Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Dumnezeu și suferința umană
15 Aug
Publicat în Perspective

Dumnezeu și suferința umană

“ Oare Dumnezeu chiar vrea ca noi oamenii să trăim experiența durerii?
Pentru început, Dumnezeu nu „vrea ca noi, oamenii” să trăim experienţa durerii. Dumnezeu nu „vrea” nimic. Dumnezeu Îşi experimentează Sinele Dumnezeiesc prin noi şi, în acest chip, Îşi cunoaşte, încă o dată, Sinele Dumnezeiesc. Dumnezeu nu purcede şi nu acţionează din vreun loc al lipsei, de pe pustii, ci dintr-un Lăcaş al (De)Plinătăţii şi Împlinimii Desăvârşite.
Prin urmare, aprecierea conform căreia Dumnezeu „vrea” ca noi să experimentăm durerea, este incorectă. Toate acestea, însă, reprezintă mai mult decât un simplu dans semantic, un joc al înţelesurilor. Consider că această distincţie este importantă; întrucât, dacă am crede că Dumnezeu vrea ca noi să trăim experienţe dureroase, atunci am fi nevoiţi să credem într-un Dumnezeu Care nu ar avea absolut nicio logică şi nicio noimă. (Fiindcă veni vorba, Acesta este Dumnezeul în Care şi-ar dori majoritatea religiilor organizate ca noi să credem.)
 Aşadar, acum putem considera drept un adevăr, imaginea unui Dumnezeu Care nu „vrea” ca noi să trăim experienţe dureroase şi Care, în egală măsură, nu „vrea” nici ca noi să le ocolim. Dumnezeu nu are nicio preferinţă, în vreun fel sau altul, în această privinţă. Procesul specific Dumnezeiesc, dacă îmi permiteţi, constă în a ne permite, pur şi simplu, să creăm orice alegem. Şi orice ne apare în cale – absolut orice – este ceea ce noi voi vom fi ales.
 Ştiu că, pentru unii dintre noi, e greu de crezut. Ne este mai uşor de conceput că Dumnezeu ne scoate în cale, aceste experienţe îngrozitoare. Ar trebui să sesizaţi paradoxul, în acest caz. Incapabili să credem că noi ne-am face aşa ceva, nouă înşine, am acceptat cu mult mai mare uşurinţă, gândul că Dumnezeu ne face aşa ceva.
 Uluitor. Şi totuşi, mi s-a confirmat de către Dumnezeu Însuşi/Însăşi că este exact de-a-ndoaselea. Noi suntem cei care atragem asupra noastră, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare experienţă. Ei bine, în ceea ce priveşte motivul ...
 Sufletul omenesc este etern. El se află într-o călătorie a bucuriei nesfârşite, celebrând fiecare aspect al vieţii, ce are fiinţă; îngăduindu-şi să observe şi să creeze, să experimenteze şi să desăvârşească Ceea Ce Este El Cu Adevărat.
Conversaţii cu Dumnezeu, Cartea Întâi explică, în mod limpede „de ce li se întâmplă lucruri rele, oamenilor buni”. Pentru ca un suflet să se cunoască şi să se experimenteze pe sine ca fiind ceva anume, trebuie să-şi facă simultan apariţia şi contrariul său. Din acest motiv, chiar în clipa când decizi ceva cu privire la tine însuţi/însăţi – absolut orice – exact contrariul său trebuie să existe în Univers şi se va ivi în viaţa ta, dacă această experienţă susţine evoluţia sufletului,
 Întrucât, în această existenţă sub semnul relativităţii pe care o trăim, ceea ce este fierbinte nu poate fi fierbinte, în absenţa a ceea ce e rece; ceea ce este înalt nu poate fi înalt, în absenţa a ceea ce e scund; iar tu nu poţi fi tu, în absenţa a ceea ce nu e tu. Aici îţi ofer un răspuns foarte scurt, foarte prompt, la o întrebare extrem de amplă. Reciteşte CcD, Cartea Întâi, dacă este nevoie, pentru a pătrunde mai profund această înţelegere.
 Maeştrii ştiu şi înţeleg toate acestea; şi, din acest motiv, maeştrii nu se plâng niciodată în faţa a ceea ce este extraordinar de greu, ci, dimpotrivă, ei îşi binecuvântează prigonitorii, precum şi toate circumstanţele şi condiţiile care îi urgisesc. Maeştrii ştiu şi înţeleg că fiecare persoană, loc sau lucru din viaţa lor, a fost aşezat acolo de către ei înşişi; precum şi că ei sunt cei care s-au atras pe sine, înspre experienţele potrivite şi perfecte, cu scopul de a cunoaşte Cine Sunt Ei Cu Adevărat.
 De asemenea, maeştrii înţeleg că niciunul dintre noi nu săvârşeşte acest dans de unul singur; că suntem cu toţii cuprinşi laolaltă, participând împreună; că toate sufletele au deplina înţelegere a ceea ce se petrece şi că noi, în calitate de parteneri în dansul vieţii, ne alăturăm în uitarea voluntară din prezent, unii dintre noi jucând roluri de „victime”, alţii, de „torţionari”, cu scopul de a crea şi de a ne împlini scopul propriului suflet, în decursul acestei existenţe. Reciteşte povestea despre „Micul Suflet şi Soarele”, din CcD, Cartea Întâi.
 Ei bine, Iisus a înţeles toate acestea; şi de aceea a reuşit să-i privească pe crucificatorii săi şi să grăiască: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” [Luca 23:34 N.Tr.] El a înţeles că toate acele suflete literalmente nu ştiau ce fac. Mai precis, că uitaseră cine sunt ei cu adevărat. Şi că procedaseră astfel în mod deliberat, cu scopul de „a juca rolurile cele infame”, de „a-i juca pe cei mârşavi”, de această dată. Şi, în apogeul infamiei lor, ei se bizuie pe tine, sperând ca tu să-ţi reaminteşti cine sunt ei cu adevărat. Procedând astfel, tu îi vindeci de propriul lor mod fals de gândire despre ei înşişi, un mod de gândire care le-a permis să acţioneze în acest chip, în primă instanţă, şi care, totodată, ţi-a oferit oportunitatea de a cunoaşte şi de a experimenta Cine Alegi Să Fii.
 Nimeni nu a apărut vreodată, în viaţa ta – absolut nimeni – fără a purta un dar pentru tine. Această realitate este descrisă cu detalii emoţionante, în CcD, Cartea a Doua, în care Dumnezeu mi-a spus: „Nu v-am trimis decât îngeri”.
 Nu, lui Dumnezeu nu-i „pasă” ce anume experimentăm noi; cel puţin, nu în sensul că El/Ea ar avea vreo preferinţă, în această privinţă. Dumnezeu doar ne priveşte cum ne experimentăm propriul sine, într-un anumit fel, şi ne invită (şi ne oferă deplina putere) să alegem din nou.
 Cu toate acestea, Dumnezeu nu afirmă că: „scopul vieţii este de a experimenta [tot felul de] lucruri”. Dumnezeu spune, în carte, că scopul vieţii este de a crea şi de a experimenta Cine Suntem Noi Cu Adevărat, şi că noi decidem asta, în fiece clipă, a oricărei zile, prin fiecare gând, cuvânt şi acţiune.
 De asemenea, Dumnezeu ne sfătuieşte să nu judecăm experienţa celuilalt, a seamănului nostru, inclusiv a pruncilor ce par să sufere în mod excesiv şi inexplicabil, sau care s-au născut cu vreo provocare de ordin fizic sau mental, sau orice altceva. Este firesc să fim cuprinşi de tristeţe, să simţim mânie, să trecem printr-o gamă variată de emoţii, în faţa acestor aparente nedreptăţi, şi chiar să ne încrâncenăm, ridicându-ne pumnul, ameninţător, înspre cer.
 Şi totuşi, Dumnezeu spune: „Nu judeca, fiindcă nu cunoşti felul călătoriei întru care s-a îmbarcat sufletul seamănului tău”. De asemenea, Dumnezeu sfătuieşte ca, în clipa celui mai profund întuneric: „Nu-ţi ridica glasul, în condamnare; ci, mai degrabă, fii o lumină în întuneric, dar nu-l blestema!”
 
Cu dragoste,
Neale Donald Walsch
 
Surse:  Newsletter Editura For You 1 iunie 2015
http://cwg.org/index.php?b=647

14 Mar
Publicat în Cuvinte din rai

Pasiti in continuare

Dumnezeu a spus:

Stiu acele mahniri adanci care va doboara cateodata cand va asteptati cel mai putin. Asteptate sau nu, ele aduc durere. Dar chiar si atunci cand simti ca inima ti se frange, stii ca problemele se topesc si ca, vorbind relativ, cea mai rea problema este intotdeauna cea de acum. Chiar in momentul suferintei stii ca aparenta cauza nu este chiar asa rea. Ai mai trecut prin momente la fel de rele sau mai rele si stii ca ar fi multi in lume care ar fi fericiti sa aiba problemele tale. Poate ca ceea ce iti raneste inima nu merita toata atentia si durerea pe care le versi.

Da, este usor sa spui ca nu conteaza totul atat de mult. Este usor sa spui ca durerile din inima vor disparea.

Imi pare rau pentru orice durere o simti. Imi pare rau ca prea des durerea pare sa vina de la cei pe care-i iubesti mai mult. Imi pare rau ca simti aceste dureri. Nu le tratez cu usurinta, iubitilor, insa trebuie sa va spun ca voi sunteti cauza propriei voastre suferinte.

Veti scutura ceea ce voi intelege prin durere? Veti accepta ca nu trebuie sa pastrati sentimentele dureroase invartindu-se in voi? Puteti acum sa nu dati drumul sentimentelor ranite ? Sentimentele ranite se numesc resentimente si sunt greu de indurat. Mi-ar placea sa va dispensati de ele. Dati-le drumul,exceptand cazul in care durerile va sunt dragi. Acum este deja un alt moment.

Cand cari o valiza si devine prea grea o pui jos. Iti vei trata problemele in acelasi mod?

Cand ai un cos de gunoi plin il legi frumos si il pui intr-un butoi sau la coltul strazii. Ai putea face acelasi lucru cu durerile tale? Va rog, nu pastrati durerile la voi.

Cand ploua, stii ca se va opri. Nu este necesar sa-ti fie frica de ploaie. Nu ai dorit ploaia si totusi ploua. Asa ca acum usuca-te. Udandu-te nu este sfarsitul lumii si nici durerile tale nu sunt. Durerile tale nu sunt sfarsitul fericirii tale. Vei cunoaste din nou fericirea. Cand inima ti se frange, te gandesti ca durerile fac parte din viata cand , de fapt, fericirea e parte a vietii.

Ti-am dat o zestre de fericire. Nu am impachetat o geanta cu suparari pentru tine.

Ce-ar fi daca acesta nefericire recenta care s-a intamplat este de fapt un lucru bun? Dar daca ai auzit ceva ce aveai nevoie sa auzi? Nu vroiai sa auzi, insa, bines au gresit, tot poate fi ceva bun pentru tine sa auzi. Trecerea unui colt nu e un lucru rau. O schimbare profunda in perceptia ta poate fi dura pentru tine insa tot poate fi buna.

Afli temperamental cu care esti facut. Esti facut dintr-un material mai puternic decat ai crede. Sira spinarii tale se intareste. Cand dai drumul senzatiei de mohorare vei stii ca ai urcat un munte. Erai in vale. Acum poti urca un alt munte sis a te ridici pe un varf mai inalt de unde poti vedea mai departe si mai clar.

Esti cu adevarat in regula. Sentimentele tale conteaza cu adevarat foarte mult pentru tine  dar masura in care lasi sentimentele sa conteze nu mai este necesara. Pastrarea sentimentelor care te afecteaza pe tine sau pe altcineva cu siguranta nu este ceea ce iti doresti.

Deseori in viata lucrul ce poate fi facut este sa ridici umerii si sa pasesti in continuare.

www.heavenletters.org
Traducere: Lacramioara Caragea

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi