Scopul vietii este de a te recrea  pe tine din nou, in urmatoarea cea mai grandioasa versiune a celei mai marete viziuni pe care ai avut-o vreodata despre Cine Esti.  Ceea ce voi intentionati intotdeauna la nivelul sufletului este sa obtineti un rezultat care sa fie o reflectie perfecta  a actualei  voastre stari de evolutie astfel incat sa-l puteti trai ca experienta pe Cine Sunteti. Acesta este de asemenea rezultatul  care se potriveste perfect pentru a facilita miscarea voastra inspre urmatoarea stare mai inalta , astfel incat sa puteti deveni Cine Cautati voi sa Fiti.

Ceea ce intentionezi este intotdeauna ceea ce se intampla, dar ceea ce se intampla e posibil sa nu fie intotdeauna ceea ce ai anticipat. Si aceasta este cu putinta atunci cand nu iti este clar ce intentii ai. Crezi  ca intentionezi un lucru, si de fapt intentionezi un alt lucru. Adica, la nivel fizic tu crezi ca provoci un anumit rezultat, dar la nivelul sufletului provoci un altul. De aceea se spune “traieste-ti viata fara sa te astepti la ceva” si “sa vezi perfectiunea” in fiecare circumstanta si situatie, cat si atunci cand te afli in fata oricarui rezultat sau consecinta.

Într-o dimineata de martie, devreme, ne-am dus in incaperea din templu, ca de obicei, si l-am gasit pe batran intins pe pat, ca si cum ar fi dormit. Cineva din grupul nostru s-a apropiat si si-a pus mana pe bratul lui ca sa-l trezeasca, dar s-a tras inapoi exclamand:

- Nu respira, cred ca este mort.

Ne-am strans in jurul patului si eram atat de absorbiti de propriile noastre ganduri in fata mortii, incat nu am auzit cand a intrat cineva. Am fost treziti din reveria noastra de o voce spunand:

- Buna dimineata!

Ne-am intors spre usa si l-am vazut pe Emil. Il stiam la o mie de mile departare, si aparitia lui neasteptata ne-a surprins. Inainte sa ne fi revenit, deja inaintase spre noi si ne strangea mainile. Dupa o clipa, Emil merse spre patul pe care zacea batranul. Punand mana pe capul lui, spuse:

- Avem aici un frate drag care a plecat de pe acest pamant, dar fara sa fi reusit sa-si finalizeze lucrarea printre noi. Asa cum spunea unul dintre poetii vostri: Si-a infasurat mantia in jurul sau si s-a intins ca sa viseze frumos. Cu alte cuvinte, voi l-ati declarat mort. Primul vostru gand este sa gasiti un antreprenor de pompe funebre si un sicriu, si sa pregatiti o groapa in care sa ascundeti partea lui muritoare pentru timpul cat se descompune.

Dragi prieteni, ganditi-va atent o clipa. Cui ii vorbea Isus cand spunea: Tata, iti multumesc pentru ca M-ai auzit? El nu vorbea eului exterior - ego-ul, coaja. El recunostea si preamarea Eul Interior, Cel Infinit, Cel care Aude Tot, Cunoaste Tot, Vede Tot, Marele si Puternicul Dumnezeu Atotprezent. Nu intelegeti in ce directie priveau ochii lui Isus pe cand se afla in fata mormantului lui Lazar? Oare, ca voi, a privit El in mormant ca sa vada un Lazar mort si in descompunere? Pe cand viziunea voastra era a celui mort, El si-a mentinut viziunea asupra Viului, singurul nascut din Dumnezeu. Viziunea lui era fixata asupra vietii neschimbatoare, eterne, omniprezente, si acea viata transcende totul. Acum, mentinand ferm viziunea voastra asupra realitatii mereu prezente a lui Dumnezeu, putem vedea lucrarea Sa indeplinita.

Avem o răspundere faţa de noi înşine. Trebuie să ne îngrijim de noi înşine. Nimeni altcineva nu va străbate pentru noi calea noastră. Trebuie să o parcurgem noi înşine. Îndrumătorul spiritual ne va ajuta, dar noi va trebui să contribuim cu efortul nostru. Ne putem bizui pe cei cinci piloni ai spiritualităţii pentru a ne asigura o bază solidă pe care să ne edificam viaţa spirituală. Atunci când luăm hotărârea de a deveni fiinţe omeneşti mai bune, în chiar acel moment am început să ne dezvoltăm natura spirituală şi împreună cu ea, tot ceea ce este mai bun în noi. Pentru a ne dezvolta trebuie să începem mai întâi prin a introduce valorile spiritualităţii în lumea noastră materială. Trebuie să depăşim strâmtul orizont la care ne-am limitat pe noi înşine şi să ne lărgim orizontul de acţiune şi înţelegere.

Dezvoltând pacea minţii şi stabilitatea ei, bazându-ne pe cei cinci piloni ai spiritualităţii, ne vom bucura de existenţa lipsită de crispări, stabilă şi fericită care va urma. Cultivându-ne natura spirituala şi bucurându-ne de ea, mintea noastră va căuta să menţină această nouă şi mult mai fericită modalitate de a exista şi va avea convingerea şi hotărârea de a obţine cât mai des fericirea pe care a încercat-o.