Fiecare fiinţă omenească se naşte cu un sistem emoţional sănătos. Când ne naştem, ne iubim şi ne acceptăm pe noi înşine. Nu emitem judecăţi legate de care părţi anume din noi înşine sunt bune şi care sunt rele. Existăm în întregimea fiinţei noastre, trăind momentul şi exprimându-ne liber. Pe măsură ce creştem, începem să învăţăm de la oamenii din jurul nostru. Ei ne spun cum să ne comportăm, când să mâncăm, când să dormim - şi începem să facem deosebiri. Învăţăm ce comportamente ne fac să fim acceptaţi şi care dintre ele ne fac să fim respinşi. Învăţăm cum să primim un răspuns prompt, sau dacă strigătul nostru rămâne fără răspuns, învăţăm să avem încredere în oamenii din jurul nostru, sau să ne fie frică de ei. Învăţăm consecvenţa sau inconsecvenţa. Învăţăm ce calităţi sunt acceptabile în mediul nostru şi care nu sunt. Toate acestea ne distrag de la a trăi în acest moment şi ne împiedică să ne exprimăm liber.

Eu: De ce suntem mereu asa nemultumiti?

Ego-ul: Eu creez nemultumirea, inca de cand esti copil. Te alimentez cu convingeri, te conditionez in fel si chip, te programez astfel incat sa fii nemultumit.

Eu: De ce faci asta?

Ego-ul: Fiind nemultumit, vei cauta intruna ceva care sa te multumeasca. Vei cauta sa inlaturi obstacolele ce stau in calea nemultumirii tale, vei cauta sa faci orice incercare de a scapa de ea. Dar lucrurile sunt facute astfel incat cu cat cauti sa scapi de ea, cu atat mai nemultumit sa fii.

Eu: Si care e scopul?

Ego-ul: Sa ajungi intr-un punct in care sa iti dai seama ca orice ai face, orice ai avea si capata din exterior, de la ceilalti, tot nu te vei simti multumit. Sa vezi ca ai incercat tot si n-a functionat, dimpotriva, ai ajuns pe cele mai inalte culmi ale nemultumirii.

 Alegerea unui partener ne va face sa ne simtim bine cu privire la noi si sexualitatea noastra, fie ne va indeparta de bucuria noastra Divina.

Pentru a ne revitaliza viata si sexualitatea, trebuie sa ne respectam pe noi si sa alegem un partener care ne va asigura posibilitatea de a ne extinde constiinta despre cine suntem si de a ne uni mai mult cu Dumnezeu.

Daca suntem - sau nu suntem -in stare sa facem acest lucru, depinde de fatetele carora noi insine le permitem sa faca alegerea: fie personalitatea si ego-ul, fie

Singurul loc în care poti simti cursul vietii este Clipa de acum, asa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent, neconditionat si fără rezerve. Înseamnă a renunta la orice rezistentă fată de Ceea Ce Este.

Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea si astfel vă reconectează cu Fiinta.

Femeia a fost foarte neglijată, a fost foarte devalorizată de mentalitatea omenească, iar asta este o enorm de mare greşeală! 

Femeia este o creaţie a lui Dumnezeu, cu totul, cu totul superioară, iar dovada o reprezintă Maica Domnului, o femeie!

Femeile…, ele nasc, ele renasc, ele simt cu orice chip duhul acesta de relaţie cu Dumnezeu, în sfârşit, cu viaţa! Femeia are o putere de a iubi extraordinară, o putere de răbdare extraordinară şi de aceea le admir foarte mult!Bisericile sunt pline de femei , nu de bărbaţi! Majoritatea, destul de multe, fac nişte sacrificii grozave să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate. 

Eram într-o întrunire duhovnicească şi un părinte aghiorit m-a întrebat: „Cum, sfinţia ta mărturiseşti femei?” Când am auzit eu lucrul ăsta, m-am înfipt în el: „Da’ cine te-a născut, domnule dragă, pe dumneata aşa deştept? Cine te-a născut? Te-au prins cumva cu aţa, cu undiţa pe baltă? Eşti produsul unui incubator cumva?” I-am răspuns aşa cum i se cuvenea, l-am lovit pe toate părţile, fără teamă că o să-mi întoarcă răspunsurile… I-am vorbit atunci de valoarea femeii: „Trăiţi fără ele dacă puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!” Dacă femeia este rea, este fiindcă bărbaţii au făcut-o rea. Dacă femeia se vopseşte, nu pentru ea se vopseşte, pentru bărbaţi. Nu-şi dă seama că pentru bărbaţi se falsifică, pentru ei se urâţeşte… Dar sacrificii femeia a făcut.

Avionul stă să decoleze. Stewardesele încep procedura standard. Îți arată care este sistemul de prindere al centurii. Mai apoi indică înspre ieșirile urgență. Vocea din difuzor spune pe un ton calm: „În cazul puțin probabil al depresurizării cabinei, măștile de oxigen vor cădea singure din tavan. Puneți-vă mai întâi dumneavostră masca de oxigen, și abia apoi ajutați persoanele din jur.”

Într-o dimineata de martie, devreme, ne-am dus in incaperea din templu, ca de obicei, si l-am gasit pe batran intins pe pat, ca si cum ar fi dormit. Cineva din grupul nostru s-a apropiat si si-a pus mana pe bratul lui ca sa-l trezeasca, dar s-a tras inapoi exclamand:

- Nu respira, cred ca este mort.

Ne-am strans in jurul patului si eram atat de absorbiti de propriile noastre ganduri in fata mortii, incat nu am auzit cand a intrat cineva. Am fost treziti din reveria noastra de o voce spunand:

- Buna dimineata!

Ne-am intors spre usa si l-am vazut pe Emil. Il stiam la o mie de mile departare, si aparitia lui neasteptata ne-a surprins. Inainte sa ne fi revenit, deja inaintase spre noi si ne strangea mainile. Dupa o clipa, Emil merse spre patul pe care zacea batranul. Punand mana pe capul lui, spuse:

- Avem aici un frate drag care a plecat de pe acest pamant, dar fara sa fi reusit sa-si finalizeze lucrarea printre noi. Asa cum spunea unul dintre poetii vostri: Si-a infasurat mantia in jurul sau si s-a intins ca sa viseze frumos. Cu alte cuvinte, voi l-ati declarat mort. Primul vostru gand este sa gasiti un antreprenor de pompe funebre si un sicriu, si sa pregatiti o groapa in care sa ascundeti partea lui muritoare pentru timpul cat se descompune.

Dragi prieteni, ganditi-va atent o clipa. Cui ii vorbea Isus cand spunea: Tata, iti multumesc pentru ca M-ai auzit? El nu vorbea eului exterior - ego-ul, coaja. El recunostea si preamarea Eul Interior, Cel Infinit, Cel care Aude Tot, Cunoaste Tot, Vede Tot, Marele si Puternicul Dumnezeu Atotprezent. Nu intelegeti in ce directie priveau ochii lui Isus pe cand se afla in fata mormantului lui Lazar? Oare, ca voi, a privit El in mormant ca sa vada un Lazar mort si in descompunere? Pe cand viziunea voastra era a celui mort, El si-a mentinut viziunea asupra Viului, singurul nascut din Dumnezeu. Viziunea lui era fixata asupra vietii neschimbatoare, eterne, omniprezente, si acea viata transcende totul. Acum, mentinand ferm viziunea voastra asupra realitatii mereu prezente a lui Dumnezeu, putem vedea lucrarea Sa indeplinita.

Interviu Tukaram si Stefan Mandachi perspective asupra radiografiei sufletului.