In noi toti exista un mag. El vede si stie totul.
Magul este dincolo de contrarii precum lumina si intunericul, binele si raul, placerea si durerea.
Tot ceea ce vede magul isi are radacinile in lumea nevazuta.
Natura reflecta dispozitia magului.
Trupul si mintea pot adormi, dar magul este mereu treaz.
Magul poseda secretul nemuririi.
— Uite! spuse Merlin intr-o zi, impingandu-i lui Arthur o strachina cu supa. Gusta!
Sovaitor, Arthur gusta. Era o delicioasa fiertura de vanat cu radacini de plante, amestecate tainic de Merlin atunci cand Arthur fusese intors cu spatele. De fapt, supa era atat de buna, incat Arthur mai lua repede o lingura, inainte ca strachina sa-i fie smulsa din maini.
— Stai, mai vreau, molfai el cu gura plina.
Merlin scutura din cap:
— Tot banchetul sta in prima lingura, zise el dojenitor.
La inceput, Arthur simti un fior de nemultumire si de dezamagire, dar apoi observa ca se simtea la fel de satisfacut ca si cum ar fi mancat tot ce se afla in strachina.
Mai tirziu, in timp ce Arthur motaia sub un copac, Merlin se apropie pe nesimtite si ii puse o strachina mare cu supa alaturi. indepartandu-se, magul murmura:
— Tine minte ce-ti spun, oare cat de buni ar fi toti anii acestia de invatatura magica, daca nu ti-as fi putut arata totul inca din prima lectie?
TALMACIREA LECTIEI
E nevoie de toata viata pentru a invata ce are magul sa ne invete, dar tot ce se va depana de-a lungul anilor si deceniilor e continut in prima lectie a lui Merlin. Aici, Merlin se prezinta pe sine. El descrie modul in care abordeaza viata, si anume modul de solutionare a celor mai profunde enigma ale mortii si nemuririi. Si toate acestea se intampla intr-un chip magic. Exista un motiv pentru care Merlin nu apare de fapt intr-o forma fizica. Pentru Merlin, formele sunt irelevante.
El a vazut lumi venind si plecand, a supravietuit perindarilor eonilor, iar reactia lui la toate a fost una singura: el vede.
Magii sint clarvazatori. Ce vad ei? Realitatea ca intreg, nu impartita.
— Ai fost dintotdeauna mag? a intrebat odata Arthur.
— Cum sa fi fost? a raspuns Merlin. Odata, ma plimbam pe aici, cum faci si tu, si privind la un om, nu am vazut decat o alcatuire de carne si oase. Dar dupa o vreme, am observat ca oamenii traiesc in case, care sunt prelungiri ale trupului — oamenii nefericiti, cu emotii mizere traiesc in case mizere; oamenii fericiti si multumiti traiesc in case curate. A fost o simpla observatie, dar dupa o vreme, m-am gindit: cand vad casa cuiva, de fapt vad ceva din acea persoana.
Atunci viziunea mea s-a largit. Cand vad o persoana nu ma pot stapani sa nu-i vad familia si prietenii. Acestea sunt prelungiri ale persoanei, care-mi spun multe despre ceea ce este ea in realitate. Iar viziunea mea s-a tot largit. Am inceput sa vad dincolo de aparentele fizice. Am vazut emotii, pofte, temeri, dorinte si visuri. Fara indoiala ca si acestea fac parte din persoana aceea, daca ai ochi sa vezi.
Am inceput sa observ energia pe care fiecare persoana o emana. In acest timp, alcatuirea de carne si oase a devenit aproape insignifianta si curand am vazut lumi inlauntrul lumilor, in orice om pe care il intalneam. Apoi mi-am dat seama ca in orice faptura vie se afla intreg universul, doar ca poarta masti diferite.
— Asa sa fie oare? a intrebat Arthur.
— Va veni ziua cand iti vei da seama ca intreg universul poate fi gasit in interiorul tau, iar atunci vei fi si tu mag. Cand esti mag, nu tu traiesti in lume, ci lumea traieste in interiorul tau.
Veac dupa veac, magul a fost cautat in locurile in care traia — in padurile intunecate, in pesteri, turnuri sau temple. Magul a fost cunoscut sub diferite nume — filozof, mag, clarvazator, saman, guru. „Spune-ne din ce cauza suferim. Spune-ne de ce imbatranim si murim. Spune-ne de ce suntem prea slabi pentru a ne face viata mai buna." Doar in fata unui mag isi puteau descarca muritorii povara unor intrebari atat de grele. Dupa ce au ascultat cu atentie, toti magii, maestrii si guru au spus acelasi lucru. „Eu pot sa gasesc solutia intregii ignorante si dureri daca intelegeti un singur lucru. Eu sunt inlauntrul vostru. Aceasta persoana distincta cu care pareti a vorbi nu este separata de voi. Noi suntem una, iar acolo unde noi suntem unul si acelasi lucru, niciuna dintre problemele voastre nu exista."
Cand Arthur s-a plans odata ca Merlin il tine in padure si nu-l lasa sa arunce decat priviri fugare asupra lumii, Merlin a mormait:
— Lumea? Cum crezi tu ca traiesc acei oameni pe care i-ai vazut in sat? Pe ei ii preocupa placerea si durerea, pe una cautand-o, pe cealalta incercand cu disperare sa o evite. Isi irosesc viata ducand grija mortii. Bogatia si saracia ii obsedeaza si le alimenteaza cele mai adanci temeri.
Din fericire, magul dinlauntru nu are parte de nici unul dintre aceste lucruri. Deoarece vede adevarul, nu poate vedea neadevarul, iar jocul contrariilor — placere si durere, bogatie si saracie, bine si rau — pare real doar pana cand inveti sa vezi din perspectiva mai larga a magului. Nu e vorba insa catusi de putin despre negarea dramei de zi cu zi pe care o traiesc oamenii obisnuiti. Spectacolul exterior al vietii reprezinta viata atunci cand crezi doar in ceea ce spun simturile, in ceea ce vezi si in ceea ce simti.
Muritorii se adreseaza magilor pentru a gasi o solutie la aceasta obsesie a aparentelor si la aceasta tanjire dupa inteles. Trebuie sa existe ceva mai mult decat faptul ca traim, gandesc muritorii, insa muritori fiind, nu stiu exact ce ar putea fi acel ceva.
- Petrece-ti timpul meditand nu la ceea ce vezi, l-a sfatuit Merlin pe Arthur, ci la motivul pentru care vezi acel ceva. Prima lectie ajunge astfel la acest lucru: priveste dincolo de sinele tau limitat pentru a vedea sinele tau nelimitat. Patrunde dincolo de masca ta de muritor si descopera magul. El se afla inlauntrul tau si numai acolo. Odata ce-l vei gasi, vei fi si tu un clarvazator. Dar ceea ce poti vedea apare cand ii vine vremea, pas cu pas. Inainte de a vedea, apare sentimentul ca in viata exista ceva mai mult decat ceea ce traiesti. Este ca o voce slaba care sopteste: „Gaseste-ma." Vocea care cheama este lipsita de emotie, plina de pace, multumita cu sine — si ocolita. Este vocea magului, dar este de asemenea si vocea ta.
APLICAREA LECTIEI
Spusele lui Merlin functioneaza intr-un mod subtil, precum apa ce se infiltreaza adanc in sol. Apa care astazi tasneste din pamant a fost ploaia ce a cazut acum mii, poate milioane de ani. Nimeni nu stie prea multe despre viata acestei ape ascunse — unde se duce, ce se intampla cu ea in timp ce curge printre pietrele adanc ascunse. Dar intr-o zi, eliberata de forta gravitatiei, se ridica din intuneric si tasneste in mod uimitor, absolut pura si proaspata.
Asa se intampla si cu Merlin. Daca stai in liniste si asculti vreme de cateva minute, cuvintele vor incepe sa te patrunda.
Lasa sa se intample acest lucru, iar apoi lasa intelepciunea sa-si faca treaba. Nu astepta si nu anticipa vreun rezultat; dar fii atent la tot ceea ce se intampla. Tot ce se intampla este bun.
Aceasta prima lectie este despre descoperirea magului si vorbeste despre punctul sau de vedere, care este foarte diferit de punctul de vedere adoptat de minte — sau de partea emotionala. Prin emotii, simti si reactionezi. Ele sunt imediate, la fel ca bratele contractile ale unei anemone de mare, ce raspund instantaneu la senzatii. Durerea cauzeaza contractii emotionale; placerea te face sa te destinzi si sa te simti eliberat.
Mintea, pe de alta parte, nu functioneaza cu repeziciune. Ea are un vast depozit cu amintiri si il trece in revista permanent.
Compara ceea ce este nou cu ceea ce este vechi si ajunge la o concluzie: acest lucru e bun, acesta este rau, acest lucru merita repetat, acesta nu. Astfel, emotiile raspund imediat la orice situatie, ca un copil ce zambeste sau plange instantaneu.
Mintea consulta registrul de amintiri si are o reactie intarziata. Magul nu are astfel de reactii, imediate sau intarziate — Merlin este pur si simplu. El vede lumea si o lasa sa fie asa cum este. Totusi, acesta nu este un act pasiv. In lumea magului, totul se bizuie pe ideea urmatoare: „Toate acestea sunt eu insumi." Prin urmare, acceptand lumea asa cum este, magul vede totul in lumina acceptarii de sine, care este lumina iubirii.
Pare straniu ca definitia pe care magul o da iubirii este invaluita in tacere. Din perspectiva emotiilor, iubirea este impulsul de a simti, o atractie foarte activa fata de unii stimuli coplesitori. Mintea are propriile ei cai, dar acestea nu sunt prea diferite intre ele: mintea iubeste orice repeta o experienta placuta din trecut. „Iubesc aceasta" inseamna in mod fundamental: „Iubesc sa repet ceea ce am simtit ca era atat de bun inainte." Atat mintea, cat si emotiile sunt selective. A selecta si a alege nu sunt lucruri rele in sine, dar necesita efort. Desi am fost invatati ca efortul este bun si ca nimic nu poate fi dobandit fara munca, lucrurile nu stau asa. Faptul de a fi nu se dobandeste prin efort; iubirea nu se dobandeste prin efort.
La un nivel mai subtil, a selecta si a alege implica si faptul de a respinge. Mintea se concentreaza asupra unui singur lucru odata. Inainte de a putea spune „iubesc asta" va trebui sa respingem toate celelalte alegeri pe care le-am putea face. Lucrurile pe care le respingem tind sa fie colorate de teama.
Mintea si partea emotionala nu trateaza ca neutre durerea si suferinta; se tem de ele si le resping. Acest obicei de a selecta si de a alege consuma multa energie, deoarece mintea ta este permanent vigilenta, permanent la panda pentru a se asigura ca ranirea, dezamagirea, singuratatea si multe alte experiente dureroase nu se vor repeta. Ce loc sa mai ramana pentru liniste? Fara liniste, nu este loc pentru mag. Fara liniste, nu poate exista o apreciere adevarata a vietii, care este la fel de delicata in constructia sa interioara ca un boboc de trandafir. Cand muritorii vin sa ceara sfat de la magi, o fac pentru ca au observat ca magii nu traiesc cu teama. Magul accepta si chiar imbratiseaza orice i se intampla. „Cum de poti dobandi o astfel de pace a mintii?", intreaba muritorii. Iar raspunsul magului este: „Priveste in interiorul tau, unde nu exista decat liniste."
Prin urmare, primul pas in lumea lui Merlin este acela de a-ti da seama de faptul ca el exista — este de ajuns. Gandindu-te la aceasta lectie, mintea s-ar putea razvrati, spunand „nu" ideii ca exista si un alt punct de vedere valabil in afara de al ei. Emotiile ar putea sa o insoteasca si ele in acest val de neincredere, anxietate, plictiseala, scepticism, dispret — si de orice altceva ar putea aparea. Nu te opune acestor sentimente.
Ele sunt simple cai vechi, obisnuite cu alegerea si selectia.
Mintea isi da importanta cand respinge ceva. Timp de multi ani te-a servit cu credinta, tinand lucrurile neplacute la distanta. Problema este daca aceasta tactica a mintii functioneaza.
Mintea poate reusi sa te faca inteligent, dar e slab inzestrata pentru a te face fericit, implinit si pentru a te aduce la pacea cu tine insuti. Merlin nu se cearta cu mintea. Toate dezbaterile sunt generate de gandire, iar magul nu gandeste. El vede. Si aceasta este cheia miraculosului, pentru ca orice vei vedea in lumea ta interioara vei aduce la existenta in lumea din afara. Traieste cu aceasta prima lectie, lasa apa intelepciunii sa se infiltreze in pasajele secrete din interiorul fiintei tale si observa. Magul este in interiorul tau si nu doreste decat un singur lucru: sa se nasca.
Sursa: Calea Magului, autor Deepak Chopra