Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Să discutăm despre educaţie...
20 Noi

Să discutăm despre educaţie...

Observ că majoritatea dintre voi aţi înţeles greşit sensul,scopul şi funcţia educaţiei, ca să nu mai vorbim despre procesul în cadrul căruia se desfăşoară ea cel mai bine.
Este o afirmaţie uriaşă şi am nevoie de ajutor ca să o inţeleg.
Majoritatea rasei umane a decis că sensul, scopul şi funcţia educaţiei sunt de a oferi cunoştinţe; că a educa pe cineva însemnă a-i da cunoştinţe - în general, cunoştinţele acumulate de către familia, clanul, tribul, societatea, naţiunea şi lumea cuiva. Cu toate acestea, educaţia are foarte puţin de-a face cu cunoştinţele.
Măi să fie! Era cat p'aci să mă las păcălit şi să zic că are.
Aşa e, cum îţi spun.
Şi atunci despre ce este vorba?
Despre înţelepciune.
Inţelepciune?
Da.
Bine, mă dau bătut. Care-i diferenţa?
Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate.
Deci, se presupune că noi nu trebuie să incercăm să le oferim copiilor noştri cunoştinţe. Se presupune că trebuie să incercăm să le oferim inţelepciune.
În primul rând, nu „încercaţi” să faceţi nimic. Faceţi. In al doilea rând, nu ignoraţi cunoştinţele în favoarea înţelepciunii. Ar fi fatal. Pe de altă parte, nu ignoraţi înţelepciunea în favoarea cunoştinţelor. Şi asta ar fi fatal. Ar omorî educaţia. Pe planeta voastră, chiar o omoară.
Noi ignorăm inţelepciunea in favoarea cunoştinţelor?
În cele mai multe dintre cazuri, da.
Şi cum facem asta?
Voi îi învăţaţi pe copiii voştri ce să gândească în loc de, cum să gândească.
Explică, te rog.
Bineînţeles, când le daţi copiilor voştri cunoştinţe, le spuneţi ce să gândească. Adică, le spuneţi ce ar trebui să ştie, ce vreţi voi să înţeleagă ei ca fiind adevărat. Când le daţi copiilor voştri înţelepciune, nu le spuneţi ce să ştie sau ce e adevărat ci, mai degrabă, cum să ajungă la propriul lor adevăr.
Dar nu poate exista inţelepciune fără cunoştinţe.
De acord. De aceea am spus că nu puteţi ignora cunoştinţele în favoarea înţelepciunii. O anumită cantitate de cunoştinţe trebuie să se transmită de la o generaţie la alta. Este evident. Dar cât mai puţine cunoştinţe cu putinţă. Cu cât cantitatea e mai mică, cu atât e mai bine. Lasă copilul să descopere singur. Să ştii: Cunoştinţele se pierd. Înţelepciunea nu e niciodată uitată.
Prin urmare, şcolile noastre ar trebui să-i inveţe pe copii cat mai puţin cu putinţă?
Şcolile voastre ar trebui să pună accentul pe altceva. În clipa de faţă sunt axate în special pe cunoştinţe - şi acordă deosebit de mică atenţie înţelepciunii. Ore de curs, cum ar fi: gândire critică, soluţii la probleme, logică, sunt considerate de către părinţi o ameninţare. Ei vor ca asemenea ore să fie scoase din programă. Şi ar trebui să o şi facă, dacă vor să-şi protejeze modul lor de viaţă. Deoarece, copiii cărora li se permite să-şi dezvolte un mod de gândire critic sunt cei care vor abandona criteriile morale, standardele şi întregul mod de viaţă al Pentru a vă proteja modul vostru de viaţă, aţi construit un sistem educaţional bazat pe dezvoltarea memoriei copilului şi nu a aptitudinilor lui. Copiii sunt învăţaţi să-şi amintească fapte şi poveşti - poveşti pe care fiecare societate le-a construit despre ea însăşi - mai degrabă decât să le oferiţi abilitatea de a descoperi şi de a crea propriile lor adevăruri.
Programele care le cer copiilor să dezvolte aptitudini şi indemanări, mai degrabă decât memorie, sunt ridiculizate foarte tare de către cei care-şi închipuie că ştiu ce trebuie să înveţe un copil. Iar ceea ce i-aţi învăţat voi pe copiii voştri a condus lumea inspre ignoranţă, nu a îndepărtat-o de ea.
Şcolile noastre nu predau poveşti, ele predau fapte.
Vă minţiţi pe voi înşivă, aşa cum îi minţi şi pe copiii voştri.
Dar ce părere ai despre afirmaţiile făcute de atat de mulţi oameni in legătură cu vechile valori şi dezintegrarea actuală a societăţii noastre? Ce părere ai de creşterea incredibilă a numărului de adolescente care nasc copii, sau de mame care apelează la ajutor social, sau de lumea noastră care o ia razna?
Lumea voastră a luat-o razna. Sunt de acord cu asta. Dar nu a luat-o razna pentru ceea ce aţi permis voi şcolilor să-i înveţe pe copii. A luat-o razna din cauza a ceea ce nu le-aţi permis să-i înveţe. Nu aţi permis şcolilor să îi înveţe că nu există nimic altceva decât dragoste. Nu aţi permis şcolilor să vorbească despre o dragoste necondiţionată.
Fir-ar să fie! Noi nu le permitem nici măcar religiilor noastre să vorbească despre asta.
E adevărat. Şi nu veţi permite odraslelor voastre să fie învăţate să se bucure de ei înşişi şi de trupurile lor, de calitatea lor de oameni şi de minunatele lor fiinţe sexuate. Şi nu veţi permite copiilor voştri să ştie că ei sunt - în primul rând şi mai presus de orice – fiinţe spirituale care locuiesc într-un trup. Şi nici nu îi trataţi pe copiii voştri ca pe nişte suflete care vin în trupuri.
În societăţile în care se vorbeşte despre sexualitate deschis, liber, unde aceasta este explicată şi trăită cu bucurie, practic nu există crime sexuale, apare un număr foarte mic de naşteri care nu sunt aşteptate şi nu există nici o naştere „nelegitimă” sau nedorită. În societăţile foarte evoluate, toate naşterile sunt binecuvântări şi toate mamele şi copiii sunt îngrijiţi. Într-adevăr, societatea nu poate proceda altfel. În societăţile în care istoria nu se supune punctelor de vedere ale celor mai puternici şi celor mai tari, greşelile trecutului sunt recunoscute deschis şi nu mai sunt repetate niciodată, iar comportamentele care sunt, în mod clar, autodistructive sunt abandonate, pe considerentul că o dată, ajunge.În societăţile în care se predau gândire critică, soluţii la probleme, cât şi deprinderi pentru viaţă, mai degrabă decât fapte memorate pur şi simplu, până şi aşa numitele acţiuni „justificabile” din trecut sunt supuse unei analize intense. Nimic nu este acceptat aşa cum se prezintă.
Dar există şi dintre cei care ar spune că tineretul cu ideile lui trăsnite, nebune, libertine, au dus această ţară şi această lume de rapă. Au trimis-o in iad. Au impins-o la limită. Au distrus civilizaţia noastră bazată pe valori şi au inlocuit-o cu o moralitate bazată pe fă ce vrei, fă „orice-te-face-să-te-simţi-bine”, moralitate care ameninţă să pună capăt chiar modului nostru de viaţă.
Tineretul intr-adevăr distruge modul vostru de viaţă. Intotdeauna a făcut-o. Treaba voastră este să-l încurajaţi, nu să-l descurajaţi. Nu tineretul vostru este cel care distruge pădurile tropicale. Ei vă cer să incetaţi această distrugere. Nu tineretul vostru este cel care degradează stratul vostru de ozon. Ei vă cer să incetaţi această degradare. Nu tineretul vostru este cel care îi exploatează pe săraci în ateliere ale trudei din toată lumea. Ei vă cer să incetaţi această exploatare. Nu tineretul vostru este cel care vă pune taxe îngrozitoare, iar apoi le foloseşte pentru război şi armament. Ei vă cer să incetaţi această practică. Nu tineretul vostru este cel care ignoră problemele celor slabi şi asupriţi, lăsând sute de oameni să moară de inaniţie în fiecare zi, pe o planetă care are mâncare absolut suficientă pentru a-i hrăni pe toţi. Ei vă cer să incetaţi aceasta. Nu tineretul vostru este cel care este angajat în politica de înşelăciune şi manipulare. Ei vă cer să incetaţi această politică. Nu tineretul vostru este cel care este oprimat, ruşinat şi făcut să se jeneze sub aspect sexual de propriile lor trupuri şi să le transmită şi copiilor lor această ruşine şi jenă. Ei vă cer să incetaţi toate astea. Nu tineretul vostru este cel care a instituit un sistem de valori care spune că „cel mare este şi cel tare”, cât şi o lume care rezolvă problemele cu violenţă. Ei vă cer să incetaţi de a-l mai folosi. Ba nu, ei nu vă cer, ... ei vă imploră.
Cu toate acestea, tineretul e cel violent! Tineretul care intră in bande şi se omoară unul pe altul! Tineretul e cel care dă cu tifla legii şi ordinii - orice fel de ordine. Tineretul care ne innebuneşte!
Când ţipetele şi rugăminţile tineretului pentru a schimba lumea nu sunt auzite şi nici băgate în seamă; când îşi vede cauza pierdută – când vede că faceţi cum vreţi voi, orice s-ar întâmpla - tineretul, care nu este prost, va face următorul lucru pe care-l va considera bun. Dacă nu vă poate înfrânge, va face ca voi. În ceea ce priveşte comportamentul, tineretul vostru a făcut ceea ce aţi făcut şi voi. Dacă ei sunt violenţi, e din cauză că voi sunteţi violenţi. Dacă ei sunt materialişti, e din cauză că voi sunteţi materialişti. Dacă ei se comportă ca nişte nebuni, e din cauză că voi vă comportaţi ca nişte nebuni. Dacă ei folosesc sexul ca pe un instrument de manipulare, fără simţ de răspundere, plini de ruşine, e din cauză că voi faceţi acelaşi lucru. Singura diferenţă dintre tineret şi oamenii în vârstă este că tinerii fac totul la vedere. Cei în vârstă îşi ascund comportamentul, cei în vârstă cred că tinerii nu văd. Cu toate acestea, tineretul vede tot. Nu li se poate ascunde nimic. Ei văd ipocrizia celor în vârstă şi încearcă cu disperare să o schimbe. După ce au încercat şi nu au reuşit, tinerii nu văd altă şansă decât să o imite. Aici greşesc, dar nu au fost niciodată invăţaţi să procedeze altfel. Nu li s-a permis să analizeze în mod critic ce făceau părinţii lor. Li s-a permis numai să memoreze. Ceea ce memorezi, îţi revine mereu în minte.

Sursa: Conversații cu Dumnezeu vol.II - Neale Donald Walsch

Pediatru american: „11 lucruri pe care aș vrea ca toți părinții să le știe”
29 Noi
Publicat în Despre copii

Pediatru american: „11 lucruri pe care aș vrea ca toți părinții să le știe”

Dupa 25 de ani de practica in domeniul pediatriei si dupa o comunicare cu mii de copii, pediatrul american Stephen Cowan a observat ca anumite probleme in relatia dintre parinti si copii si care ii afecteaza pe adulti apar din nou si din nou.

El le-a rezumat si a prezentat 11 sfaturi pentru parinti, pe care le-a descris intr-un articol intitulat „11 lucruri pe care as vrea ca toti parintii sa le stie” , publicat pe MindBodyGreen.com.

Va prezentam cele 11 lucruri care nasc conflicte in relatiile parinti-copii, pentru ca, stiind de ele, sa le transformati in avantaje si sa le gestionati cu succes.
1. Cresterea si dezvoltarea copilului nu este o competitie
In aceasta perioada, cu totii ne grabim sa crestem mari. In lumea noastra post-industriala a vitezei si eficientei, am uitat ca viata este un proces asemanator cu coacerea unui fruct. Pentru a obtine un fruct bun, trebuie sa alimentezi niste radacini puternice. Acorda mai multa atentie pamantului, terenului care sustine viata copilului tau: fa o plimbare cu copilul, mananca impreuna cu el, jucati-va impreuna, povesteste-i o experienta din copilaria ta.
2. Traditiile de familie incurajeaza radacinile puternice si o viata sanatoasa
Este adevarat ca, pentru a crea traditii familiale, este nevoie de timp si de perseverenta. Dar rezultatul este pe masura. Traditiile personale sunt sacre deoarece ele creeaza mediul necesar comunicarii care intareste legaturile de iubire si intimitate in familie si construiesc acea incredere care iti va proteja copilul pe drumul sau prin viata.
3. Oamenii cresc in cicluri
Fiecare viata de copil are un ritm si un puls proprii – uneori rapid si intens, iar alteori lent si linistit. Si, la fel cum fiecare primavara ne aduce un sentiment reinnoit de apreciere a vietii, fiecare noua etapa a vietii copilului reprezinta o noua peioada de descoperiri si minuni. In definitiv, invatarea nu inseamna numai acumulare de informatii. Este totodata un proces de transformare a ideilor si, uneori, pentru acest lucru trebuie sa uiti anumite lucruri pentru a reusi sa vezi realitatea cu o privire proaspata. Unii copii vor face un pas inapoi inainte de a face un salt urias inainte.
A creste in cicluri inseamna si faptul ca nu avem doar o singura sansa de a invata ceva. Aceeasi lectie va aparea in fata noastra din nou si din nou pe masura ce trecem prin anotimpurile vietii noastre. Acest mod de a intelege copilaria implica o iertare profunda, care ii elibereaza pe parintii care vor „sa faca lucrurile bine” din prima incercare, spune pediatrul american.
4. Incurajarea nu acelasi lucru cu permisivitatea
Nu ne-am propus sa crestem mici regi si regine. De regula, regii nu o duc foarte bine in societatea noastra. Potrivit doctorului Cowan, studiile recente au aratat ca indulgenta, permisivitateaii slabesc de fapt fortele copilului care il ajuta sa supravietuiasca, diminuandu-i motivarea si sentimentul succesului.
Incurajarea inseamna sa-i insufli copilului curaj, si nu sa faci totul in locul lui. Creeaza un mediu in care sa se simta sustinut, fara sa se simta presat in vreun fel. Iubirea neconditionata este ceea ce-l incurajeaza pe copil sa-si asume riscuri, sa experimenteze si sa faca greseli stiind ca nu va fi judecat pentru ele. Uneori, sa fii o prezenta incurajatoare in viata copilului inseamna sa te dai un pic la o parte, fiind mereu gata sa-i dai o mana de ajutor atunci cand circumstantele o cer, dar avand mereu incredere in abilitatea sa innascuta de a se descurca.
Asta inseamna incurajarea. Pe de alta parte, permisivitatea limiteaza libertatea copilului, crescandu-i exagerat sentimentul de importanta a propriei persoane si scazandu- rabdarea de care are nevoie pentru a depasi obstacolele atunci cand lucrurile nu se desfasoara imediat asa cum isi doreste. Permisivitatea conduce la micimea gandurilor si a actiunilor.
5. Copiii sunt invatatorii nostri spirituali
Nu trebuie sa mergi undeva departe, cheltuind multi bani, daca vrei sa ajungi la iluminarea spirituala. Micul si inteleptul tau mentor este chiar aici in fata ta, oferindu-ti adevarata intelepciune pe gratis!
Cand sunt mici, copiii se uita la fiecare miscare a noastra, studiindu-ne inconsecventele in incercarea de a intelege aceasta lume nebuna. Si apoi vor face apel la acele inconsecvente. Tine minte, cand simti ca un copil iti forteaza limitele, sunt limitele tale, nu ale lui. Ofera-ti timp pentru a asculta si a intelege ce incearca sa te invete copilul. Unul dintre secretele parintilor de succes este ca ei sunt pregatiti si dornici de schimbare pentru copii, din dragoste pentru ei. Atunci cand esti dispus sa-ti vezi limitele si sa intelegi ce te enerveaza, deschizi o constiinta de sine mai profunda, care te transforma si pe tine, si pe copil.
6. Un simptom este modul in care corpul ne spune ca trebuie sa schimbam ceva
Un doctor bun, se intreaba ce urmareste de fapt acest simptom?, mai degraba decat pur si simplu sa incerce sa-l suprime. Corpul nostru are propria sa inteligenta. Insa numeroase reclame la produse farmaceutice incearca sa ne convinga ca este ceva gresit sa ai niste simptome. Doctorul Stephen Cowan spune ca o mare parte din educatia sa medicala a fost axata pe modalitatile de a elimina simptomele ca si cum acestea ar fi de fapt problema (este ca si cum i-ai cere organismului sa taca, si la fel de nepoliticos). Noi nu avem incredere in inteligenta corpului nostru. Noi gandim prea mult si avem tendinta sa ne fie frica de senzatiile din corpul nostru.
„Dar copiii m-au invatat ca un simptom precum febra nu este o problema. Orice o provoaca ar putea fi o problema, dar febra ese doar modul in care organismul incearca sa faca fata cu ceea ce se intampla”, scrie specialistul citat.
Sa luam drept exemplu un copil cu febra. Ce alte simptome mai are? Daca este jucaus, nu trebuie sa scazi febra. Asta inseamna ca organismul incearca sa creeze o caldura suplimentara prin metabolism pentru a mobiliza sistemul imunitar. Pentru a-l ajuta, ii poti da copilului lichide calde (nu reci) pentru a evita deshidratarea si mancare nutritiva, precum supele, pentru a sustine aceasta lupta.
7. Fii pregatit
Aceasta este o stare de pregatire care poate fi alimentata de incredere sau de frica. In aceasta perioada, pediatrul american spune ca practica „medicina de pregatire”, mai degraba decat de preventie, astfel incat imbolnavirea nu este privita ca un esec. Sa fii sanatos asta nu inseamna sa nu te imbolnavesti niciodata. Viata este o calatorie cu suisuri si coborasuri si un copil in crestere traieste intr-o stare constanta de flux.
Pentru a deveni puternic, sistemul imunitar al copilului trebuie sa invete cum sa se imbolnaveasca si cum sa se insanatoseasca. Protejarea exagerata a copiilor in fata bolilor ii priveaza de informatia care ii pregatesc pe deplin pentru a se putea insanatosi.
In loc sa traiesti cu o frica constanta de boli, trebuie sa stii ca sunt remedii naturale care sa sustina insanatosirea copilului rapid si eficient: o buna alimentatie, hidratarea, probiotice, odihna adecvata si exercitii. Si, cel mai important, in loc sa te concentrezi pe cat de des se imbolnaveste copilul, sarbatoreste cat de des se insanatoseste.
8. Vindecarea necesita timp
„Cea mai mare parte din medicina alternativa pe care o practic in aceasta perioada are nevoie de timp. Ca societate, suntem dependenti de vindecarile rapide din cauza ca nu mai avem timp pentru a ne imbolnavi. Ca medic, a fost invatat sa fiu un fel de pompier glorios, care cauta sa sa rezolve urgentele rapid si eficient”, scrie medicul.
In cazul urgentelor, sunt deseori necesare medicamente puternice pentru a salva vieti, dar majoritatea problemelor de sanatate ale copiilor nu sunt urgente. In aceste cazuri, pentru vindecare este nevoie de mai mult decat medicamente puternice. Este nevoie de timp. „Imi dau seama ca sa-ti iei o zi libera in plus de la serviciu deoarece copilul a fost trimis acasa de la scoala cu o raceala poate adauga un stres in plus la viata deja destul de stresata. Dar copiii m-au invatat ca vindecarea este un fel de proces de dezvoltare care are propriile sale etape”, se arata in articol.
Atunci cand nu-i dam organismului copilului suficient timp pentru a-si reveni dintr-o boala, il privam pe copil de etapele necesare din care trebuie sa invete cum sa-si dezvolte o sanatate puternica. In schimb, atunci cand ne dam timp suficient pentru a ne recupera, boala devine o calatorie de descoperire, nu doar o destinatie, incepem sa vedem boala si insanatosirea ca pe doua fete ale aceleiasi monede.
9. Secretul vietii este sa lasi lucrurile sa treaca
Viata este un proces constant de a face loc lucrurilor sa mearga in directia lor. Lucrurile frumoase care s-au consumat la timpul lor se transforma in altceva. La fel cum primavara ii cedeaza locul verii, asa este fiecare etapa a dezvoltarii, un proces de a lasa sa treaca. Mersul de-a busilea face loc mersului in picioare. Ganguritul face loc vorbirii. Copilaria este inlocuita cu adolescenta. Odata ce inspiri, urmeaza sa expiri.
Fiecare anotimp, fiecare etapa, fiecare mic ritm din viata noastra este o chestiune de a-i da drumul sa plece. Acest lucru ne permite sa scapam de ceea ce nu avem nevoie sa faca parte din viata noastra cu noi informatii si noi experiente. A da drumul sa plece nu este un lucru mereu usor si fiecare copil are propriul sau timp si stil de adaptare. Natura favorizeaza diversitatea. Poate cea mai importanta modalitate prin care copiii invata cum sa lase lucrurile sa plece este modul in care se joaca. Jocul inseamna sa-ti lasi inhibitiile sa plece si sa nu te iei prea in serios.
10. Ai incredere in tine. Iti cunosti copilul mai bine decat oricine altcineva
Unul dintre cele mai importante lucruri pe care doctorul Cowan ii invata pe tinerii parinti este cum sa aiba incredere in ei insisi. Nicicand acest lucru nu face mai mult rau ca atunci cand apare un bebelus. Ne asteptam sa stim totul si totusi ne simtim ca si cum am sti nimic. Dar aceasta stare ca nu stii nimic poate fi o oportunitate de a ne dezvolta intuitia.
Un parinte constient incepe prin a asculta cu inima deschisa ce se intampla in viata copilului, fara teama sau panica. Studiile au aratat ca intuitia materna este mai puternica decat orice teste de laborator in semnalarea unor probleme. Din pacate, astazi suntem inundati cu foarte multe informatii groaznice care ne afecteaza capacitatea de a ne asculta intuitia.
Invata secrete de la copilul tau. Priveste-ti bebelusul in ochi. Imagineaza-ti cum este sa fii constient de lume inainte de a folosi limbajul, inainte de toate acele etichete care apar in timp, ne sperie si separa lucrurile in bine si rau, corect si gresit. Bebelusii nu au dusmani. Asa se vad lucrurile de la sursa. Este ceea ce zen budistii numesc „mintea incepatorului”. Uita-te atent cum copilul tau respira cu abdomenul. Este respiratia Qigong. Opreste-ti gandurile pentru un moment si incearca sa respiri si tu la fel. S-ar putea sa gasesti raspunsurile de care aveti nevoie cum stau si te asteapta acolo.
11. Priveste lucrurile in ansamblu
Pediatrul citat a vazut mii de copii crescand si a realizat ca ceea ce pare o chestiune esentiala pentru un copil de patru luni sau pentru un adolescent de 14 ani se dovedeste a fi doar o pietricica pe drumul vietii. Atunci cand oprim, facem un pas in spate si vedem intregul tablou, atunci descoperim intelepciunea si compasiunea.

Sursa – centruldeparenting.ro

{widget:social-share-button}

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi