Urcând în sus, spre munte, Savitri devenea tot mai neliniştită, dar călugărul Ramana nu îi dădea atenţie. 0 lăsă pe cărare, urmând o potecă printre nişte bolovani uriaşi şi dispăru. Căţărându-se în urma lui, Savitri a zărit un pârâu lângă care stătea Ramana. Acesta își scoase fluierul din trestie, pe care îl ține în rasa galbenă și a început să cânte.
„Muzica mea nu te face să zâmbeşti?”, întrebat el, observând privirea neliniştită din ochii lui Savitri. Ea nu se poate gândi decât la fapta că Stăpânul Morţii o aşteaptă acasă.
„Avem atât de puţin timp”, îl implora ea. „Invaţă-mă ce ai să mă înveţi.”
„Ce ai zice dacă te-aş învăţa leacul pentru moarte?”, a întrebat-o Ramana. Savitri a rămas uluită.
„Sunt sigură că toată lumea moare.”
„Atunci crezi în zvonuri. Dacă ți-aș spune că nu ai fost niciodată fericită, m-ai crede?"
„Sigur că nu. Am fost fericită în această dimineață, înainte să înceapă toată tevatura asta", a spus Savitri. Ramana încuviinţă.
„Ne amintim cu toții că am fost fericiți și nimeni nu nu poate face să cred altceva. Aşa că, lasă-mă să-ţi adresez o altă întrebare. îţi aminteşti că nu ai fost vie?"
„Nu", a ezitat Savitri.
„Mai caut. Poartă-ți mintea înapoi, la vremea când erai foarte, foarte mică. Încearcă din răsputeri să aduci aminte că ai fost vie. Este important, Savitri."
„Bine." Savitri își dădu toată silința, dar nu avea nicio amintire din vremea când nu era vie.
„Poate nu iți amintești că nu ai fost vie, pentru că ai fost mereu vie", a spus Ramana. Apoi ia arătăt o lăcustă care stătea pe o rămurică, deasupra capului ei.
„Dacă vezi sau lăcustă ieșind din pământ, după șapte ani. de somn, înseamnă oare că înainte a fost moartă?" Savitri scutură din cap.
„Totuşi, singurul motiv pentru care crezi că te-ai născut este faptul că părinţii tăi te-au văzut ieşind din uter. S-au gândit că au fost martori la momentul în care ai început să exişti, aşa că au răspândit zvonul că te-ai născut."
Savitri era uluită de acest mod de gândire.
Atunci Ramana a devenit insistent. „Privește acest pârâu. Tot ce vezi este o portiune din el. Cu toate acestea, poţi spune că ştii unde începe şi unde se termină pârâul? Ascultă-mă cu atenţie, Savitri. Acceptă moartea pentru că accepti naşterea. Cele două aspecte trebuie să meargă împreună. Uită aceste zvonuri despre nașterea ta. Este singurul leac pentru moarte." Apoi Ramana sa ridicat si-a vârât fluierul înapoi în rasă, gata de plecare.
„Mă crezi?"
„Vreau să te cred, dar mă tem", a recunoscut Savitri.
„Atunci vom merge mai departe."
Ramana a pornit din loc, iar Savitri îl urma, gândindu-se la vorbele lui. I se părea de necombătut ideea că, dacă nu sa născut niciodată, atunci nu va muri niciodată. Oare era adevărată? Ramana ia citit gândurile și ia zis:
„Nu poti baza realitatea pe ceea ce nu ne amintim, ci doar pe ceea ce facem. Toată lumea îşi aminteşte existenţa; nimeni nu amintește nonexistența."
Apoi, Savitri ia atins brațul cu blândețe și ia spus: „Mai cântă-mi puțin, te rog. Vreau să-mi amintesc fericirea.
Sursa: Viata dupa moarte, autor Deepak Chopra
