Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Ce nu înțelegem noi despre Dumnezeu
23 Mar

Ce nu înțelegem noi despre Dumnezeu

"S-ar putea sa fie ceva ce nu intelegem pe deplin despre Dumnezeu, intelegere care ar putea schimba totul?
Suntem astazi la un nou punct de cotitura? Am ajuns din nou la intersecția în care teologia se întâlnește cu cosmologia, cu sociologia, cu patologia ?
Chiar acum noi inca traim imbratisand Teologia Separarii. Care are un mod de a-l privi pe Dumnezeu separat de noi, care insista ca ‘noi suntem aici’ si Dumnezeu este ‘acolo’.
Problema cu Teologia de Separare este ca ea produce o Cosmologie a Separarii. Aceasta inseamna un mod de a privi viata ca si cum totul este separat de orice altceva.
Iar o Cosmologie a Separarii produce o Psihologie a Separarii. Acesta este punctul de vedere psihologic care spune ca eu sunt aici si tu esti acolo.
Si o Psihologie a Separarii produce o Sociologie a Separarii. Adica exista o modalitate de socializare cu celălalt ce încurajează întreaga societate umană de a acționa ca entități separate, care deservesc interesele lor separate proprii .
Si o Sociologie a Separarii produce o Patologie a Separarii. Adica aceste comportamente patologice de auto - distrugere , în mod individual și colectiv in care ne implicam și producerea de suferință , conflicte , violență prin propriile noastre mâini , după cum reiese peste tot pe planeta noastră, azi si de-a lungul istoriei umane .
Numai atunci când Teologia de Separare se înlocuiește cu Teologia Unitatii , patologia noastră va fi vindecata . Suntem diferiti de Dumnezeu, dar nu separat de Dumnezeu ,asa cum degetele sunt diferențiate dar nu sunt separate de mâna ta .
Noi trebuie ca să ajungem la înțelegerea că tot ceea ce inseamna Viata suntem Unul . Acesta este primul pas . Este un punct de pornire . Acesta este începutul sfârșitului de cum stau lucrurile acum . Acesta este începutul unei noi creații , al unui nou mâine . Acesta este noua poveste culturala a umanității .
Unitatea nu este o caracteristică a vieții .
Viața este o caracteristică a Unimii . Aceasta este ceea ce nu am inteles despre existența noastră pe Pământ , înțelegere care ar schimba totul .
Viața este expresia de Unitatii . Dumnezeu este expresia Vieții însăși . Dumnezeu și Viața sunt Una . Noi suntem o parte a Vietii . Nu putem sta în afara de ea . Prin urmare, noi suntem o parte a lui Dumnezeu . Este un cerc .
Si nu poate fi rupt ."
- Neale Donald Walsch, prelegere din anul 2014

Evoluție
30 Dec
Publicat în Perspective

Evoluție

Dragii mei prieteni...

Când eram copil, mi s-a spus că dragostea înseamnă să te gândești mai întâi la ceilalți. Apoi, "Conversațiile cu Dumnezeu" au spus că ar trebui să mă pun întotdeauna pe primul loc. Ar putea fi corect? Cum aș putea împăca asta cu învățăturile mele de viață anterioare?

Răspunsul este că totul are legătură cu intențiile. Dacă intenția ta în viață este să trăiești cea mai mare versiune a celei mai mari viziuni pe care ai avut-o vreodată despre Cine Ești Tu și dacă acea viziune despre tine e că ești iubitor, grijuliu, generos, amabil, compătimitor și autentic, atunci te vei comporta față de alții într-un mod care ar putea arăta ca și cum i-ai pune pe ei pe primul loc. Diferența este că vei face asta nu pentru ceilalți, ci pentru tine însuți ... pentru că aceasta este Pur și Simplu Cine Ești Tu.

Când facem lucruri pentru alții (sau ne imaginăm că asta facem ), pot apărea două atitudini insidioase: Așteptarea și Resentimentul. S-ar putea să începem să ne așteptăm ca aceia cărora le facem servicii acum „ne sunt datori” și s-ar putea să experimentăm resentimente în creștere dacă nu „plătesc”. Pe de altă parte, atunci când facem lucruri pentru noi înșine (chiar dacă asta are ca rezultat lucruri frumoase pentru alții), va fi dificil să trecem în Așteptare, și practic imposibil să construim Resentimente ... decât dacă nu înțelegem clar natura a ceea ce se întâmplă. Adică, dacă nu ignorăm sau negăm că facem ceva pentru noi înșine și ne convingem, de fapt, că facem asta pentru altul.

În adevăr, tot ceea ce faci, faci pentru tine, pentru că fiecare act este un act de autodefinire. Toată viața este un proces de a decide Cine Ești Tu. Scopul tău este să experimentezi asta și să te recreezi din nou în următoarea cea mai mare versiune a ta. Aceasta se numește Evoluție.

Deci, în anul care vine,  gândește-te mai întâi la tine și la deciziile tale -  în fiecare moment. Gândește-te la Cine Ești Tu și la ceea ce încerci să devii. Fă cea mai înaltă alegere despre asta - pictează cea mai mare imagine pe care ți-ai putea imagina-o despre Cine Ești  Tu, în orice loc și circumstanță - și toate lucrurile din viața ta se vor așeza la locul lor.


Să fiți fericiți în Noul An !   La mulți ani !

Cu iubire ,
Neale

Mesajul  lipsă
24 Oct
Publicat în Despre unime

Mesajul lipsă

Religiile propovaduiesc un Creator separat de creatia sa. Astfel ca mesajul de aici- ca Dumnezeu nu e separat de nimic este un mesaj radical si unul foarte important. Si este un element  care lipseste din majoritatea teologiilor Lumii. Acesta e mesajul lipsa.
Dumnezeu nu este separat de nimic, ci este Prezent peste tot, este Totul in Toate, Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul, Suma totala a Tot ceea ce a fost vreodata, este acum si va fi vreodata. Aceasta este natura, acesta este adevarul Lui Dumnezeu, iar cand veti alege asta, o veti sti si o veti recunoaste. Veti intelege mai profund adevarata natura a Divinului. De fapt Dumnezeu nu poate fi “explicat” ci doar trait intr-un loc care merge dincolo de intelegere. Cuvintele pot, insa, sa deschida o cale catre acel loc…


Pentru ca acest mesaj lipseste , omenirea nu a reusit sa creeze o lume de pace si armonie si fericire – iar religiile nu au reusit sa inteleaga Viata insasi, privand astfel omenirea de experienta Unimii cu Creatorul – si cu ceilalti.
Daca omenirea ar adopta acest mesaj lipsa ca adevar religios – asa cum adopta, de obicei, noile adevaruri ale medicineii, stiintei si tehnologiei – lumea s-ar putea schimba peste noapte. Pentru ca ideea cat tu esti si toti oamenii sunteti una cu Dumnezeu si una cu ceilalti este una revolutionara, psihologic si spiritual. Veti intelege ce inseamna cand veti deveni  ceea ce inseamna. Ceea ce inseamna nu se poate dezvalui voua, pana ce nu se dezvaluie prin voi!


Traiti acest mesaj al non-separarii, al Unitatii Vietii si al Unimii tuturor lucrurilor. Traiti-l intr-un mod practice, nu doar la nivel conceptual. Lasati-l sa se infiltreze in fiinta voastra. La cel mai profund nivel, sa devina o parte a subconstientului vostru si reactia imediata la orice forma a vietii veti intalni. Traind acest mesaj il puteti impartasi cel mai bine.
Nu infranati nimic. Nu va temeti de esec  si  nu lasati nimic pe mai tarziu. Nu va ascundeti  Lumina, lasati-o sa straluceasca, astfel incat toti sa poata vedea minunea care sunteti si  sa stie minunea care sunt.


Ai incredere in iubirea care curge prin tine.
Ai incredere in adevarul care traieste in tine.
Ai incredere in procesul Vietii insasi, care Este tu.
Oricine are abilitatea sa transmita acest mesaj minunat de acordare a Unimii. Mesajul vostru este viata pe care o traiti. Darul vostru este Sinele Divin pe care il exprimati. Doar lasati-va Sinele sa se exprime si Lumea voastra se va schimba!


extras din cartea"Dumnezeul de maine" de Neale Donald Walsch.

Dumnezeu și suferința umană
15 Aug
Publicat în Perspective

Dumnezeu și suferința umană

“ Oare Dumnezeu chiar vrea ca noi oamenii să trăim experiența durerii?
Pentru început, Dumnezeu nu „vrea ca noi, oamenii” să trăim experienţa durerii. Dumnezeu nu „vrea” nimic. Dumnezeu Îşi experimentează Sinele Dumnezeiesc prin noi şi, în acest chip, Îşi cunoaşte, încă o dată, Sinele Dumnezeiesc. Dumnezeu nu purcede şi nu acţionează din vreun loc al lipsei, de pe pustii, ci dintr-un Lăcaş al (De)Plinătăţii şi Împlinimii Desăvârşite.
Prin urmare, aprecierea conform căreia Dumnezeu „vrea” ca noi să experimentăm durerea, este incorectă. Toate acestea, însă, reprezintă mai mult decât un simplu dans semantic, un joc al înţelesurilor. Consider că această distincţie este importantă; întrucât, dacă am crede că Dumnezeu vrea ca noi să trăim experienţe dureroase, atunci am fi nevoiţi să credem într-un Dumnezeu Care nu ar avea absolut nicio logică şi nicio noimă. (Fiindcă veni vorba, Acesta este Dumnezeul în Care şi-ar dori majoritatea religiilor organizate ca noi să credem.)
 Aşadar, acum putem considera drept un adevăr, imaginea unui Dumnezeu Care nu „vrea” ca noi să trăim experienţe dureroase şi Care, în egală măsură, nu „vrea” nici ca noi să le ocolim. Dumnezeu nu are nicio preferinţă, în vreun fel sau altul, în această privinţă. Procesul specific Dumnezeiesc, dacă îmi permiteţi, constă în a ne permite, pur şi simplu, să creăm orice alegem. Şi orice ne apare în cale – absolut orice – este ceea ce noi voi vom fi ales.
 Ştiu că, pentru unii dintre noi, e greu de crezut. Ne este mai uşor de conceput că Dumnezeu ne scoate în cale, aceste experienţe îngrozitoare. Ar trebui să sesizaţi paradoxul, în acest caz. Incapabili să credem că noi ne-am face aşa ceva, nouă înşine, am acceptat cu mult mai mare uşurinţă, gândul că Dumnezeu ne face aşa ceva.
 Uluitor. Şi totuşi, mi s-a confirmat de către Dumnezeu Însuşi/Însăşi că este exact de-a-ndoaselea. Noi suntem cei care atragem asupra noastră, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare experienţă. Ei bine, în ceea ce priveşte motivul ...
 Sufletul omenesc este etern. El se află într-o călătorie a bucuriei nesfârşite, celebrând fiecare aspect al vieţii, ce are fiinţă; îngăduindu-şi să observe şi să creeze, să experimenteze şi să desăvârşească Ceea Ce Este El Cu Adevărat.
Conversaţii cu Dumnezeu, Cartea Întâi explică, în mod limpede „de ce li se întâmplă lucruri rele, oamenilor buni”. Pentru ca un suflet să se cunoască şi să se experimenteze pe sine ca fiind ceva anume, trebuie să-şi facă simultan apariţia şi contrariul său. Din acest motiv, chiar în clipa când decizi ceva cu privire la tine însuţi/însăţi – absolut orice – exact contrariul său trebuie să existe în Univers şi se va ivi în viaţa ta, dacă această experienţă susţine evoluţia sufletului,
 Întrucât, în această existenţă sub semnul relativităţii pe care o trăim, ceea ce este fierbinte nu poate fi fierbinte, în absenţa a ceea ce e rece; ceea ce este înalt nu poate fi înalt, în absenţa a ceea ce e scund; iar tu nu poţi fi tu, în absenţa a ceea ce nu e tu. Aici îţi ofer un răspuns foarte scurt, foarte prompt, la o întrebare extrem de amplă. Reciteşte CcD, Cartea Întâi, dacă este nevoie, pentru a pătrunde mai profund această înţelegere.
 Maeştrii ştiu şi înţeleg toate acestea; şi, din acest motiv, maeştrii nu se plâng niciodată în faţa a ceea ce este extraordinar de greu, ci, dimpotrivă, ei îşi binecuvântează prigonitorii, precum şi toate circumstanţele şi condiţiile care îi urgisesc. Maeştrii ştiu şi înţeleg că fiecare persoană, loc sau lucru din viaţa lor, a fost aşezat acolo de către ei înşişi; precum şi că ei sunt cei care s-au atras pe sine, înspre experienţele potrivite şi perfecte, cu scopul de a cunoaşte Cine Sunt Ei Cu Adevărat.
 De asemenea, maeştrii înţeleg că niciunul dintre noi nu săvârşeşte acest dans de unul singur; că suntem cu toţii cuprinşi laolaltă, participând împreună; că toate sufletele au deplina înţelegere a ceea ce se petrece şi că noi, în calitate de parteneri în dansul vieţii, ne alăturăm în uitarea voluntară din prezent, unii dintre noi jucând roluri de „victime”, alţii, de „torţionari”, cu scopul de a crea şi de a ne împlini scopul propriului suflet, în decursul acestei existenţe. Reciteşte povestea despre „Micul Suflet şi Soarele”, din CcD, Cartea Întâi.
 Ei bine, Iisus a înţeles toate acestea; şi de aceea a reuşit să-i privească pe crucificatorii săi şi să grăiască: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” [Luca 23:34 N.Tr.] El a înţeles că toate acele suflete literalmente nu ştiau ce fac. Mai precis, că uitaseră cine sunt ei cu adevărat. Şi că procedaseră astfel în mod deliberat, cu scopul de „a juca rolurile cele infame”, de „a-i juca pe cei mârşavi”, de această dată. Şi, în apogeul infamiei lor, ei se bizuie pe tine, sperând ca tu să-ţi reaminteşti cine sunt ei cu adevărat. Procedând astfel, tu îi vindeci de propriul lor mod fals de gândire despre ei înşişi, un mod de gândire care le-a permis să acţioneze în acest chip, în primă instanţă, şi care, totodată, ţi-a oferit oportunitatea de a cunoaşte şi de a experimenta Cine Alegi Să Fii.
 Nimeni nu a apărut vreodată, în viaţa ta – absolut nimeni – fără a purta un dar pentru tine. Această realitate este descrisă cu detalii emoţionante, în CcD, Cartea a Doua, în care Dumnezeu mi-a spus: „Nu v-am trimis decât îngeri”.
 Nu, lui Dumnezeu nu-i „pasă” ce anume experimentăm noi; cel puţin, nu în sensul că El/Ea ar avea vreo preferinţă, în această privinţă. Dumnezeu doar ne priveşte cum ne experimentăm propriul sine, într-un anumit fel, şi ne invită (şi ne oferă deplina putere) să alegem din nou.
 Cu toate acestea, Dumnezeu nu afirmă că: „scopul vieţii este de a experimenta [tot felul de] lucruri”. Dumnezeu spune, în carte, că scopul vieţii este de a crea şi de a experimenta Cine Suntem Noi Cu Adevărat, şi că noi decidem asta, în fiece clipă, a oricărei zile, prin fiecare gând, cuvânt şi acţiune.
 De asemenea, Dumnezeu ne sfătuieşte să nu judecăm experienţa celuilalt, a seamănului nostru, inclusiv a pruncilor ce par să sufere în mod excesiv şi inexplicabil, sau care s-au născut cu vreo provocare de ordin fizic sau mental, sau orice altceva. Este firesc să fim cuprinşi de tristeţe, să simţim mânie, să trecem printr-o gamă variată de emoţii, în faţa acestor aparente nedreptăţi, şi chiar să ne încrâncenăm, ridicându-ne pumnul, ameninţător, înspre cer.
 Şi totuşi, Dumnezeu spune: „Nu judeca, fiindcă nu cunoşti felul călătoriei întru care s-a îmbarcat sufletul seamănului tău”. De asemenea, Dumnezeu sfătuieşte ca, în clipa celui mai profund întuneric: „Nu-ţi ridica glasul, în condamnare; ci, mai degrabă, fii o lumină în întuneric, dar nu-l blestema!”
 
Cu dragoste,
Neale Donald Walsch
 
Surse:  Newsletter Editura For You 1 iunie 2015
http://cwg.org/index.php?b=647

Articole pe categorii

Articole noi