Rugăciunea nu înseamnă a impune voinţa noastră altora. Rugăciunea reprezintă şansa noastră de a deveni mai mult decât nişte instrumente ce provoacă o desfăşurare ciclică a evenimentelor, prin folosirea ştiinţei sentimentului, ca să aducem în manifestare noi posibilităţi, într-o situaţie deja existentă”. Rugăciunea este o forţă concretă, măsurabilă şi determinantă în cadrul creaţiei. Rugăciunea este reală. A te ruga înseamnă a face „ceva”! Ce altceva putem face? Soluţiile din trecut nu ne mai sunt de ajutor în prezent. Rugăciunea este actul prin care redefinim fundamentul care stă la baza urii, violenţei etnice şi războiului.
Ceea ce avem de făcut trebuie, pur şi simplu, făcut într-o altă formă decât credeam noi în trecut. Ar putea, oare, să fie chiar atât de simplu? Să fie oare posibil ca,pentru a ne reflecta pacea inimilor în realitatea lumii noastre, să nu fie nevoie decât să alegem o astfel de realitate, prin simţirea rezultatului - ca şi cum acesta s-ar fi înfăptuit deja? Evenimente recente, de importanţă mondială, par a spune că răspunsul este da.
Acum, când secolul al XXI-lea bate la uşă, ne aflăm în pragul unei epoci în care supravieţuirea speciei noastre s-ar putea să depindă efectiv de capacitatea noastră de a uni ştiinţele noastre, interioară şi exterioară , într-o tehnică de exact acest gen.Pe măsură ce redefinim rolul asocierilor politice, al alianţelor militare şi al graniţelor dintre naţiuni, puterea rugăciunii colective nu mai poate fi ignorată. Implicaţiile pe care le poate avea aplicarea tehnicii rugăciunii la scară globală sunt de proporţii imense - poate inimaginabile.
Perioada în care trăim reprezintă, probabil, primul moment din istoria omenirii când ne putem determina viitorul ! Depăşind cadrul ştiinţei, al religiei şi al tradiţiilor mistice, esenienii ne sugerează că acesta este momentul istoric în care, prin folosirea ştiinţei pierdute a rugăciunii şi a profeţiei, poate veni vindecarea pentru toate făpturile - cele formate şi neformate - şi se poate instaura pacea în toate lumile. În timpul acestei vieţi, oamenii Pământului vor cunoaşte toate secretele „îngerilor din cer”.
Fără a judeca evenimentele cotidiene ca fiind bune sau rele, corecte sau incorecte, suntem îndemnaţi să alegem un nou punct de vedere, o opţiune superioară, ca răspuns la nişte evenimente care provoacă groază. Dacă cele patru principii ale rugăciunii şi păcii sunt valabile, atunci durerea celor din Africa,din Balcani şi din Orientul Mijlociu - ca şi din orice alt loc în care oamenii suferă - este, de asemenea, şi suferinţa noastră.
Vechile secrete ale vindecării ne reamintesc că nu existăm decât ca Unul în această lume. Prin uşurarea durerilor altora,uşurăm şi durerea noastră, iubindu-i pe ceilalţi, ne iubim pe noi înşine. Fiecare bărbat, femeie sau copil din această lume are puterea de a crea o posibilitate nouă, de a schimba gândirea care permite existenţa suferinţei.Înaintaşii noştri ne-au pregătit bine pentru acest moment al istoriei. Acum avem ocazia de a alege o nouă cale, în prezenţa încercărilor ce par a se înmulţi zilnic. Suntem îndemnaţi să gândim şi să acţionăm în lumea noastră, la fel cum o fac cei din ceruri în a lor. Procedând astfel, trezim din somnul memoriei noastre colective o tehnică uitată şi, în sfârşit, creăm pe Pământ condiţiile existente în Cer.
Cu propriile lor cuvinte, învăţaţii de la Qumran au consemnat învăţăturile marilor lor maeştri, păstrate pentru momente cum ar fi cel actual, când încurajările înaintaşilor noştri ne dau tăria de a trăi şi de a iubi în această lume, pentru încă o zi.
Ni se reaminteşte că „nu este uşor să ne ridicăm ochii spre Cer, în vreme ce ochii altora sunt aţintiţi către Pământ. Nu e uşor să venerăm îngerii, când ceilalţi venerează faima şi bogăţiile. Dar, poate că cel mai greu lucru dintre toate, este de a gândi cu gândurile îngerilor, de a vorbi cu cuvintele îngerilor şi de a face ce fac îngerii.”
Sursa: „Efectul Isaia” – autor Gregg Braden