Până nu demult, eram convinsă că în viaţa trebuie să te apropii de perfecţiune. Munceam să fiu bună, pozitivă, să mă dezvolt continuu, să adaug în vocabularul meu cuvinte frumoase. Până aici nimic neobişnuit, ai să-mi spui. Poate!

Suntem învăţaţi să ne purtăm frumos în societate, să ne adresăm cu respect oamenilor din jurul nostru, să mulţumim formal, să ne lăsăm la urmă şi să-i punem pe primul loc pe ceilalţi. Şi de aici şi până la a te departa complet de tine, e doar un pas. Şi groapa se adânceşte tot mai tare şi tu nu mai întelegi nimic. Şi vine un moment în care te revolţi şi toata bunătatea ta e înlocuită de răutate, invidia ia locul generozităţii, lumina se transformă în întuneric.

Accepta-te - asta inseamna rugaciune. Accepta-te - asta inseamna recunostinta. Relaxeaza-te in fiinta ta - asa a vrut Dumnezeu sa fii.

Nu a vrut sa fii in niciun alt fel, altminteri te facea altcineva. Te-a facut pe tine, asa cum esti. Incercarea de a-ti aduce imbunatatiri este in esenta incercarea de a-i aduce imbunatatiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, si nu vei face decat sa innebunesti tot incercand asta. Nu vei ajunge nicaieri, ci doar vei rata un mare prilej. Accepta-te, accepta-te intru totul, fa din acceptare culoarea ta, caracteristica ta.

Se spune ca Buddha ar fi sustinut odata o "predica tacuta" in timpul careia a tinut in mana o floare si nu a facut nimic altceva decat sa o priveasca. Dupa un timp unul dintre participanti,un calugar pe nume Mahakasyapa,a zambit.Se spune ca acesta a fost singurul care a inteles predica.

Legenda spune ca acel zambet - echivalent cu trezirea spirituala - a fost transmis de la un maestru la altul timp de 28 de generatii succesive,dand nastere budismului zen.

Privind frumusetea unei flori, oamenii pot avea momente - chiar si efemere - de constientizare a frumosului ca parte esentiala a fiintei lor profunde,a adevaratei lor naturi, cea divina.