Inainte sa parasesc Manastirea din Tibet veche de peste 1500 ani, privindu-l in ochi pe abate - acest om admirabil de descendenta straveche - l-am intrebat:
“ Daca ar fi sa adreseze un singur mesaj locuitorilor Pamantului, ce ar dori sa transmit omenirii in numele sau?”
“ Pacea este lucrul cel mai important in lumea noastra de astazi. In absenta pacii, pierdem tot ce am castigat. In prezenta pacii, toate lucrurile sunt posibile: iubirea, compasiunea si iertarea. Pacea este sursa tuturor lucrurilor. As vrea sa le cer oamenilor lumii sa gaseasca pacea in ei insisi, astfel incat pacea dinlauntrul lor sa se reflecte in lume.
De fiecare data cand ne rugam in mod individual”, continua abatele, “trebuie sa Simtim rugaciunea noastra. Cand ne rugam, Simtim in numele tuturor fiintelor de peste tot. Rugaciunea nu inseamna a impune vointa noastra altora, ci reprezinta sansa noastra ca prin folosirea stiintei sentimentului sa aducem in manifestare noi posibilitati intr-o situatie deja existenta. Este posibil ca, pentru a ne reflecta pacea inimii in realitatea lumii noastre, sa nu fie nevoie decat sa alegem o astfel de realitate prin Simtirea rezultatului – ca si cum acesta s-ar fi infaptuit deja. Rugaciunea bazata pe sentiment inseamna A Fi ceva. Rugaciunea este uniunea dintre gand, sentiment si emotie.
Suntem cu toti interconectati, suntem toti expresiile aceleiasi vieti. Nu conteaza unde ne aflam, rugaciunile noastre sunt auzite de toti. Cu totii Una suntem.”
Imi dau seama ca raspunsurile oferite de abate reprezinta aceleasi concepte ca cele exprimate in textele de la Marea Moarta , ale esenienilor, scrise cu peste 2500 de ani in urma. In Evangheliile Eseniene ale Pacii, de exemplu, esenienii incep un discurs foarte lung despre pace, fraza de deschidere fiind cat se poate de sugestiva. Invatatura incepe cu o simpla afirmatie:”Pacea este cheia intregii cunoasteri, a oricarui mister, a intregii vieti.”
Raspunzand apoi la intrebarea mea in legatura cu ceea ce se intampla cu calugarii si calugaritele in timp ce noi vedem manifestarea exterioara a rugaciunilor lor, abatele rosti un singur cuvant: sentiment. Exprimarile exterioare ale rugaciunii din Manastirie din Tibet reprezinta o succesiune de miscari si de sunete pentru a trezi inlauntrul lor sentimentele potrivite. Abatele a confirmat importanta elementului sentiment continut in rugaciune: ” Sentimentul inseamna mai mult decat un factor in rugaciune, sentimentul este chiar rugaciunea. “
Cu privire la pacea din lumea noastra, si maestrii esenieni au dat un raspuns care reaminteste ca pacea inseamna mai mult decat simpla absenta a agresiunii si a razboiului. Pacea transcede sfarsitul unui conflict sau o declaratie politica. In cuvinte care par surprinzator de budiste sau de crestine prin natura lor, maestrii esenieni au spus ca “trei sunt salasurile Fiului Omului: in primul rand, Fiul Omului trebuie sa caute pacea in propriul sau corp, apoi in propriile sale ganduri, apoi in propriile sale sentimente.” Anticii ne-au oferit si ei o perceptie clara asupra unui mod de gandire care ne permite sa redefinim ceea ce experimentam in exterior lucrand asupra a ceea ce suntem in interior. Pentru a schimba conditiile din lumea noastra exterioara suntem invitati sa devenim noi insine conditiile dorintei din interiorul nostru. Cand facem aceasta, noile conditii de sanatate si pace sunt reflectate in lumea din jurul nostru.
Deci, pentru a aduce pacea celor pe care ii iubim in lumea aceasta, trebuie mai intai ca noi insine sa devenim aceasta pace, pe care o sa traim in gandurile, sentimentele si corpurile noastre; pentru a avea pace in lumea noastra, e necesar ca mai intai sa facem pace in interiorul nostru si in viata noastra.
Sursa articol: cartea “Efectul Isaia”, autor Gregg Braden
