X

Pentru a evita mesajele nedorite, veti primi un email de verificare a abonarii.

    Articole din spiritualitate

    "O viaţă lipsită de constientizare/observare nu merită trăită" ~ Socrate

    Pixabay.com
    cuvantul

    Necuprinsul infinit Tao, Shabd, Cuvantul

    Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
     

    "Cel fără de nume a fost obârşia cerului şi a pământului.
    El este tainic şi firesc şi există înaintea cerului şi pământului.
    Neclintit şi impenetrabil, necuprins infinit;
    Singur se susţine şi nu se schimbă niciodată;
    Pătrunde totul şi niciodată nu este epuizat.
    El este Mama universului, din care s-au iscat toate lucrurile.
    Nu-i ştiu numele, încât îl numesc Tao."
    Din Tao te Ching, cap. 1 şi 25

    Diferiţii mistici au numit necuprinsul infinit Tao, Shabd, sau Cuvântul. Savanţii îl numesc "energia creatoare" sau "energie vibratorie". Asemenea misticilor, savanţii spun şi ei că această energie vibratorie este omniprezentă în fiecare particulă a universului fizic. Aceeaşi energie a furnizat forţa pentru crearea universului, forţa lui Big Bang, pe care savanţii îl situează la începutul creaţiei.

    Guru Amar Das, cel de al treilea mare Maestru spiritual al Sikh, spune în Adi Granth:

    Din Shabd a emanat întreaga creaţie, De Shabd este desfiinţată.
    Şi prin Shabd este din nou creată.
    Ştiinţa spirituală şi ştiinţa materială sunt în deplin acord asupra crearii şi menţinerii universului de către o forţă, sau de o a toate pătrunzătoare energie vibratorie.

    Iisus spune:

    La început a fost Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
    Acesta era întru început la Dumnezeu.
    Toate prin el s-au făcut; şi fără el nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.


    Nu este nicio coincidenţă în faptul că Iisus numeşte aceasta energie vibratorie Cuvântul. Asemenea oricărui cuvânt, acest Cuvânt este o energie care are o frecvenţă de vibraţie, emite un Sunet şi are o putere magnetică intrinsecă. Însă Cuvântul lui Dumnezeu la care se referă Iisus nu este un grup de simboluri care poate fi rostit în vreo limbă, căci cum ar fi putut avea acel fel de cuvânt puterea de a crea universul? Acest Cuvânt la care se referă Iisus nu este un cuvânt scris sau rostit din nici o limbă sau scriptură – fie aceasta Biblia sau oricare altă carte sfântă. Prin acest Cuvânt se înţelege puterea infinită dinapoia tuturor puterilor, însăşi viaţa şi iubirea Fiinţei Supreme, o putere care se revarsă neîncetat de la El. Este însăşi forţa vitală a creaţiei şi ea este prezentă în toate.

    În cartea sa Yoga şi Biblia, Joseph Leeming ne spune:

    "Acesta este Cuvântul la care s-au referit învăţăturile sfinţilor în decursul tuturor secolelor istoriei consemnate. Cu multe mii de ani în urmă l-au împărtăşit Adepţii Regelui şi Preoţii Iniţiaţi care acordau iniţieri în Misterele Egiptului antic. Mai târziu, în vechea Grecie, el a fost împărtăşit aspiranţilor deveniţi apţi, de către Hierofanţi sau revelatori ai cunoaşterii sacre, care conduceau Misteriile Orfice şi Eleusine. El este cel care a fost menţionat în Vede – scripturile sfinte ale
    Indiei. În vechea Persie, Zarathustra a împărtăşit cunoaşterea despre puterea şi practica Sunetului interior divin. Cuvântul, numit în greceşte Logosul, le-a fost cunoscut celor mai mari filosofi greci din antichitate, ca Pitagora, Heraclit, Socrate şi Platon. Socrate se referea la ascultarea unui tainic Sunet Interior care îl transporta în extaz în lumi mai înalte. În China antică el a fost cunoscut ca Tao şi a fost împărtăşit de filosoful Lao Tse."

    Iisus le-a împărtăşit discipolilor săi înţelesul Cuvântului şi i-a iniţiat în practicarea lui. Pentru lămuriri foarte competente ale învăţăturilor lui Iisus despre Cuvânt, cititorul interesat poate cerceta cărţile lui Maharaj Charan Singh, Lumina asupra Evangheliei după Matei şi Lumina asupra Evangheliei după Ioan şi cartea lui John Davidson – Evanghelia lui Iisus: În căutarea Învăţăturilor lui Originale. După cum se poate vedea din aceste scrieri, puterea Cuvântului le era cunoscută atât primilor părinţi ai Bisericii creştine, Esenienilor şi Gnosticilor, cât şi cunoscutului filosof egiptean Plotin şi celorlalţi filosofi mistici neoplatonicieni din secolul al doilea şi al treilea, din Alexandria.

    Puterea aceasta este de asemenea menţionată în Coranul Musulmanilor.
    După perioada lui Mahomed, mulţi oameni sfinţi Mahomedani vestiţi şi-au iniţiat discipolii în înţelesul şi tainele Cuvântului – unul dintre ei fiind misticul Rumi.
    Din acestea se poate deduce că învăţătura despre Cuvânt nu este ceva nou. De fapt, marii mistici spun că ea a existat de la începuturi şi, sub mulţime de nume diferite de-a lungul erelor, a fost predicată acelora pregătiţi să o primească.

    Brian Hines, în cartea sa Şoapta lui Dumnezeu – Tunetul Creaţiei:

    "Ecouri ale Realităţii Absolute în Fizica Nouă, ne spune: "Oricine doreşte să parcurgă drumul către adevărul ultim, trebuie să înainteze pe valul Spiritului care apare ca o vibraţie sonoră – sunetul Realităţii Absolute. Sunetul acesta este auzit nu de urechile fizice, ci de o facultate a sufletului. Misticul Maharaj Sawan Singh spune că el "este auzit cu auzul sufletului. Sunetul este de fapt Dumnezeu în acţiune. El se proiectează pe Sine în toate şi se desfată în acest joc. Este muzica neiscată care răsună în interior. Ceea ce auzim în interior este ecoul său; sesizându-l, mintea devine liniştită. Prin concentrare, energia conştiinţei noastre este înălţată la un nivel de la care ea poate fi atrasă de puterea Spiritului (Cuvântul). Atunci, sufletul încearcă o mare bucurie ascultând ceea ce a fost denumit Muzica Divina, sau muzica sferelor."

    Sursa: Bazele spiritualitatii, autor Neale Donald Walsch