Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Mesaje de la Dumnezeu
01 Iun

Mesaje de la Dumnezeu

Eu, Dumnezeu, „nu vreau să vă închinaţi mie! Eu nu am nevoie de ascultarea voastră şi nu e necesar ca voi să mă slujiţi!  Eu nu cer nimic!”
„Cea mai mare învăţătură a lui Christos nu a fost că voi veţi avea viaţă veşnică, ci că o aveţi; nu că voi veţi avea frăţie într-un Dumnezeu, ci că o aveţi; nu că veţi avea orice voi cereţi, ci că aveţi! Tot ceea ce se cere este ca voi să ştiţi aceasta. Pentru că voi sunteţi creatorul realităţii şi viaţa nu poate să vă apară altfel decât în modul în care voi gândiţi că va apărea.
Voi gândiţi şi astfel o faceţi să existe. Acesta este primul pas în cadrul creaţiei. Dumnezeu Tatăl este gând. Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor. Gândul este energie pură. Orice gând pe care-l ai, l-ai avut vreodată şi-l vei avea vreodată este creator. Energia gândului tău nu moare niciodată. Niciodată! El îţi părăseşte fiinţa şi se îndreptă cu capul înainte în Univers, extinzându-se pentru totdeauna. Un gând este pentru totdeauna! Toate gândurile coagulează; toate gândurile întâlnesc alte gânduri, se întretaie într-un labirint incredibil de energie, formând un model în veşnică schimbare de o inexprimabilă frumuseţe şi de o inimaginabilă complexitate.
Emoţia este energie în mişcare. Când mişti energia, creezi efectul. Dacă mişti suficientă energie, creezi materia. Materia este energie conglomerată. Mişcată. Bruscată – şi apoi pusă la un loc. Dacă mânuieşti energia într-un anumit fel, suficient de mult timp, obţii materie. Orice maestru înţelege această lege. Este alchimia Universului. Este secretul a tot ceea ce înseamnă viaţă. Energiile atrag energii asemănătoare, formând „bulgări” de energie de acelaşi fel. Când un număr de „bulgări” similari se întretaie unul cu altul – se izbesc unul de altul – ei se lipesc unul de altul. E nevoie de o cantitate incomensurabil de uriaşa de energie similară „care se lipeşte una de alta” pentru a forma materia. Dar materia vrea să se formeze din energie pură. De fapt, acesta este singurul mod în care ea se poate forma. Odată ce energia devine materie, ea rămâne materie pentru o vreme îndelungată – doar dacă construcţia ei nu este sfărâmată de o formă de energie opusă sau diferită. Această energie diferită, acţionând asupra materiei, o dezmembrează, eliberând energia primordială din care a fost compusă.
….
Se spune că dacă nu-l vezi pe Dumnezeu în ceea ce este, în totul şi în toate, piezi esenţialul. Acesta este un mare adevăr.
Dumnezeu este şi în tristeţe, şi în râs, în amărăciune şi în bucurie. Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află, o prezenţă divină în totul. Dumnezeu este şi ce e sus, şi ce e jos; este şi ce e fierbinte, şi ce e rece. Şi stânga, şi dreapta. Şi respectuos, şi lipsit de respect! Totul este viaţă şi viaţa este darul suprem. Nimic nu există – nimic! – fără un motiv înţeles şi aprobat de Dumnezeu. Nu poţi să creezi un lucru – nici un gând, nici un obiect, nici un eveniment, nici o experienţă de vreun fel care să fie în afara planului lui Dumnezeu. Totul este o parte din ceea ce există.


Dacă păcatul ar exista, el ar fi acesta: să îţi dai voie să devii ceea ce eşti datorită experienţei altora. Tu te-ai creat pe tine însuţi din experienţa altora. Acesta este „păcatul” pe care I-aţi comis voi. Voi, toţi! Voi nu acceptaţi propria voastră experienţă, voi acceptaţi experienţa altora ca pe o scriptură şi, apoi, când întâlniţi pentru prima dată adevărata experienţă, voi extindeţi ceea ce credeţi că ştiţi deja asupra acestei noi experienţe.
Dacă nu aţi proceda aşa, aţi putea avea o experienţă complet diferită – una care v-ar putea dovedi că sursa este greşita. În majoritatea cazurilor, voi nu vreţi să dovediţi că părinţii voştri, şcoala, religiile, tradiţiile, scrierile voastre sfinte greşesc – aşa că vă negaţi propria experienţă în favoarea a ceea ce vi s-a spus să gândiţi. Astfel, veţi trăi experienţa lucrului de care vă temeţi foarte tare.


In împărăţia în care voi trăiţi pe plan fizic există numai două aspecte ale existenţei: frica şi iubirea.
Gândurile care-şi au rădăcina în frică vor produce un gen de manifestare pe plan fizic. Gândurile care-şi au rădăcina în dragoste vor produce alt fel de manifestare. Maeştrii care au umblat pe Pământ sunt cei care au descoperit secretul lumii relative şi au refuzat să-i admită realitatea. Pe scurt, maeştrii sunt cei care au ales doar Iubirea. În fiecare clipă. În fiecare moment. În fiecare situaţie!


Gestul lui Adam şi al Evei nu a fost păcatul originar, ci, în realitate, binecuvântarea iniţială. Ar trebui să le mulţumiţi din fundul sufletului pentru că, fiind primii care au făcut alegerea „greşită”, Adam şi Eva au dat posibilitatea de a se face o alegere. În mitologia voastră, aţi făcut-o pe Eva să fie „cea rea” – ispititoarea care a mâncat fructul cunoaşterii binelui şi răului – şi l-a servit şi pe Adam. Scenariul mitologic v-a permis să faceţi de atunci încoace din femeie motivul „căderii” bărbatului, având ca rezultat o întreagă reţea de realităţi deformate, ca să nu mai vorbim despre puncte de vedere distorsionate şi confuzii legate de sex. (Cum puteţi să vă simţiţi atât de bine, când e vorba de ceva atât de „rău”?!) Lucrurile de care vă este cel mai mare frică vă infestează ca o molimă. Frica le va atrage către voi ca un magnet.
Toate scrierile voastre sfinte, pe care le-aţi creat în toate tradiţiile şi metodele de convingere religioasă, conţin ordinul clar: să nu vă fie frică! Crezi că este din întâmplare? Legile sunt foarte simple: gândul este creator. Frica atrage forţe asemănătoare ei. Iubirea este unicul lucru care contează.


Sentimentul de dragoste reprezintă trăirea de către voi a experienţei lui Dumnezeu. În Adevărul cel mai înalt, Iubirea este singurul lucru care există, care a existat şi care va exista vreodată. Când treci în Absolut, treci în Iubire!
Am stabilit legi în Univers care vă dau vouă posibilitatea să aveţi – să creaţi – exact ceea ce alegeţi. Aceste legi nu pot fi încălcate şi nici nu pot fi ignorate. Voi urmaţi aceste legi chiar acum, în timp ce citiţi; nu puteţi să acţionaţi în afara lor.
Sunteţi într-o relaţie de parteneriat cu Dumnezeu: noi avem un contract etern! Promisiunea mea este ca întotdeauna să vă dau ceea ce voi cereţi. Promisiunea voastră este să cereţi.


Voi sunteţi fiinţe formate din trei părţi: corp, minte şi spirit.
Ceea ce voi sunteţi, Eu Sunt. Eu mă manifest ca trei-în-unul.
Unii teologi au numit aceasta Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Psihiatrii voştri au recunoscut acest triumvirat şi l-au numit: conştient, subconştient şi supraconştient. Filosofii voştri l-au numit: id, ego şi supraego. Ştiinţa numeşte aceasta: energie, materie şi antimaterie. Poeţii vorbesc despre: minte, inimă şi suflet. Gânditorii New Age se referă la: corp minte şi spirit.
Sufletul tău (spiritul tau, subconştientul etc.) este suma totală a fiecărui sentiment pe care l-ai avut (creat) vreodată. Când tu reasamblezi toate părţile din tine, îţi vei fi re-amintit Cine Eşti Tu cu Adevărat. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta. Procesul de creaţie începe cu gândul. Gândul este primul nivel de creaţie. Apoi urmează cuvântul. Tot ceea ce spui este un gând exprimat. El este creator şi emite în Univers energie creatoare. Cuvintele sunt mai dinamice, mai creatoare decât gândul, deoarece cuvintele sunt la un nivel diferit de vibraţii faţă de gând. Ele modifică (afectează) Universul cu un impact mai mare. Cuvintele sunt al doilea nivel de creaţie. Apoi urmează acţiunea. Acţiunile sunt cuvinte în mişcare. Cuvintele sunt gânduri exprimate. Gândurile sunt idei formate. Ideile sunt energii puse la un loc. Energiile sunt forţe eliberate. Forţele sunt elemente existente. Elementele sunt particule din Dumnezeu, părţi din Totul, materia primă a orice. Începutul este Dumnezeu. Sfârşitul este acţiunea. Acţiunea este Dumnezeu care creează – sau Dumnezeu trăit ca experienţă. Tu crezi despre tine însuţi că nu eşti destul de bun, nu eşti destul de minunat, nu eşti destul de lipsit de păcate ca să fii o parte din Dumnezeu, partener cu Dumnezeu! Atât de mult timp ai negat cine eşti încât ai uitat Cine Eşti! Vrei ca, într-adevăr, viaţa ta „să pornească”? Atunci schimbă-ţi ideea despre ea şi despre tine! Gândeşte, vorbeşte şi acţionează ca Dumnezeul Care Eşti! Primul pas este să înveţi să-ţi monitorizezi gândurile; să gândeşti la ceea ce te gândeşti în clipa aceea. Disciplinează-ţi mintea ca să se fixeze numai pe gândul creator originar. Când gândurile tale sunt clare şi stabile, începe să le consideri ca adevăruri. Rosteşte-le cu voce tare!


Foloseşte comanda importantă care dă drumul forţei creatoare: EU SUNT! Formulează către ceilalţi construcţii conţinând Eu Sunt (urmate numai de afirmatii pozitive, nu negative!).
„EU SUNT” este cea mai puternică afirmaţie creatoare din Univers.
Universul nu cunoaşte nici un alt mod de a acţiona. Nu cunoaşte nici un alt drum pe care s-o apuce. Universul răspunde la „EU SUNT” aşa cum o face duhul din sticlă.
Acesta este un apel pe care ţi-l fac ca să încetezi să mai trăieşti inconştient. Este o provocare pe care ţi-a aruncat-o sufletul tău încă de la începutul timpurilor. Frustrarea şi neliniştea provin din faptul că nu dai ascultare sufletului. Prima ta natură este să iubeşti necondiţionat. A doua ta natură este să alegi să-ţi exprimi prima ta natură, IUBIREA neconditionată, în mod conştient.


Deci vrei ca viaţa ta „să pornească”? Începe imediat prin a-ţi imagina cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune ce nu sunt în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele. Când ai un gând care nu se potriveşte cu viziunea ta cea mai înaltă, transformă-l într-un gând nou, atunci şi pe loc. Când spui un lucru care nu se potriveşte cu cea mai măreaţă idee a ta, notează-ţi să nu mai rosteşti aşa ceva niciodată. Când faci ceva care nu se potriveşte cu cea mai bună intenţie a ta, hotărăşte că ai făcut acest lucru pentru ultima dată. Şi îndreaptă, dacă poţi, răul făcut.
Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegi despre univers este ca nici o situaţie nu este „bună” sau „rea”. Ea, pur şi simplu, ESTE! Aşa că nu mai judeca! Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştii este că toate situaţiile sunt temporare. Nimic nu rămâne la fel, nimic nu e static. Dar depinde de tine în ce fel se schimbă ceva.


Sufletul vrea să se simtă pe sine însuşi şi astfel să se cunoască pe sine în cadrul propriei sale experienţe. Cel mai înalt sentiment este experienţa unirii cu Tot Ceea Ce Este. Aceasta este marea întoarcere la Adevărul după care tânjeşte sufletul/spiritul tău. Acesta este sentimentul de dragoste perfectă. Iubirea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect este pentru culoare. Mulţi cred că albul este absenţa culorii. Nu este aşa! El include toate culorile. Albul înseamnă toate culorile care există, combinate. Tot aşa, dragostea nu este absenţa unei emoţii (ură, mânie, desfrâu, gelozie, avariţie), ci însumarea tuturor sentimentelor. Ea este suma totală. Totul adunat la un loc. Totul!
Astfel, pentru ca sufletul să trăiască experienţa iubirii perfecte, el trebuie să trăiască experienţa fiecărui sentiment uman. Vezi tu, sufletul tău caută sentimentul cel mai înalt. El caută să trăiască experienţa: să fie dragoste perfectă. El este dragoste perfectă şi o ştie. Totuşi, el doreşte să facă mai mult decât să o ştie. El doreşte să fie astfel în cadrul experienţei sale. Scopul sufletului uman este să trăiască experienţa a tot ceea ce există, astfel încât el să poată fi tot ceea ce exista. Acest întreg proces este o mişcare masivă către conştienţă.  
Dar adevăr vă spun Eu vouă: este mult mai dificil să negi pe Cine Eşti, decât să-l accepţi.
 
Voi sunteţi bunătate, şi milă, şi compasiune, şi înţelegere!
Voi sunteţi pace, şi bucurie, şi lumină!
Voi sunteţi iertare, şi răbdare, putere şi curaj, cel care ajută la nevoie, cel care mângâie în timpuri de restrişte, cel care vindecă pe cei răniţi, un învăţător în vremuri de confuzie!
Voi sunteţi cea mai profundă înţelepciune şi cel mai înalt adevăr; cea mai măreaţă pace şi cea mai grandioasă dragoste!
Voi sunteţi toate acestea! In anumite momente ale vieţii voastre, v-aţi cunoscut pe voi înşivă ca fiind toate acestea!
Alege, acum, să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind întotdeauna toate acestea!
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti….. Desigur că încerci să fii Dumnezeu! Ce altceva credeai că urmăreşti?”

Sursa : “ Conversatii cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch

Ce nu înțelegem noi despre Dumnezeu
23 Mar

Ce nu înțelegem noi despre Dumnezeu

"S-ar putea sa fie ceva ce nu intelegem pe deplin despre Dumnezeu, intelegere care ar putea schimba totul?
Suntem astazi la un nou punct de cotitura? Am ajuns din nou la intersecția în care teologia se întâlnește cu cosmologia, cu sociologia, cu patologia ?
Chiar acum noi inca traim imbratisand Teologia Separarii. Care are un mod de a-l privi pe Dumnezeu separat de noi, care insista ca ‘noi suntem aici’ si Dumnezeu este ‘acolo’.
Problema cu Teologia de Separare este ca ea produce o Cosmologie a Separarii. Aceasta inseamna un mod de a privi viata ca si cum totul este separat de orice altceva.
Iar o Cosmologie a Separarii produce o Psihologie a Separarii. Acesta este punctul de vedere psihologic care spune ca eu sunt aici si tu esti acolo.
Si o Psihologie a Separarii produce o Sociologie a Separarii. Adica exista o modalitate de socializare cu celălalt ce încurajează întreaga societate umană de a acționa ca entități separate, care deservesc interesele lor separate proprii .
Si o Sociologie a Separarii produce o Patologie a Separarii. Adica aceste comportamente patologice de auto - distrugere , în mod individual și colectiv in care ne implicam și producerea de suferință , conflicte , violență prin propriile noastre mâini , după cum reiese peste tot pe planeta noastră, azi si de-a lungul istoriei umane .
Numai atunci când Teologia de Separare se înlocuiește cu Teologia Unitatii , patologia noastră va fi vindecata . Suntem diferiti de Dumnezeu, dar nu separat de Dumnezeu ,asa cum degetele sunt diferențiate dar nu sunt separate de mâna ta .
Noi trebuie ca să ajungem la înțelegerea că tot ceea ce inseamna Viata suntem Unul . Acesta este primul pas . Este un punct de pornire . Acesta este începutul sfârșitului de cum stau lucrurile acum . Acesta este începutul unei noi creații , al unui nou mâine . Acesta este noua poveste culturala a umanității .
Unitatea nu este o caracteristică a vieții .
Viața este o caracteristică a Unimii . Aceasta este ceea ce nu am inteles despre existența noastră pe Pământ , înțelegere care ar schimba totul .
Viața este expresia de Unitatii . Dumnezeu este expresia Vieții însăși . Dumnezeu și Viața sunt Una . Noi suntem o parte a Vietii . Nu putem sta în afara de ea . Prin urmare, noi suntem o parte a lui Dumnezeu . Este un cerc .
Si nu poate fi rupt ."
- Neale Donald Walsch, prelegere din anul 2014

Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru
22 Ian
Publicat în Perspective

Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru

Mesajul de bază al prezentului text este acela că Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru. Iar asta nu este o metaforă. Ci lucrurile se cer luate aici și interpretate exact în sensul în care sunt scrise și citite.

De exemplu, numele oferit la naștere autorului acestui text a fost Cosmin-Constantin Cîmpanu. Atât prin Cosmin, cât și prin Constantin, dar și prin Cîmpanu se face referire la același lucru. Există mulți români care au minim două nume pe lângă cel de familie. Alții au chiar trei. Prin Spania și America de Sud e prăpăd cu numărul de nume  :). Ideea care se transmite și se recomandă a fi acceptată și conștientizată e că același lucru poate avea mai multe nume. De exemplu la clanță se mai spune ivăr, încuietoare, zimpirig, clampă, clenci, clențaică, rătez, șnală, verver. Toate aceste denumiri, fac referire la fix același lucru, chiar dacă sunt denumiri diferite.

Exact la fel, Dumnezeu este un câmp de energie. Iar la acel câmp de energie se face referire prin cuvintele: Adevăr, Lumină, Conștiință, Iubire. Vorbim de fix același câmp. Dumnezeu nu este prin urmare o entitate care se află undeva „acolo” și cu care un tu de „aici” relaționează. Nu. Dumnezeu este în primul rând în tine. Iar tu, în mod esențial și fundamental ești Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea. Sunt cuvinte diferite care indică înspre aceeași energie, înspre același câmp. Există un singur câmp care animă toate formele. Iar acel singur câmp este Divinul. Trupul fizic experimentat este animat de același câmp care animă și trupul fizic experimentat de pisică și corpul mușcatei din geam, dar și forma firului de iarbă. Unde este Viață, este Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea, prin urmare este Dumnezeu.

Noi suntem obișnuiți să vedem Viața drept ceva exterior nouă care mișcă. Adevărul tindem să îl vedem ca fiind o concluzie verificabilă prin intermediul minții. Fiindcă ideea de adevăr este de cele mai multe ori asociată cu a spune adevărul sau a spune o minciună. Lumina tinde să fie percepută drept ceva destul de abstract și ciudat. Conștiința tinde să fie confundată cu ideea de a fi conștient sau inconștient de un anumit aspect observabil. Iar iubirea tinde să fie văzută asemeni unui atașament, troc, îți dau ca să îmi dai, „te iubesc dacă” și „nu pot fără tine”. Toate aceste bolmojeli le-a construit mintea. Iar cu cât va interveni deschiderea spre o transcendere a minții, cu atât toate aceste percepții false vor fi eliberate făcând loc Adevărului, deci făcând loc de fapt lui Dumnezeu. Fiindcă de fapt Dumnezeu este Viața însăși, Adevărul însuși, Lumina însăși, Conștiința însăși și Iubirea însăși. Este câmpul puternic care susține întreaga Existență sub toate aspectele sale.

Acest câmp conține de fapt toate formele animate. Adevărul poate fi asemuit mai degrabă curentului electric și nu limbajului. Dacă niște curent electric trece printr-un fir, atunci spunem că este prezent. Dacă nu trece curent electric prin fir, spunem despre curent că lipsește. Faptul că adevărul lipsește a fost numit falsitate. Dar falsitatea nu este ceva. Este un non-ceva. Viața este exact același câmp. Și de aceea este veșnică. Fiindcă atunci când Viața se desprinde de o formă, nu înseamnă că Viața nu mai este. Ci înseamnă doar că forma nu mai este animată. Conștiința este Viața. Iubirea nu este cumva o calitate sau un atribut. Ci este chiar acel câmp care este tot una cu Viața și Divinul. Toate acestea sunt doar denumiri care fac referire înspre același câmp de energie.

Este știut faptul că mintea va tinde să refuze acest adevăr. Fiindcă imaginile vechi întreținute spun altceva. Nu e nici problemă. Nu te lupta cu rezistența. Permite-i rezistenței să fie experimentată însă fii deschis. Capacitatea de acceptare și recunoaștere a Adevărului și Divinului ține numai și numai de cât de dispus ești să te deschizi. Ține minte însă că ești în siguranță. Dumnezeu este în tine și peste tot în jur. Fiindcă tu ești chiar Divinul, Viața, Conștiința, Adevărul, Lumina și Iubirea. Fiindcă toate acestea nu sunt decât etichete care indică înspre același câmp.

 

~de Cosmin Constantin Cîmpanu

Dumnezeu este ceea ce e viața ta
02 Aug
Publicat în Cuvinte din rai

Dumnezeu este ceea ce e viața ta

*Merg cu Dumnezeu într-o sfinţenie desăvârşită*       Ideea de astăzi declară simplul adevăr care face gândul păcatului să fie imposibil. Ea promite că vinovătia nu are cauză şi că, neavând cauză, nu există.
Ideea decurge negreşit din gândul fundamental menţionat atât de des în text: ideile nu îşi părăsesc sursa.Dacă acesta e adevărat, cum poţi să fii separat de Dumnezeu?
Cum ai putea cutreiera lumea singur şi separat de Sursa ta?Gândurile pe care le prezentăm în acest curs nu sunt lipsite de consecventă

.*Adevărul, dacă e să fie adevărat, trebuie să fie adevărat de la cap ia coadă.*
Nu se poate contrazice singur, nici nu poate fi incert pe alocuri şi cert în alte părţi.
Nu poţi să cutreieri lumea separat de Dumnezeu, pentru că nu ai putea să exişti fără El. El e ce e viaţa ta.
Unde eşti tu este şi El. Există o singură viaţă.
Şi pe aceasta o împărtăşeşti cu El.
Nimic nu poate să fie separat de El şi să se afle în viată.Dar, unde este El, trebuie să fie atât sfinţenie, cât şi viaţă.
Nici un tribut de-al Lui nu rămâne neîmpărtăşit de tot ce are viaţă.
Ce are viaţă e la fel de sfânt ca El, căci ce împărtăşeşte viaţa Lui face parte din Sfinţenie şi nu poate să fie păcătos, aşa cum nici soarele nu poate hotărî să fie de gheaţă, nici marea să se separe de apă, nici iarba să crească cu rădăcinile suspendate în aer.

*Există în tine o lumină care nu poate muri*;      a cărei prezenţă e atât de sfântă, încât lumea e sfinţită datorită ţie.Toate făpturile îţi aduc daruri, punându-ţi-Ie cu recunoştinţă şi cu bucurie la picioare. Mireasma florilor e darul pe care ţi-l aduc ele. Valurile se închină în faţa ta, pomii îşi întind braţele să te ferească de căldură şi îşi aştern frunzele pe pământul dinaintea ta să îţi fie moale sub picior, în timp e vântul abia adie, ca o şoaptă în jurul capului tău sfânt.
Lumina din tine e cea pe care tânjeşte să o vadă universul.
Toate făpturile stau liniştite înaintea ta, căci recunosc Cine merge cu tine.

*Lumina pe care o porţi e propria lor lumină.*
Aşa că în tine îşi văd sfinţenia, salutându-te ca mântuitor şi Dumnezeu.Acceptă- le revenţa, căci se datorează Sfinţeniei Însăşi, care merge cu tine, transformând - în blânda Ei lumină -lucrurile toate în asemănarea Ei şi puritatea Ei.

*Aşa lucrează mântuirea*
Când te dai la o parte, lumina din tine o ia înainte şi cuprinde lumea.
Ea nu vesteşte sfârşitul păcatului prin pedeapsă şi moarte.
Păcatul a dispărut în lejeritate şi hohote de râs, pentru că i se vede absurditatea bizară.
E un gând nesăbuit, un vis prostesc, neînspăimântător, poate ridicol, dar cine şi-ar irosi o clipită din sosirea la Dumnezeu pentru un moft atât de necugetat?Şi totuşi, ţi-ai irosit mulţi, mulţi ani tocmai pe gândul acesta nesăbuit. Trecutul s-a dus, cu toate fanteziile lui.Ele nu te mai ţin legat. Sosirea la Dumnezeu e pe aproape.
Şi, în micul interval de îndoială care a mai rămas, se poate să îţi pierzi din vedere Tovarăşu şi să Îl confunzi cu visul străvechi, necugetat, care a trecut acum.*"Cine merge cu mine?"* Iată întrebarea pe care ar trebui s-o pui de o mie de ori pe zi, până când certitudinea pune capăt îndoielii şi instaurează pacea.
Pune capăt îndoielii astăzi.
Dumnezeu vorbeşte pentru tine când îţi răspunde la întrebare cu următoarele cuvinte:

*„Merg cu Dumnezeu într-o sfinţenie desăvârşită.*
*Luminez lumea, îmi luminez mintea şi toate minţile pe care Dumnezeu le-a creat una cu mine.”*

 

Sursa: Curs de Miracole *lecția 156*

Articole pe categorii

Articole noi