(rezultatul unei experințe de întâlnire cu covidul )
Respirația începe de la un mușchi. Diafragma se contractă, mușchii pieptului se contractă. Pieptul ni se extinde. Plămânii urmează această dilatare. Daca diafragma nu are o functie buna de pompare și un piept mobils este posibil să avem deficit de oxigen fără să avem alte boli. Ei bine, dacă o astfel de situație de viață apare chiar în contextul „maiestuosului otravă nepoftit” (corona), atunci vei avea multe momente fără zgomot, și foarte puține cuvinte rostite (experiență grozavă una/zi).
Cât este valoarea aerului dacă lipsa oxigenului este un fapt greu? Atât de mult încât totul se piticește (micșorează) și dispare total ceea ce se află la cel mai înalt vârf în ordinea importanței scalei de valori pe care ai construit-o cu conștiința eului tău. Nu-ți va rămăne nimic. Niciun gând pentru a putea să-ți generezi orice tip de stare de frică, doar un nimic simplu ce-ți mai rămâne și atâta ai. Nici măcar dorințele tale nu se vor mai exprima pentru că deficitul este un fapt real și nu vei mai ști nici măcar ce proces este judecata.
Interesul tău se va reduce la un sigur fapt și nu o să ai nimic altceva important în clipele tale trăite. Se vor duce de râpă clipele tale încărcate cu confort și comoditate. Marea avere va deveni lenea.
Iluziile tale sigure vor dispărea în totalitate și în locul lor se va așterne realitatea fără complicații. Una extrem de simplă. Și asta este siguranța pe care ai căutat-o atâta timp. Ai aer, ai totul ! Nu ai nevoie de gânduri pentru a exista.
Să știi că nu ai nevoie de o astfel de lecție pentru a înțelege că viața este una foarte simplă. Nu te mai gândi cum să trăiești viața, ci respirănd doar, și bucurându-te prin acest impuls divin de acele lucruri ce se găsesc exact acolo de unde primești aerul tău dătător de viață.
Autor: Heyókha Győző Gyerő
