Prima mea experienta legata de tratarea emotiilor captive ale unui animal s-a petrecut oarecum accidental. Intr-o zi, am primit un telefon de la o pacienta pe nume Linda, o antrenoare din San Juan Capistrano care venise pentru prima data la mine cu un an inainte pentru a-si trata un caz sever de astm, pe care i l-am putut vindeca. De aceasta data, cererea ei mi s-a parut insa ciudata:
– Am o rugaminte mai particulara, dr. Nelson, si ma intreb daca ma puteti ajuta. Unul din caii mei, Ranger, are o problema de sanatate legata de urinarea foarte frecventa. Am chemat trei medici veterinari ca sa il consulte, dar niciunul nu si-a dat seama ce nu este in regula cu el. Din punctul lor de vedere, Ranger este perfect sanatos. Realitatea este insa ca ne face tuturor probleme, inclusiv celorlalti cai din grajd si proprietarilor lor. Stiu ca lucrati uneori si cu animalele, asa ca v-as ramane indatorata daca ati veni pana aici pentru a vedea despre ce este vorba.
In timpul vizitelor anterioare ale Lindei, am discutat cu ea despre dragostea noastra comuna fata de cai. Personal,am crescut in Montana, printre cai, asa ca nu ratez niciooportunitate de a calari. Linda imi aratase fotografiile a patru sau cinci cai frumosi pe care ii tinea intr-un grajd inchiriat, dar pana atunci nu fusesem vreodata in vizita ca sa ii vad.
A doua zi, am plecat cu Jean intr-o excursie pana la grajdul Lindei. Am intrat astfel intr-o cladire mare, dreptunghiulara, cu un acoperis ascutit, in care erau gazduiti circa 40 de cai pe doua randuri. Cand am ajuns la staulul lui Ranger, am inteles imediat de ce era atat de ingrijorata Linda din cauza lui.
Spre deosebire de celelalte staule, care erau curate si ingrijite,acesta era umed si urat mirositor, caci calul avea intr-adevar o problema cu vezica.
Linda l-a scos pe Ranger afara, pentru a putea lucra cu el pe pamantul uscat. Jean s-a oferit sa actioneze ca surogat si si-a pus mana pe cal, intinzand celalalt brat pentru a fi testat. Am stabilit imediat ca dezechilibrul de la nivelul rinichilor lui Ranger era provocat de un factor, dar dupa mai multe teste musculare inca nu-mi puteam da seama despre ce era vorba.
– De ce nu ii faci un test muscular pentru a vedea daca are o emotie captiva? m-a intrebat Jean.
Am ras.
– Sa testez un cal pentru a-i gasi o emotie captiva? Hai ca esti nostima…
La urma urmelor, crescusem in Montana si avusesem doi cai. Desi i-am iubit si i-am ingrijit cu multa afectiune, nu mi-am imaginat niciodata ca acestia ar putea suferi din cauza unor emotii nerezolvate captive.
Jean s-a uitat la mine si mi-a repetat calma:
– Fa testul muscular si vom vedea.
Jean este o femeie foarte intuitiva, asa ca si-a dat imediat seama care era adevarul.
De aceea, am spus cu voce tare:
– Este acest dezechilibru datorat unei emotii nerezolvate captive?
Am apasat apoi in jos bratul lui Jean. Raspunsul a fost „da“.
M-am folosit apoi de Tabelul Emotiilor si am ramas surprins sa constat ca emotia nerezolvata captiva era „conflictul“. Aplicand un proces de eliminare a altor posibilitati, am stabilit ca Ranger se afla intr-un conflict cu un alt cal. Linda ne-a confirmat ca in ultimele cateva luni fusese adus in grajd un cal nou. Ranger nu s-a inteles deloc cu el inca din prima zi, iar uneori cele doua animale au trebuit sa fie despartite de oameni pentru a nu se rani reciproc. Noul cal a fost mutat intr-un staul situat cat mai departe de cel al lui Ranger, dar animalele se intalneau cel putin o data pe zi cand erau scoase afara.
Continuarea testarii a aratat ca aceasta emotie a devenit captiva in rinichiul drept al lui Ranger, fiind intr-adevar cauza dezechilibrului urinar al calului.
Am eliminat atunci emotia captiva, trecand o bila magnetica pe deasupra sirei spinarii lui Ranger. L-am testat apoi din nou pe acesta prin intermediul lui Jean si am constatat ca emotia captiva fusese eliminata.
Incepand din acel moment, Ranger a inceput sa se vindece. Cateva zile mai tarziu am discutat la telefon cu Linda,iar aceasta mi-a spus ca pentru prima data in luni de zile, staulul lui Ranger era perfect uscat. Problema nu a mai revenit apoi niciodata.
Desi nu am lucrat foarte frecvent cu animalele, practica mea clinica fiind consacrata aproape exclusiv oamenilor, aceasta experienta mi-a deschis un nou orizont, si sper sa aiba acelasi efect si asupra ta.
Sursa: "Codul emotiilor", autor Bradley Nelson
