Traditiile stravechi sugereaza ca singura diferenta dintre ingerii din Ceruri si ingerii de pe Pamant este ca ingerii din Ceruri isi amintesc ca sunt ingeri. Atunci cand iubim, descoperim adesea ca iubim cu deschiderea si inocenta unui inger. Este aceeasi deschidere care permite si aparitia durerii noastre. Exact din cauza inocentei noastre putem simti atat de profund suferinta.
Cand suferim, pentru ca am fost cumva raniti, puterea binecuvantarii este esentiala pentru vindecarea noastra. Atunci cand binecuvantam ceva, nu punem amprenta de aprobare pe acel lucru, aceasta forma de binecuvantare nu aproba, nu descurajeaza si nici nu incurajeaza oactiune, circumstanta sau eveniment. Nu aproba si nici nu dezaproba vreun punct de vedere. Pur si simplu recunoaste ca a avut loc. Actul de a recunoaste fara a emite judecati este deschiderea care permite ca vindecarea sa inceapa.
Iata motivul: cand vedem ceva care ne indurereaza atat de tare incat trebuie sa reactionam, sa ne inchidem in noi sau sa intoarcem spatele, tendinta noastra este de a ignora ceea ce simtim. Acesta este modul in care facem fata multor experiente. Suprimam emotia declansata de ceea ce am experimentat si o ascundem undeva adanc in interior, ca sa nu ne mai doara. Dar “durerea” nu dispare, ea sta acolo unde o stocam. Apoi, cand ne asteptam cel mai putin, reapare intr-o forma pe care noi nu am alege-o niciodata. Acest fenomen se manifesta in special la persoanele care au trait socuri emotionale traumatice, in razboi sau in copilarie. Mania disproportionata care poate iesi la suprafata in astfel de momente, este adesea provocata de socul unei experiente anterioare din viata care nu a fost procesat atunci cand s-a intamplat. In acest caz, un comentariu aparent nevinovat al unui partener , prieten sau coleg, poate deveni factorul declansator care trezeste rana din trecut.
Capacitatea noastra de a ne “inchide” in noi este mecanismul de aparare. Unii oameni cred ca acesta functioneaza atat de bine incat au vindecat experienta. Ei pot crede ca au si uitat ce anume i-a ranit initial. Dar aceasta e o iluzie deoarece corpurile nu uita niciodata. Ignorarea lucrurilor care ne ranesc are efecte pe termen lung care nu sunt in interesul nostru. Astfel, este necesar sa gasim o cale de a transforma orice lucru care ne-a ranit, intr-o noua experienta ,benefica pentru noi. O putem face prin recunoasterea ei si prin a-i permite sa se deplaseze prin corp. Aici intervine actul binecuvantarii in procesul de vindecare.
Binecuvantarea poate fi definita ca o calitate a gandirii/sentimentului/emotiei, care ne permite sa ne redefinim sentimentele despre ceva care ne doare acum sau ne-a ranit in trecut. Altfel spus, binecuvantarea este liantul care ne elibereaza de emotiile dureroase. Atunci cand binecuvantam pe cineva care ne-a ranit, este clar ca nu sugeram ca ceea ce s-a intamplat este in regula. Binecuvantarea nu aproba si nu gaseste scuze pentru o atrocitate sau un act de suferinta, ea doar recunoaste ca aceste evenimente s-au produs. Cand facem acest lucru, sentimentele noastre despre aceste experiente se deplaseaza prin corp in loc sa se blocheze in interiorul lui. Binecuvantarea suspenda temporar suferinta, suficent de mult, pentru a putea sa o inlocuim cu un alt sentiment. Prin actul de a binecuvanta iti asumi puterea de a te elibera de suferintele cele mai profunde ale vietii si de sentimentele nerezolvate.
Este usor de inteles de ce binecuvantarea functioneaza asa de bine: este imposibil sa judeci ceva in timp ce il binecuvantezi. Exista o conditie inainte sa binecuvantezi, si anume sa raspunzi cu DA la aceasta intrebare: “Sunt pregatit sa renunt la reactia instinctiva sau la convingerea perimata ca cineva trebuie sa plateasca sau ca trebuie sa ma razbun ca sa indrept raul facut?” Cu alte cuvinte, esti pregatit sa treci dincolo de tipul de gandire care justifica sa-i faci rau cuiva deoarece te-a ranit? Pentru ca astfel trecem in starea de constiinta neutra, dincolo de bine si rau, in inima noastra, unde gasim cea mai mare puterede a deveni mai mult decat lucrurile care ne-au ranit. Iisus ne-a aratat cum sa ne transcedem suferinta prin intelepciunea inimilor noastre:”Binecuvantati pe cei ce va blastama si rugati-va pentru cei care va fac necazuri.”(Luca 6,28)”Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-I si nu-i blestemati” adica inlocuiti razbunarea cu binecuvantarea.
Provocarea, precum si recompensa pentru aplicarea acestui principiu in viata noastra poate fi cel mai bine rezumata in cuvintele Sfantului Francisc. el spune despre viata sa: ” A fost usor sa-L iubesc pe Dumnezeu in tot ceea ce a fost frumos. Lectiile de cunoastere mai profunda m-au invatat insa sa-L accept pe Dumnezeu in toate lucrurile”. Asta inseamna atat in experientele urate cat si in cele frumoase. Alegerea e la noi. Daca alegem vindecarea, binecuvantarea este calea: binecuvantarea celor care sufera; binecuvantarea celor care au produs suferinta (oameni sau lucruri), binecuvantarea martorilor la suferinta, adica a noastra, daca nu suntem noi cei raniti ci martori suntem la suferinta din lume.
Binecuvantati sa fim!
Sursa articol: cartea “Secretele pierdute ale rugaciunii - puterea ascunsa a frumusetii, binecuvantarii, intelepciunii si suferintei”, autor Gregg Braden
