Femeia a fost foarte neglijată, a fost foarte devalorizată de mentalitatea omenească, iar asta este o enorm de mare greşeală! 

Femeia este o creaţie a lui Dumnezeu, cu totul, cu totul superioară, iar dovada o reprezintă Maica Domnului, o femeie!

Femeile…, ele nasc, ele renasc, ele simt cu orice chip duhul acesta de relaţie cu Dumnezeu, în sfârşit, cu viaţa! Femeia are o putere de a iubi extraordinară, o putere de răbdare extraordinară şi de aceea le admir foarte mult!Bisericile sunt pline de femei , nu de bărbaţi! Majoritatea, destul de multe, fac nişte sacrificii grozave să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate. 

Eram într-o întrunire duhovnicească şi un părinte aghiorit m-a întrebat: „Cum, sfinţia ta mărturiseşti femei?” Când am auzit eu lucrul ăsta, m-am înfipt în el: „Da’ cine te-a născut, domnule dragă, pe dumneata aşa deştept? Cine te-a născut? Te-au prins cumva cu aţa, cu undiţa pe baltă? Eşti produsul unui incubator cumva?” I-am răspuns aşa cum i se cuvenea, l-am lovit pe toate părţile, fără teamă că o să-mi întoarcă răspunsurile… I-am vorbit atunci de valoarea femeii: „Trăiţi fără ele dacă puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!” Dacă femeia este rea, este fiindcă bărbaţii au făcut-o rea. Dacă femeia se vopseşte, nu pentru ea se vopseşte, pentru bărbaţi. Nu-şi dă seama că pentru bărbaţi se falsifică, pentru ei se urâţeşte… Dar sacrificii femeia a făcut.

Adevărata biserica, adevăratul templu, este corpul omenesc. Acesta este un adevăr simplu şi cu toate acestea, poate că doar un om dintr-un milion îşi îndreaptă cercetarea reală a lui Dumnezeu în interior. Sf. Pavel spune: "Caci ce înţelegere este între templul lui Dumnezeu şi idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului cel viu." (2Cor. 6:16)
Daca ar arunca cineva o piatra în fereastra bisericii sau a templului, ne-am năpusti cu înverşunare şi l-am pedepsi aşa cum se cuvine unui pângăritor de biserici; dar Dumnezeu sălăşluieşte chiar înlăuntrul acelui om. Zilnic pângărim adevăratul templu al lui Dumnezeu, corpul omenesc, prin tot felul de gânduri, cuvinte şi fapte. Îl căutăm pe Dumnezeu în universul fizic, dar nu reuşim să-l recunoaştem acolo unde poate fi aflat de fapt – înlăuntrul fiecăruia din noi. Ne închipuim în mod uşuratic că misticii şi sfinţii vorbesc doar simbolic când spun că îl putem afla pe Creator în interior. Nu reuşim să percepem sensul direct al cuvintelor lor.

Ne limităm închinarea noastră lui Dumnezeu la a-i cere unele lucruri, ca şi cum ne-am târgui la piaţă. De obicei, binecuvântările la care sperăm din partea lui se referă la lucruri materiale sau fizice, ca sănătate, avere şi relaţii. Dacă reuşim să dobândim ceea ce dorim, ne implicăm şi mai mult în creaţie.

Uitati tot ceea ce ati invatat de-a lungul vietii. Acesta este inceputul unei noi intelegeri, al unui nou vis. Visul in care traim este creatia noastra. Este perceptia noastra asupra realitatii pe care o putem schimba oricand. Noi avem puterea de a crea iadul, dar si puterea de a crea raiul. De ce nu am visa un vis diferit? De ce nu ne-am folosi mintea, imaginatia si emotiile pentru a visa paradisul?

Folositi-va imaginatia si se vor petrece lucruri extraordinare. Imaginati-va ca aveti capacitatea de a vedea lumea cu ochi diferiti, oricand doriti acest lucru. de fiecare data cand deschideti ochii, priviti lumea din jurul vostru intr-un mod diferit.

Folosindu-va imaginatia si deschinzandu-va ochii in fata noilor perceptii, va veti putea vedea pe voi traind o noua viata, un nou vis, o viata in care nu trebuie sa va justificati existenta si in care sunteti liberi sa fiti exact asa cum sunteti.