Sfinţii spun că pentru a ne îmbunătăţi condiţia obişnuită este necesar, înainte de toate, să identificam acele gânduri şi acţiuni care ne induc o stare de pace şi de armonie. Dorinţele ne direcţionează gândurile, iar gândurile ne cârmuiesc acţiunile. Înainte de a făptui ceva în mintea noastră există o dorinţă, o intenţie, sau o solicitare. Mai întâi se formează în minte dorinţa, apoi mintea stăruie asupra ei, iar într-un anume moment, mintea poate fi constrânsa să acţioneze.
Acţiunea joacă un rol major în formarea a ceea ce suntem noi. Noi acţionăm prin corpul fizic, dar acţiunile sunt rezultatul gândurilor. Acţiuni pozitive sau negative sunt rezultatul gândirii pozitive sau negative. Gândurile sunt cheia succesului sau a eşecului nostru. Gândurile noastre sunt răspunzătoare de atitudinea noastră, iar atitudinea noastră determină dacă vom fi fericiţi sau nefericiţi. Atitudinea noastră este mai importantă decât împrejurările, decât eşecurile sau reuşitele, decât banii sau sărăcia, decât boala sau sănătatea. Dacă avem o atitudine pozitivă, vom realiza maximum posibil chiar în împrejurările cele mai rele.
Dacă avem o atitudine negativă, vom fi nefericiţi chiar în cele mai fericite împrejurări. Cea mai mare parte a vieţii, prin urmare, este o problema a felului în care reacţionăm. De fapt, viaţa capătă înfăţişarea modului în care reacţionăm în faţa ei. Consecinţa finală a acţiunilor pozitive este fericirea, niciodată nu este suferinţa. Consecinţa finala a acţiunilor negative este suferinţa, niciodată fericirea.
Mintea funcţionează asemenea unui calculator: ceea ce introducem determină ceea ce se obţine. Mai înainte de toate sunt înregistrate în minte impresiile. Stăruind asupra acestor impresii, alcătuim în minte făgaşe sau obişnuinţe. Aceste obişnuinţe devin atât de profund înrădăcinate încât suntem programaţi de ele, iar apoi suntem constrânşi să acţionăm potrivit programării noastre. Acesta este motivul pentru care trebuie să avem foarte multă grijă cu privire la ceea ce gândim. Trebuie să veghem cu grijă asupra gândurilor noastre şi să ne străduim să gândim numai lucruri care ne vor ajuta să ne dezvoltăm atitudinea corectă, cea care ne va duce la înfăptuirea unor acţiuni benefice
nouă.
Efectul de bumerang
Misticii spun că fiecare acţiune generează o reacţie, chiar dacă noi nu îi simţim obligatoriu rezultatul pe loc. De exemplu, atunci când cineva se îmbată se poate simţi mahmur a doua zi. Dar efectul acţiunii de a bea nu se limitează neapărat la mahmureală. În funcţie de cele făptuite sub influenţa alcoolului, omul poate avea de suferit urmări îngrozitoare, poate ajunge în închisoare sau la moarte. Acelaşi lucru este valabil şi în privinţa acţiunilor pozitive. De exemplu, dacă cineva adoptă o dietă alimentară mai sănătoasă, sau face gimnastică, s-ar putea să nu le simtă binefacerile imediat, dar desigur că beneficiile vor fi resimţite la un moment dat, în viitor.
Fie bună, fie rea, odată săvârşită acţiunea, urmările ei nu se pierd niciodată. Urmările apar drept consecinţa a ei – la fel ca atunci când aruncând un bumerang, el se întoarce chiar la noi. Cu cât este mai mare forţa pe care o aplicăm, cu atât mai mare este puterea cu care se întoarce el. Aceasta este o lege obiectivă şi nu o apreciere emoţională sau subiectivă.
În cea de a treia lege a mişcării, Newton formulează principiul conform căruia oricărei acţiuni îi corespunde o reacţie egală şi de sens contrar. Această lege este riguros exactă ştiinţific şi nici măcar un electron submicroscopic nu se poate mişca fără a genera un efect. Aceasta este legea acţiunii şi a reacţiunii.
După cum ea se confirmă în fizică, ea ni se aplică şi nouă în chip de lege a cauzei şi efectului – sau karma (un cuvânt sanscrit care literalmente semnifică acţiune). Această lege a acţiunii şi a reacţiunii care guvernează atât universul nostru cât şi pe noi înşine, explică motivul pentru care unii oameni se chinuiesc în timp ce alţii sunt fericiţi, cauza pentru care unii sunt bogaţi, iar alţii săraci. Putem înţelege multe din aşa-zisele nedreptăţi ale lumii, ca fiind acţiunea acestei legi.
Ceea ce ni se întâmplă nouă este rezultatul nemijlocit al acţiunilor noastre. Nu există scuze. Nu putem ocoli această lege. Noi suntem cei răspunzători de acţiunile noastre şi noi suntem cei care avem de suportat consecinţele lor.
Sfinţii ne spun că acţiunile săvârşite de noi în trecut sunt un ocean fără fund; este atât de vast şi exista o asemenea grămadă de datorii neachitate – de urmări care trebuiesc lichidate – încât ne este aproape imposibil să le achităm vreodată. Atunci când ajungem în preajma unui sfânt în viaţă sau a unui îndrumător spiritual adevărat şi începem săi
urmăm sfaturile, treptat înţelegem cât de mult ne-au modelat acţiunile noastre din trecut actuala situaţie şi în ce fel ele explică chiar preferinţele şi repulsiile noastre. Învăţăm în acest fel să ne acceptam răspunderea pentru faptele noastre din trecut şi putem reacţiona astăzi mai puţin violent atunci când trebuie să facem faţă urmărilor lor. Îndeplinind practica spirituală, dezlegăm treptat legăturile care ne înlănţuiesc de acţiunile noastre din trecut. Devenim apţi să ne controlăm reacţiile şi să evităm acţiunile negative care ne-ar putea complica în continuare viaţa în viitor.
Sursa: Bazele spiritualitatii, autor Neale Donald Walsch
