Noi ştim deja faptul că mintea are influenţă asupra corpului, şi aş putea să-ţi vorbesc despre chimie, molecule şi mecanismele prin care mintea modifică funcţiile creierului şi cum anume acestea se transferă corpului fizic, neuronilor, glandelor şi productivităţii hormonale, pentru aţi face o idee asupra modului în care mintea poate modifica corpul fizic prin intermediul mecanismelor din creier.
Dar există o credinţă fundamentală, mult mai importantă, decât natura originii minţii. Iar aceasta ne este oferită de fizica cuantică. În vechea fizică, cea newtoniană, totul se credea a fi un experiment pur obiectiv. Asta însemna că pot măsura parametrul “A” şi parametrul “B”, şi pot preciza interacţiunea dintre ele, şi de fiecare dată rezultatul va fi acelaşi. Aşa că fizica newtoniană este supranumită deterministică , deoarece poţi determina rezultatul unui anumit eveniment, dacă cunoşti suficient de bine etapele şi reacţiile care au loc.
Dar în acele etape şi reacţii, nu s-a introdus efectul observatorului sau al experimentatorului, care le influenţează. Atunci când a apărut fizica cuantică prin anii 1920, şi fizicienii au acceptat-o ca pe un mod de viaţă, ei au avut nevoie de o nouă înţelegere a rolului vieţii. Ei au înţeles faptul că experimentatorul, care creează experimentul, influenţează rezultatul experimentului. De exemplu, atunci când se studiază particulele, ele au un comportament atât material (prin prezenţa masei) cât şi energetic (prin prezenţa sarcinii electrice).
Iar acest comportament are la bază credinţa în prezenţa observatorului. Deoarece atunci când îşi manifesta dorinţa (şi credinţa) să creeze un experiment prin care să evidenţieze manifestarea particulei ca şi undă atunci rezultatul era un spectru de refracţie, dar dacă observatorul îşi manifesta dorinţa (şi credinţa) să demonstreze că e o particulă, atunci rezultatul era prezenţa factorilor care indicau o particulă materială.
Ideea era că observatorul nu doar observă ci mai ales creează realitatea. Această idee este foarte profundă, deoarece se spune că “viaţa e un experiment” iar tu eşti experimentatorul şi prin urmare tu eşti în acelaşi timp şi observatorul. Conform fizicii cuantice, tu eşti cel care influenţezi şi modifici viaţa din mediul care te înconjoară (nu doar corpul tău ci şi ceea ce este în exterior). Astfel, gândurile tale nu sunt captive în mintea ta ca într-un container, ci ele influenţează tot ceea ce ne înconjoară. Asta e natura fizicii cuantice. Desigur, sună frumos faptul că gândurile sunt implicate în crearea realităţii, dar care nu e proprietatea noastră directă. Iar dacă acest lucru e adevărat (şi nu are cum să nu fie) atunci gândurile, atitudinile si credinţele noastre influenţează tot ceea ce ne înconjoară.
Ei bine, fizica cuantică ştia toate acestea în 1920, dar problema era că oamenii de ştiinţă aveau dificultate în a aplica aceste idei în propria lor viaţă, aşa că s-a luat o decizie arbitrară şi fizicienii au spus: fizica cuantică funcţionează numai la nivel atomic. În felul acesta ei îşi puteau vedea “liniştiţi” mai departe de viaţa lor deoarece fizica cuantică se aplica particulelor şi nu oamenilor. Iar asta le făcea viaţa mult mai … “uşoară”. Problema e că pur şi simplu nu e adevărat !
Mecanica cuantică (fizica cuantică) se aplică la toate nivelele Universului. Marele cosmolog Steven Hawkings, a publicat un articol în anul 2006, împreună cu dr. Herzog,
despre fizica superstring- urilor şi cosmologie. În acel articol a formulat, fără nici o ezitare, faptul că desfăşurarea cosmosului este influenţată de conştiinţa umană. Deci, avem o nouă înţelegere de la fizica cuantică şi anume: gândurile influenţează lucrurile care se manifestă în Câmp.
David Bohm, un fizician renumit care o postulat ideea că Universul există ca stare energetică. Totul nu e altceva decât energie şi potenţial. El anumit aceasta Ordinea Implicită. El a afirmat faptul că atunci când oamenii folosesc conştiinţa şi mintea, ei produc o perturbare de câmp şi energia pură se transformă sau colapsează în particule. Deci ceea ce el spunea, este că lumea fizică, este guvernată de Ordinea Explicită, o lume care devine reală atunci când potenţialele de energie colapsează în particule sub influenţa gândurilor şi a conştiinţei.
Dacă ne apropiem acum de principiile care stau la baza legilor fizicii cuantice atunci dumneavoastră . sunteţi o parte a unui experiment numit Viaţă. Sunteţi în acelaşi timp un
observator dar şi un creator. Marea întrebare este cât de mult din aceaste principii le deţineţi în viaţă ? Ei bine, în 1920 fizicienii nu deţineau nici unul din ele. Aşa că au dat vina pe atomi, fugind astfel de ei înşişi prin afirmaţia: toate acestea se aplică numai atomilor. Aceasta e cea mai convenabilă afirmaţie pentru foarte mulţi oameni în prezent.
Sursa: Fizica cuantica si CREATIA! - fragment din Interviu cu Bruce Lipton, realizat de Cristian Muresan TV Cluj
