Dacă în cazul alergiei fizice contactul cu substanţa respectivă determină o serie de reacţii fizice cum ar fi strănutul, înroşirea ochilor etc. în cazul alergiei la greşeală reacţiile nu sunt fizice, ci psihologice: devalorizarea propriei persoane, catastrofizarea situaţiilor similare viitoare, trăirea ruşinii.
Alergia la greşeală ne afectează modul în care gândim despre noi în raport cu ceea ce facem sau situaţiile cu care ne confruntăm şi implicit modul în care ne comportăm. Există persoane care ajung să evite situaţiile dificile care implică riscul de a greşi preferând să facă ceea ce ştiu deja, deoarece au de protejat o imagine de sine care variază în funcţie de performanţele pe care le obţin, ceea ce le limitează foarte mult posibilităţile de a învăţa şi a se dezvolta, aşa cum există şi alte persoane care aruncă în joc toate resursele de care dispun pentru a evita cu orice preţ eşecul. Şi într-un caz şi în altul, costurile sunt mai mari decât beneficiile. Studiile recente arată că ruşinea este elementul central al fricii de eşec. Nu eşecul în sine este evitat, ci ruşinea care însoţeşte situaţia de eşec. Persoana care trăieşte emoţia de ruşine se identifică cu situaţia de eşec şi se consideră ea însăşi un eşec sau că este rea, inadecvată (Lewis, 1992). În plus, ruşinea vine la pachet cu convingerea că sinele nostru este defect, că nu suntem demni de iubirea şi aprecierea celorlalţi şi că suntem în pericol de a fi abandonaţi (Mascolo & Fisher, 1995).
Pagina 2 din 2