Cel mai mare pericol în lumea de astăzi nu este de a ne pune întrebări, ci de a presupune că avem toate răspunsurile; nu invitaţia spre schimbare, ci tendinţa de a fugi de schimbare; nu idei absolut noi despre Dumnezeu şi despre Viaţă, ci mereu aceleaşi vechi idei.
Dacă unele dintre aceste idei vechi continuă să fie acceptate, viaţa pe care rasa umană o cunoaşte acum ar putea să nu supravieţuiască după prima jumătate a secolului al douăzeci şi unulea. În modul în care se desfăşoară lucrurile, s-ar putea să nu supravieţuiască nici măcar după primul trimestru.
Da, ştiu că aceasta sună a exagerare. Dar nu este. Cumpără-ţi ziarul de dimineaţă. Urmăreşte programul la televizor. În anii imediat următori, rasa umană ar putea face un salt dramatic înainte, în procesul său evolutiv, sau s-ar putea prăbuşi, poticnindu-se şi împiedicându-se, şi, în cele din urmă surpându-se sub greutatea propriilor greşeli din trecut.
S-a mai întâmplat şi înainte. Este ceea ce se poate petrece, atunci când evoluţia tehnologică o ia înaintea dezvoltării morale, etice şi spirituale. Este momentul când universul trebuie să se descurce cu copiii care se joacă cu chibriturile.
În momentul de faţă, aceştia suntem noi. Rasa umană se află în faza copilăriei din cadrul evoluţiei sale. Nu e nimic greşit în asta. Copilăria poate fi un moment minunat. Dar, în acelaşi timp, este vremea când trebuie să fim foarte atenţi. Dacă urmărim ceea ce facem în timpul copilăriei; dacă, aşa cum sugerează autorul Robert Fulghum, privim în ambele direcţii, înainte de a trece strada; dacă învăţăm să împărţim cu ceilalţi; dacă ne ţinem de mâini şi nu ne pierdem din vedere unul pe celălalt; dacă renunţăm să lovim şi spunem că ne pare rău, atunci când simţim acest lucru; dacă ne curăţăm propria mizerie; dacă nu ne mai luptăm cu fraţii şi surorile noastre – vom ajunge în faza în care vom evolua şi viitorul nostru ar putea fi spectaculos.
Cred cu tărie că acest lucru se va întâmpla. Cred că viitorul pe care suntem pe cale să-l creăm, urmează să fie spectaculos! Dar ştiu, la fel de bine, că lucrurile ar putea-o lua şi în altă direcţie. Şi ştiu că, dacă nu începem să ne purtăm corespunzător chiar aşa se va întâmpla. A nu înţelege acest lucru, ar putea fi un gest temerar. Mai mult decât temerar. Ar fi iresponsabil. Este exact ceea ce ar face un copil.
Cei mai mulţi oameni vor să creadă că omenirea este indestructibilă, că specia noastră nu poate fi eradicată sau eliminată, că nimeni şi nimic nu o poate influenţa negativ, într-un mod larg răspândit sau ireversibil. [...]
Vedeţi voi, milioane de oameni din întreaga lume şi-au trăit vieţile pe baza informaţiilor pe care le-au primit până acum, despre Ce vrea Dumnezeu – iar dacă acest subiect este inexact, omenirea ar putea fi într-o mare încurcătură.
Informaţiile anterioare existente în lume despre acest subiect nu sunt conforme cu realitatea. Omenirea se află într-o mare încurcătură. Omenirea nu trebuie să fie într-o astfel de stare de confuzie. Se întâmplă pentru că asta a ales. Oamenii ar putea alege altceva.
Sunt convins că, în curând, acest lucru se va întâmpla. Sunt convins că oamenilor le-a cam ajuns. Le-a ajuns atâta violenţă, teroare şi ucideri. Le-a ajuns conflictele, certurile şi luptele care duc la toate astea. Le-a ajuns propriile vieţi care nu funcţionează, relaţiile care se destramă, propriile cariere care se prăbuşesc şi visele care se dizolvă şi dispar.
Le-a ajuns tot ce înseamnă zbucium în această lume, fiecare zi plină de ostilităţi şi dificultăţi, pretutindeni pe glob. Le-a ajuns să urmărească modul în care societatea umană face doi paşi înainte şi un pas înapoi, târându-se în permanenţă fără nici un rost.
Rasa umană îşi pierde răbdarea cu ea însăşi. Cred că oamenii îşi spun: „Ar trebui să existe şi altă cale”. Devine din ce în ce mai clar că ea există. Pur şi simplu, trebuie să facem această alegere.
Câteodată, oamenii cred că trebuie să trăiască în modul în care trăiesc, deoarece nu au altă alternativă. Aspectul lucrurilor dă adesea impresia că această idee este foarte, foarte reală. Dar niciodată nu este reală. Niciodată.
Sursa: Ce vrea Dumnezeu, Neale Donald Walsch
