Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Despre copii  

Despre copii (3)

15 Sep
Scris de Publicat în Despre copii No comment

Disciplinare eficienta

 

Cum incurajam ca parinti dezvoltarea increderii in sine?
Baby

Cum puteti face acest lucru?

1. Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. «Bravo! Ai reusit!»

2. Prin atentia acordata progreselor facute de copil si a aspectelor pozitive ale situatiei. “Apeciez modul in care ai rezolvat...”

3.Prin acceptarea diferentelor individuale – fiecare copil invata diferit un comportament si reactioneaza diferit intr-o situatie. “Ma bucur cand tu ...”

4.Prin increderea zilnica pe care i-o acordati.

5.Prin asteptari realiste fata de copil, asteptari adaptate nevoilor si potentialului lui de dezvoltare. “Sunt mandru/a cand ...”

6.Prin evitarea comparatiilor si a competitiei dintre copii. “Pentru mine esti special!”


Care sunt principiile de baza ale invatarii unui comportament sau ale disciplinarii eficiente?

Disciplinarea inseamna focalizarea pe comportament si nu pe persoana.

Ce este recomandat?

De exemplu,
in loc sa spuneti:
"Esti rau!"
este recomandat sa va adresati comportamentului:
"Ma deranjeaza cand arunci jucariile pe jos. Putem calca pe ele si se pot strica. Jucariile au un loc al lor. "
in loc sa spuneti:
"Esti dezordonat!"
spuneti
"Hainele murdare se pun in cosul de la baie, altfel te vei imbraca cu haine murdare."
in loc sa spuneti:
"Esti obraznic!"
spuneti:
"Spune-mi te rog ce anume te deranjeaza in comportamentul prietenului tau? "
in loc sa spuneti:
"Niciodata nu faci ce trebuie!"
spuneti:
"iti faci temele si apoi sa te joci pe calculator asa cum am stabilit impreuna! " sau
"Ma ingrijoreaza cand ajungi tarziu acasa!"

Disciplinarea inseamna invatarea unor comportamente.

Disciplinarea este o buna oportunitate pentru copil pentru a invata comportamente pozitive, responsabile. Comportamentele sunt rezultatul invatarii. Primul mod in care copilul invata un comportament este imitarea si observarea celorlalti. Modul in care d-voastra ca parinte reactionati sau rezolvati o problema este un foarte bun moment pentru copil de invatare. Copilul nu se „naste” cu aceste abilitati. Comportamentele se invata prin exercitiu. Ganditi-va cum invata un copil sa mearga sau sa citeasca. Are nevoie de ghidaj, de atentia si incurajarile permanente ale parintelui. La fel se invata si comportamentele sociale cum ar fi respectarea unei reguli, cooperarea in grup, rezolvarea unui conflict. Rolul d-voastra ca parinte este de a-i oferii copilului cat mai multe oportunitati de invatare a acestor abilitati esentiale pentru a deveni un copil responsabil si autonom, independent.

Disciplinarea inseamna focalizearea pe aspectele pozitive ale unui comportament.

Copii au nevoie pentru a invata comportamente sa stie ce anume au facut bine, ce anume din comportamentul lui este realizat in conditii optimale. Pentru a invata comportamente pozitive copilul, ca si adultul are nevoie de intarire/recompensare constanta, frecventa. Pedeapsa nu il invata pe copil un comportament, ci stopeaza comportamentul pentru o foarte scurta perioada de timp.

Cum pot face parintii sa previna problemele de comportament ale copiilor?

Ofera copilului oportunitatea de a exersa cat mai multe activitati placute care il fac sa se simte valoros si competent. Cu cat copilul va fi implicat in mai multe activitati placute cu atat scade probabilitatea de a se implica in comportamente problematice. Specialistii in psihologia copilului afirma ca un copilul cu cat este mai mult implicat in multe activitati placute de joc cu atat comportamentele problematice vor fi mai scazute ca frecventa. Implicarea parintelui in jocul copiilor sau in activitatile preferate ale copiilor este extrem de valoroasa pentru dezvoltarea cognitiva, sociala si emotionala a copilului.
Ofera copilului oportunitatea de a alege intre doua sau mai multe optiuni. Aceasta este o foarte utila si eficienta modalitate prin care copiii invata sa ia decizii. in loc sa spui „NU” (nu face X sau Y) ofera-i copilului alternative, ce sa faca. Cand ii spunem unui copil ce sa NU faca ii este foarte dificil sa aleaga in loc un comportament alternativ. Aceasta metoda ii distrage atentia copilului de la comportamentele problematice si in acelasi timp ii ofera alternative de a-si petrece timpul la fel de interesant. Cand folosim « NU » la o cerere a copilului acesta va invata sa foloseasca aceeasi metoda cu d-voastra. Cand ii veti cere ceva ce nu vrea sa faca va spune mai usor « NU » !
in loc de „Nu arunca jucariile pe jos.” poti sa ii spui „Poti sa te joci cu lego sau sa desenezi.”
in loc de «La culcare ! » poti spune copilului « e ora de culcare, iti iei pijamaua bleu sau alba ? »
Evitati intrebarile de tipul « De ce ai facut comportamentul X ? » sau « De ce esti nervos/furios ? ». Acestea ii cer copilului sa va spuna cauza comportamentului sau sau a emotiei sale. Sunt intrebari la care copilul nu va poate raspunde. Important este insa ca intr-o situatie copilul d-voastra sa invete cum se rezolva o problema si e mai putin important de ce a facut acel comportament. intrebarea « de ce » este de cele mai multe ori perceputa ca o forma de judecata sau critica atat de catre adult cat si de catre copil.
in consecinta:
- evitati sa folositi exprimari in care spuneti copilului care este cauza comportamentului : « esti neatent si de aceea ai luat o nota proasta », « esti dezordonat si de aceea nu iti mai gasesti lucrurile » ; il ajuta mai mult daca il intrebati « ce s-a intamplat ? » sau « ce crezi ca s-a intamplat ? », « cum te simti cand te gandesti la ce s-a intamplat ?» ;

- evitati sa il intrebati pe copil « de ce se simte …., nervos, furios, sau trist ? » ; este recomandat sa il ajutati pe copil sa isi exprime verbal, in cuvinte ceea ce simte « sunt furios », « sunt nemultumit » ; acest lucru ii da sentimentul ca este inteles si acceptat de catre d-voastra ;

- evitati sa ii spuneti copilului ce trebuie sa faca, sa ii dati solutii, cum sa rezolve situatia : « Nu te mai bate cu George », « Altadata sa fii cuminte ! » ; il ajutati mai mult pe copilul d-voastra prin intrebari de tipul « cum crezi ca poate fi rezolvata situatia?», « ce alternative crezi ca exista in aceasta situatie ? ».

Reaminteste-ti ca parinte ca orice comportament problematic este o oportunitate pentru el sa inveti comportamente noi, pozitive.

De exemplu, daca observi ca parinte ca la locul de joaca copilul d-voastra imbranceste un alt copil pentru a lua o jucarie aceasta situatie este o modalitate in care il puteti invata pe copil cum sa ceara in cuvinte o jucarie si cum sa interactioneze cu un alt copil fara sa foloseasca agresivitatea.

Un comportament problematic al copilul poate avea mai multe cauze. Cand un copil este obosit, ii este foame sau este plictisit este mult mai probabil sa nu respecte regulile de comportament. Primul lucru pe care il are de facut un parinte in acest caz este sa identifice si sa rezolve cauza (oboseala, foame, lipsa unor abilitati etc.). Disciplinarea o aplicam cand invatam un copil un comportament si nu ca metoda de a « rezolva » pe termen scurt « problema de comportament al copilului ». Evitati sa aplicati o metoda de disciplinare cand d-voastra sau copilul d-voastra sunteti nervos sau iritat ! Asteptati un moment pana copilul sau d-voastra va linistiti si apoi va ganditi cum puteti preveni astfel de situatii problematice.
Metodele de invatare a comportamentelor sau de disciplinare se aplica de catre toti adultii din viata copilului, parinti, bunici. Pentru a invata un comportament copilul are nevoie de consecventa, ceea ce inseamna ca atat mama cat si tata vor aplica aceeasi metoda si vor comunica copilului acelasi mesaj. Este ineficient daca doar mama sau doar tata aplica o metoda sau alta. Studiile de psihologie au aratat ca implicarea tatalui in invatarea metodelor de educatie si disciplinare pozitiva este un factor care contribuie la scaderea problemelor de comportament ale copiilor.

De exemplu, daca in casa aveti o regula si o consecinta cum ar fi « lucrurile murdare se pun in cosul de rufe » si consecinta nererspectarii acestei reguli este « cine nu pune rufele murdare in casul de rufe va purta hainele murdare », foarte important este ca toti sa respecte regula si consecintele, ceea ce inseamna cu nu strange mama sau tata rufele murdare dupa copii prin casa sau ca regula se aplica doar in cazul copiilor. Si parintii respecta acceasi regula.

Ce poate face un parinte pentru a incuraja comportamentele pozitive?

Mai jos va prezentam cateva sugestii de activitati pe care le puteti face cu copilul d-voastra si care au ca si consecinte dezvoltarea si mentinerea comportamentelor pozitive/dezirabile.

«Timpul meu pentru tine.» Ofera-i copilului d-voastra in fiecare zi momente in care sa se simta apreciat si iubit de d-voastra. Exprima acest lucru in cuvinte si prin timpul petrecut impreuna. Nu cantitatea de timp este importanta, ci calitatea timpului petrecut impreuna. Ceea ce faceti impreuna: cititi o poveste, va jucati jocul preferat al copilului, il ascultati ce vrea sa va povesteasca despre ce a facut cu prietenii sau la scoala este foarte important pentru copil si ii da sentimentul ca il apreciati si iubiti. Copilul are nevoie sa stie ca in fiecare zi petreceti cel putin 10-15 minute cu el si pentru el. Daca intre timp ceva va intrerupe, un telefon de exemplu, cel mai potrivit este sa spuneti : «Acum nu pot vorbi, este timpul pentru Ana».

«Fiecare dintre noi suntem speciali». Stabiliti-va pentru fiecare membru al familiei o zi pe saptamana in care acea persoana i se acorda atentie speciala. Copii invata astfel sa ofere atentie si complimente celorlalti si invata sa le primesca. De asemenea, copilul mai invata ca suntem diferiti si avem moduri diferite care ne bucura si ne relaxeaza. Pregatiti aceste momente cat de des este posibil. A « sarbatori » pe cineva inseamna a fi atent si a cunoaste preferintele celorlati si mai putin a-i oferi cadouri sau obiecte. Pentru foarte multi copii a petrece un timp de calitate impreuna este mai important decat o jucarie scumpa de care se va plictisi foarte repede.

De exemplu, in luna iunie, in ziua Mariei, care are 5 ani mergem in parc pentru ca ea se bucura de compania familie la locul ei preferat de joaca, in ziua lui Marius, tatal, ne jucam scrable sau table pentru ca Marius se bucura mult in asftel de momente de joc, in ziua lui Casian, care are 16 ani mergem la inot pentru ca lui il place foarte mult sa inoate si in ziua Elenei, mama, mergem la o plimbare in parc pentru ca ea se relaxeaza in natura.

« Momentul familiei ». Faceti o rutina din a avea o data pe saptamana un moment special al familiei in care impreuna cu copiii d-voatra rezolvati problemele familiei si luati deciziile de familie. in acest fel, copiii se vor simti responsabili si vor accepta mult mai usor deciziile decat daca le impuneti d-voatra. Astfel ii invatati cum se ia o decizie si cum se rezolva eficient o problema. Cere-ti ajutorul copilului pentru rezolvarea unor probleme de familie. Copilul are nevoie sa se simta util si valoros in familie. Ca exercitiu va puteti realiza « calendarul familiei » in care notati in fiecare saptamana momentele sau lucrurile pe care le-ati facut impreuna. in acest mod le va fi mult mai usor copiilor sa isi reaminteasca momentele speciale petrecute copiilor. Este recomandata aceasta metoda mai ales pentru parintii care sunt foarte ocupati si au un program de lucru prelungit.

«Contributia ta conteaza!» Ofera-i copilului d-voatra responsabilitati in familie care sa il faca sa se simta ca are o contributie importanta: ingrijeste florile, cauta informatii despre modul de petrecere a timpului liber in familie, trimite felicitarile de Craciun prietenilor. Fiti atent ca parinte sa oferiti imediat feedback pozitiv pentru comportamentele pozitive pe care le-a facut copilul d-voastra. A da feedback inseamna a spune ceva imediat ce ati sesizat un comportament “Bravo! Apreciez foarte mult faptul ca ai ajutat-o pe sora ta sa stranga jucariile din camera ei!” .

Cum invata un copil un comportament?

Comportamentele umane se invata. Copilul invata comportamente prin :

- observarea adultilor sau a celorlalti copii: de exemplu, un copil invata cum sa se spele pe dinti observand parintele face acest lucru ;

- prin imitarea comportamentelor celorlalti: de exemplu, un copil invata sa spuna « multumesc dupa ce primeste ceva daca si adultul face acelasi lucru de fiecare data cand primeste ceva;

- prin modelul oferit de adulti sau ceilalti copii: de exemplu, un copil invata cum sa se joace cu mingea prin modelul oferit de un alt copil sau de catre parinte ;

- prin consecintele pe care un comportament le are: de exemplu, un copil alege un produs alimentar daca dupa ce l-a gustat i-a placut, consecinta (placerea gustului) ii determina sa ceara din nou acel produs ; sau un copil alege sa se joaca cu un copil pentru ca acesta imparte jucariile cu el, comportamentului « il intreb pe Mihai daca se joaca cu mine » este urmat de consecinta « se joaca cu mine si imparte jucariile » ceea ce face ca si alta data sa fie interesat sa merga sa se joace cu Mihai.

Copii au nevoie de foarte multa repetitie si exercitiu pentru a invata un comportament. De exemplu, daca vrem sa invatam copilul cum trecem strada in siguranta repetam cu el de fiecare data regula dupa care facem acest comportament. Nu va asteptati ca parinte ca un copil dupa ce ii spunem o data ce are de facut sa stie acest lucru! Sau cand mergem la cumparaturi este foarte important ca de fiecare data sa ii spunem intr-un limbaj simplu care vor fi lucurile pe care le vom face acolo si care sunt regulile de comportament si pentru copil si pentru adult.
Evitati sa “vanati” greselile! Studiile de psihologie ne arata ca un comportament se invata in primul rand prin incurajari si feedback-uri positive si mai putin prin feedback-uri negative. Renuntati la ideea ca pentru a-l face pe copil sa isi schimbe un comportament el trebuie sa se simta vinovat sau umilit! Cea mai buna alternativa este sa asteptati un moment pana va linistiti si d-voastra si copilul d-voastra si apoi va ganditi la alternative de rezolvare.
Greseala este o oportunitate de invatare invata-ti pe copii ca greselile sunt excelente oportunitati de a invata! Oferiti copilului un model din modul in care d-voastra faceti fata greselilor: recunoastem greseala “activitatea X nu mi-a iesit asa cum am dorit, am facut o greseala” sau “imi pare rau ca am gresit fata de tine” si identificam altenative de solutionare fara sa ne invinovatim sau sa ii invinovatim pe ceilalti “ce alternative am sa rezolv problema?”."

 {jcomments on}

15 Sep
Scris de Publicat în Despre copii No comment

Gandurile unui copil

4593713-lg

- Nu mă răsfăţa. Ştiu bine că nu mi se cuvine tot ceea ce cer. Dar te încerc totuşi!

- Nu-ţi fie teamă să fii ferm cu mine. Eu prefer aşa. Acest lucru mă aşază la locul meu.

- Nu folosi forţa cu mine. Aceasta mă obişnuieşte cu ideea că numai puterea contează. Voi răspunde mult mai bine dacă sunt condus.

- Nu fi inconsecvent. Aceasta mă pune în încurcătură şi mă face să scap nepedepsit, indiferent ce fac.

- Nu-mi face promisiuni. S-ar putea să nu le poţi ţine iar eu să-mi pierd încrederea în tine.
- Nu răspunde provocărilor mele atunci când spun sau fac lucruri care te supără. Voi încerca atunci să ies victorios de fiecare dată.

- Nu te supăra prea tare când îţi spun „te urăsc”. Nu cred ce spun, dar vreau să te fac să-ţi pară rău pentru ceea ce mi-ai făcut.

- Nu mă face să mă simt mai mic decât sunt. Voi încerca să-ţi demonstrez contrariul purtându-mă ca o persoană „importantă”.

- Nu face nimic în locul meu, din ceea ce aş putea să fac singur. Acest lucru mă face să mă simt „mic” şi voi continua să te folosesc în serviciul meu.

- Nu-mi menaja „relele obiceiuri” , acordă-mi cât mai multă atenţie. Altfel nu faci decât să mă încurajezi să le continui.

- Nu mă corecta în public. Voi fi mult mai sensibil dacă-mi vei vorbi blând între patru ochi.

- Nu încerca să discuţi comportamentul meu în febra conflictului. Din anumite motive, auzul meu nu este foarte bun în acel moment, iar comportarea mea şi mai slabă.

- Nu-mi ţine predici. Vei fi surprins să constaţi cât de bine ştiu ce e bine şi ce e rău.

- Nu mă cicăli. Dacă o faci, va trebui să mă protejez prin a părea surd.

- Nu mă pedepsi prea tare. Mă sperii uşor şi atunci spun minciuni.

- Nu uita că mie îmi place să experimentez. Învăţ din aceasta, deci te rog să te obişnuieşti. Nu mă feri de consecinţe, trebuie să învăţ din experienţă.
- Nu încerca să arăţi că eşti perfect sau infailibil. Mă faci să simt că nu voi putea să te ajung niciodată.

- Nu te teme că petrecem prea puţin timp împreună. Ceea ce contează este cum îl petrecem.

- Poartă-te cu mine cum te porţi cu prietenii tăi, atunci voi deveni şi eu prietenul tău…..te iubesc foarte mult, să nu uiţi asta niciodată….

 
Copilul tău

 

{jcomments on}

Agresivitatea copiilor, o problema a parintilor

Copil MamaCopiii de acum nu sunt ca si copiii de altadata si parintii de acum nu se aseamana cu parintii vremurilor trecute, pentru ca insusi vremurile sunt foarte diferite. De aceea problemele care apar in educatia copiilor nostri trebuie privite dintr-o pespectiva noua, si rezolvate tot la fel, de aceasta maniera. Dintre multele probleme care framanta parintii in ziua de azi si care sunt gresit intelese si tratate este agresivitatea copiilor.

Incep cu definirea agresivitatii pentru ca sa se inteleaga ca ea nu este altceva decat o componenta normala a personalitatii noastre, o forma de manifestare a dorintelor si nemultumirilor noastre. Uneori lipsa agresivitatii (si aici nu este vorba de agresivitatea extrema) poate duce la frustrari, la non afirmare de sine si uneori chiar la depresii (Hetel,2009).
 
Cauzele agresivitatii copiilor pot fi:
-factorii fizici ( foamea, oboseala, stare de boala)
-nemultumirile de orice fel
-dorinta de a atrage atentia sau de a demonstra superioritatea
-dorinta de autoprotejare izvorata din sentimentul de nesiguranta (principiul: cel care actioneaza primul este mai puternic)
-dorinta de a se face inteles, atunci cand lipsesc deprinderile de comunicare verbala
-testarea limitelor parintilor
-abuzurile psihice sau fizice asupra copilului
-abuzurile de substante ( alcool, droguri,etc)
-factori de stres socioeconomici
-factorii genetici care tin de temperamentul copilului
-imitarea comportamentului altor persoane care servesc drept modele pentru copil (parinti,prieteni, personaje din desene animate sau din filme)
 
Agresivitatea devine o problema pentru copil si pentru cei din jurul sau, atunci cand devine distructiva atat pentru lucrurile si oamenii care il inconjoara, cat si pentru copil. Imposibilitatea controlarii impulsului de manie ii face rau si copilului prin trairea pe care o experimenteaza. Totusi agresivitatea copilului nu trebuie inabusita ci trebuie gasita o cale pentru a o transforma in echilibru interior ( Andrei, 2009).
 
Modurile de manifestare ale agresivitatii pot fi foarte diferite.
Accesele de furie pot apare de foarte timpuriu, chiar de la 1-3 ani, cand pot apare eliberari necontrolate a energiei acumulate (lovituri, muscaturi), pe neasteptate, care dureaza putin. Pe masura ce copiii cresc, izbucnirile sunt mai rare si mai putin violente, mai mult verbalízate si mai simbolice.
 
In schimb, cand se asociaza cu alti copii accesele de suparare se pot intensifica din nou pentru orice nemultumire aparuta pe terenul de joaca sau la scoala. Asta se intampla in special la copiii care nu se pot exprima bine si vor sa se faca intelesi, la copiii mai bolnaviciosi care se supara mai repede decat cei sanatosi, sau chiar datorita foamei, fiindca scade glicemia si copiii devin mai iritabili.
 
Alti copii sunt agresivi pentru ca au un prag de toleranta mai scazut la nemultumiri sau nu pot sa isi controleze foarte bine sentimentele mai intense, ca de exemplu mania. (Kuzma,2007).
 
Crize de agresivitate apar si atunci cand parintii exagereaza cu importanta pe care o dau copilului incepand de la o varsta mica, rasfatandu-l, fara sa stabileasca limite in comportament.
 
Abuzurile fizice sau psihice asupra copilului si factorii de stres socioeconomic pot provoca de asemenea comportamentul agresiv, ca si o forma de reactie. Consumul de substante cum ar fi alcoolul si drogurile intalnite in special la adolescenti, pot duce la iritabilitate crescuta si tulburari de comportament.
 
Desigur ca pe langa aceste cauze, mai poate aparea ca si cauza a agresivitatii, temperamentul, care tine de interiorul nostru. Temperamentul unei persoane este preponderent innnascut si iese la iveala in situatii limita, pentru ca este asa cum spunea Carlos Rossi (2004) capacitatea fiecaruia de a suporta presiuni. Asa se explica reactiile impulsive ale unor persoane in comparatie cu altele, care reactioneaza mult mai lent.
 
Desi se considera ca temperamentul nu se poate schimba radical, el poate fi educat prin dezvoltarea unor deprinderi de a controla aceste reactii impulsive. Si pornind de la aceasta idee sa nu uitam faptul ca mediul in care traim ne poate schimba intr-un mod pozitiv sau negativ, de aceea acolo unde exista parinti cu temperamente agresive, ei trebuie sa fie primii care se corecteaza, pentru ca se stie exact, ca un copil care traieste in casa cu un parinte agresiv, copilul va copia la nivel subconstient modelul parintelui mai predominant dintre cei doi (tata sau mama).
 
La primele accese de furie distructiva a copilului parintii trebuie sa ia masuri, pentru ca repetarea acceselor de manie depinde foarte mult de prímele atitudini ale parintilor. Copilul care este indrumat si disciplinat va sti ce ii este permis si ce nu, va deveni responsabil pentru actiunile lui si va suporta consecintele atunci cand greseste.
 
Pentru ca in trecut deseori disciplinarea se confunda cu pedeapsa, trebuie facuta distinctia dintre a disciplina, care inseamna a educa, si a pedepsi, care inseamna obligarea copilului de a se conforma la niste reguli impuse. Disciplinarea trebuie sa aiba loc permanent, ca un proces de invatare, dar pedeapsa, desi uneori justificata, nu trebuie sa fie o obisnuinta in practica unui parinte, pentru ca produce mai multe efecte negative decat pozitive.
 
Copiii nu trebuie si mai mult provocati la manie, deci trebuie sa avem grija la reactiile noastre atunci cand copiii sunt furiosi, dar si atunci cand nu sunt furiosi (Kuzma, 2007). Disciplinarea se face cu rabdare, se cere un lucru, te asiguri ca a inteles si ca il face, apoi se poate cere alt lucru, si asa mai departe. Cerand prea multe lucruri deodata, copilul va ajunge sa nu mai faca nici unul.
 
Ceea ce este insa extrem de important este faptul ca fiecare copil este unic si raspunde in felul lui la metodele aplícate pentru a disciplina. Daca o metoda in cazul unui copil poate da rezultate, in cazul altui copil poate avea efecte inverse, de aceea se va tine cont de personalitatea fiecarui copil pentru aplicarea metodelor de corectare a comportamentului agresiv.
 
O problema apare cand ne lovim de stereotipurile de gen, si anume acceptarea cu mai multa usurinta a comportamentului agresiv al baiatului in comparatie cu al fetei. Agresivitatea se manifesta la fete diferit fata de baieti:
- la fete pot apare accese de manie dupa 5 ani care sunt asociate cu alte tulburari, cum ar fi: iritabilitatea, negativismul, melancolía, dependenta de substante, tulburarile alimentare, dorinta de a atrage atentia, nelinistea interioara
- la baieti, cand agresivitatea apare dupa 5 ani, este asociata in principal cu negativismul.
 
Agresivitatea manifestata in diverse moduri, in scris, verbal, prin gesturi, poate sa apara si din cauza fricii, a vulnerabilitatii. Actionand primii prin acte de agresivitate indreptate asupra celorlati, ei cauta sa isi ascunda de fapt aceasta vulnerabilitate (Roco,2003). Cu toate acestea nici baiatului nu trebuie ingaduit un astfel de comportament, in ambele cazuri, fete si baieti, trebuie intervenit prompt, redirectionata energía distructiva si transformata in energie creatoare, prin jocuri care stimuleaza creativitatea si creste stima de sine a copilului sau jocuri de rol pentru a invata sa comunice si sa se poarte in diferite situatii, chiar conflictuale, care pot aparea.
 
Cand intensitatea agresivitatii este mare, degenereaza in violenta si devine daunatoare, producand daune altora, prin acte distructive, lui insusi, agresivitate indreptata spre interior (furie, manie, neimplinire, nemultumire, anxietate), si lucrurilor, prin distrugerea lor. In baza acestor trei principii, nu iti face rau tie, celor din jur si lucrurilor, este bine sa se stabileasca reguli de comportament, reguli care stau la baza autodisciplinarii copilului.
 
Daca mania nu este distructiva, atunci copilul trebuie lasat sa se manifeste, pentru ca tensiunea negativa reprimata se va acumula si va izbucni mai tarziu mult mai violent. Chiar si atunci cand se cearta cu alti copii, el de fapt invata pas cu pas, sa relationeze cu ceilalti, sa isi rezolve disputele, sa gaseasca singur solutii pentru a reconcilia relatiile si sa se autocontroleze, pentru a evita situatiile neplacute.
 
Copilul va fi incurajat sa vorbeasca despre sentimentele de manie pe care le incearca, pentru ca discutiile au rol de reglare a emotiilor. Pe langa aceasta, copilul poate invata cu ajutorul specialistilor cum sa isi controleze mania prin tehnici specifice, cum ar fi: tehnica jocului de rol, tehnici de relaxare, tehnici de autocontrol a furiei.
 
La copiii mici care sunt agresivi pentru ca doresc sa obtina mai multa atentie, se va ignora comportamentul, altfel el va deveni o obisnuinta in a obtine si alte beneficii (Kuzma,2007). Cand copilul foarte mic, bebelusul, devine agresiv pentru ca are o nevoie sau o nemultumire, este important sa combinam fermitatea cu calmul si blandetea. Atitudinea ferma, dar calma a persoanei care il ingrijeste il va face sa isi recapete el insusi calmul.
 
Pentru a putea ajuta copilul sa isi indrepte comportamentul agresiv trebuie gasita cauza agresivitatii si a celorlalte tulburari asociate. De asemenea daca observam situatiile care provoaca suparare si tinem cont de ele, putem uneori sa anticipam o criza de furie a copilului si sa o prevenim.
 
Ca o regula generala pentru copiii de toate varstele, se poate spune ca planificarea programului si a ambiantei caminului poate evita numeroase probleme, printre care si accesele de agresivitate. Rutina zilnica, adica respectarea orarului de masa, somn si joaca contribuie la mentinerea sanatatii emotionale ale copilului. Si nu uitati, tot ca o regula generala se spune ca“ Blandetea este leacul cruzimii” ( Cicero).
 
 
Bibliografie selectiva:
Kuzma, K. (2007). Intelege-ti copilul, Editura Viata si Sanatate, Bucuresti
Roco, M. (2004). Creativitate si inteligenta emotionala, Editura Polirom,Iasi
Surse web:
http://www.despresuflet.ro/forum/agresivitate-f8/cauzele-comportamentului-agresiv-la-copii-t365.html- Andrei, 2009
http://www.idieta.ro/mamici/copilul/familie_agresivitatea_copiilor_intre_rau_si_bine.html- Hetel,2009
http://aacap.org/page.ww?name=Understanding+Violent+Behavior+in+Children+and+Adolescents&section=Facts+for+Families
http://earlychildhood.suite101.com/article.cfm/aggressive_behavior_in_children
http://enciclopedia.us.es/index.php/Agresi%C3%B3n
http://integrareacopiilor.blogspot.com/2009/03/interventii-pentru-ameliorare.html
http://www.didactic.ro/files/19/agresivitatea_si_violenta_activitate.doc
http://portal.educ.ar/debates/educacionytic/formacion-docente/la-agresion-en-las-aulas-podra-ser-controlada-por-el-liderazgo-docente.php
http://www.blogseitb.com/inteligenciaemocional/2009/05/06/la-agresividad-no-gestionada-violencia/
 
Material preluat de pe www.damaideparte.ro

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi