca nu sunt ceea ce vreau sa fiu (de exemplu: sa fiu nerabdator, mincinos etc.)
- Imi accept diferentele fata de ceilalti, fara nicio judecata.
- Imi fac pe plac, chiar daca cred ca nu merit acest lucru.
- Imi acord dreptul de a fi uman (ex. Sa am temeri, slabiciuni, limite).
- Imi reamintesc ca tot ceea ce traiesc este o experienta, limitata in timp si utila pentru invatarea mea. Nu o eroare, lucru care evita judecata.
- Imi las inima sa hotarasca in loc sa tin cont de notiunea de bine si de rau, sugerata de ceilalti.
- Invat din fiecare experienta, in loc sa ma condamn.
- Imi ascult nevoia, chiar daca ceilalti ma sfatuiesc sa fac altfel.
- Imi dau voie sa imi fie bine chiar daca nu raspund propriilor mele asteptari sau daca nu imi tin promisiunea fata de mine insumi sau fata de ceilalti.
- Observ ceea ce se intampla chiar daca exista o mica voce interioara care nu este de acord.
- Imi reamintesc ca nimeni nu se poate ocupa de fericirea mea, ca eu sunt singura persoana responsabila pentru ceea ce mi se intampla.
- Imi reamintesc ca sunt creatia lui Dumnezeu, care este perfecta in fiecare aspect al sau.
Iubindu-ne pe noi si acceptandu-ne slabiciunile, este cel mai mare dar de iubire pe care-l putem face celorlalti.
