Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
15 Sep
Publicat în Despre copii

Disciplinare eficienta

 

Cum incurajam ca parinti dezvoltarea increderii in sine?
Baby

Cum puteti face acest lucru?

1. Prin focalizarea pe aspectele pozitive ale copilului. «Bravo! Ai reusit!»

2. Prin atentia acordata progreselor facute de copil si a aspectelor pozitive ale situatiei. “Apeciez modul in care ai rezolvat...”

3.Prin acceptarea diferentelor individuale – fiecare copil invata diferit un comportament si reactioneaza diferit intr-o situatie. “Ma bucur cand tu ...”

4.Prin increderea zilnica pe care i-o acordati.

5.Prin asteptari realiste fata de copil, asteptari adaptate nevoilor si potentialului lui de dezvoltare. “Sunt mandru/a cand ...”

6.Prin evitarea comparatiilor si a competitiei dintre copii. “Pentru mine esti special!”


Care sunt principiile de baza ale invatarii unui comportament sau ale disciplinarii eficiente?

Disciplinarea inseamna focalizarea pe comportament si nu pe persoana.

Ce este recomandat?

De exemplu,
in loc sa spuneti:
"Esti rau!"
este recomandat sa va adresati comportamentului:
"Ma deranjeaza cand arunci jucariile pe jos. Putem calca pe ele si se pot strica. Jucariile au un loc al lor. "
in loc sa spuneti:
"Esti dezordonat!"
spuneti
"Hainele murdare se pun in cosul de la baie, altfel te vei imbraca cu haine murdare."
in loc sa spuneti:
"Esti obraznic!"
spuneti:
"Spune-mi te rog ce anume te deranjeaza in comportamentul prietenului tau? "
in loc sa spuneti:
"Niciodata nu faci ce trebuie!"
spuneti:
"iti faci temele si apoi sa te joci pe calculator asa cum am stabilit impreuna! " sau
"Ma ingrijoreaza cand ajungi tarziu acasa!"

Disciplinarea inseamna invatarea unor comportamente.

Disciplinarea este o buna oportunitate pentru copil pentru a invata comportamente pozitive, responsabile. Comportamentele sunt rezultatul invatarii. Primul mod in care copilul invata un comportament este imitarea si observarea celorlalti. Modul in care d-voastra ca parinte reactionati sau rezolvati o problema este un foarte bun moment pentru copil de invatare. Copilul nu se „naste” cu aceste abilitati. Comportamentele se invata prin exercitiu. Ganditi-va cum invata un copil sa mearga sau sa citeasca. Are nevoie de ghidaj, de atentia si incurajarile permanente ale parintelui. La fel se invata si comportamentele sociale cum ar fi respectarea unei reguli, cooperarea in grup, rezolvarea unui conflict. Rolul d-voastra ca parinte este de a-i oferii copilului cat mai multe oportunitati de invatare a acestor abilitati esentiale pentru a deveni un copil responsabil si autonom, independent.

Disciplinarea inseamna focalizearea pe aspectele pozitive ale unui comportament.

Copii au nevoie pentru a invata comportamente sa stie ce anume au facut bine, ce anume din comportamentul lui este realizat in conditii optimale. Pentru a invata comportamente pozitive copilul, ca si adultul are nevoie de intarire/recompensare constanta, frecventa. Pedeapsa nu il invata pe copil un comportament, ci stopeaza comportamentul pentru o foarte scurta perioada de timp.

Cum pot face parintii sa previna problemele de comportament ale copiilor?

Ofera copilului oportunitatea de a exersa cat mai multe activitati placute care il fac sa se simte valoros si competent. Cu cat copilul va fi implicat in mai multe activitati placute cu atat scade probabilitatea de a se implica in comportamente problematice. Specialistii in psihologia copilului afirma ca un copilul cu cat este mai mult implicat in multe activitati placute de joc cu atat comportamentele problematice vor fi mai scazute ca frecventa. Implicarea parintelui in jocul copiilor sau in activitatile preferate ale copiilor este extrem de valoroasa pentru dezvoltarea cognitiva, sociala si emotionala a copilului.
Ofera copilului oportunitatea de a alege intre doua sau mai multe optiuni. Aceasta este o foarte utila si eficienta modalitate prin care copiii invata sa ia decizii. in loc sa spui „NU” (nu face X sau Y) ofera-i copilului alternative, ce sa faca. Cand ii spunem unui copil ce sa NU faca ii este foarte dificil sa aleaga in loc un comportament alternativ. Aceasta metoda ii distrage atentia copilului de la comportamentele problematice si in acelasi timp ii ofera alternative de a-si petrece timpul la fel de interesant. Cand folosim « NU » la o cerere a copilului acesta va invata sa foloseasca aceeasi metoda cu d-voastra. Cand ii veti cere ceva ce nu vrea sa faca va spune mai usor « NU » !
in loc de „Nu arunca jucariile pe jos.” poti sa ii spui „Poti sa te joci cu lego sau sa desenezi.”
in loc de «La culcare ! » poti spune copilului « e ora de culcare, iti iei pijamaua bleu sau alba ? »
Evitati intrebarile de tipul « De ce ai facut comportamentul X ? » sau « De ce esti nervos/furios ? ». Acestea ii cer copilului sa va spuna cauza comportamentului sau sau a emotiei sale. Sunt intrebari la care copilul nu va poate raspunde. Important este insa ca intr-o situatie copilul d-voastra sa invete cum se rezolva o problema si e mai putin important de ce a facut acel comportament. intrebarea « de ce » este de cele mai multe ori perceputa ca o forma de judecata sau critica atat de catre adult cat si de catre copil.
in consecinta:
- evitati sa folositi exprimari in care spuneti copilului care este cauza comportamentului : « esti neatent si de aceea ai luat o nota proasta », « esti dezordonat si de aceea nu iti mai gasesti lucrurile » ; il ajuta mai mult daca il intrebati « ce s-a intamplat ? » sau « ce crezi ca s-a intamplat ? », « cum te simti cand te gandesti la ce s-a intamplat ?» ;

- evitati sa il intrebati pe copil « de ce se simte …., nervos, furios, sau trist ? » ; este recomandat sa il ajutati pe copil sa isi exprime verbal, in cuvinte ceea ce simte « sunt furios », « sunt nemultumit » ; acest lucru ii da sentimentul ca este inteles si acceptat de catre d-voastra ;

- evitati sa ii spuneti copilului ce trebuie sa faca, sa ii dati solutii, cum sa rezolve situatia : « Nu te mai bate cu George », « Altadata sa fii cuminte ! » ; il ajutati mai mult pe copilul d-voastra prin intrebari de tipul « cum crezi ca poate fi rezolvata situatia?», « ce alternative crezi ca exista in aceasta situatie ? ».

Reaminteste-ti ca parinte ca orice comportament problematic este o oportunitate pentru el sa inveti comportamente noi, pozitive.

De exemplu, daca observi ca parinte ca la locul de joaca copilul d-voastra imbranceste un alt copil pentru a lua o jucarie aceasta situatie este o modalitate in care il puteti invata pe copil cum sa ceara in cuvinte o jucarie si cum sa interactioneze cu un alt copil fara sa foloseasca agresivitatea.

Un comportament problematic al copilul poate avea mai multe cauze. Cand un copil este obosit, ii este foame sau este plictisit este mult mai probabil sa nu respecte regulile de comportament. Primul lucru pe care il are de facut un parinte in acest caz este sa identifice si sa rezolve cauza (oboseala, foame, lipsa unor abilitati etc.). Disciplinarea o aplicam cand invatam un copil un comportament si nu ca metoda de a « rezolva » pe termen scurt « problema de comportament al copilului ». Evitati sa aplicati o metoda de disciplinare cand d-voastra sau copilul d-voastra sunteti nervos sau iritat ! Asteptati un moment pana copilul sau d-voastra va linistiti si apoi va ganditi cum puteti preveni astfel de situatii problematice.
Metodele de invatare a comportamentelor sau de disciplinare se aplica de catre toti adultii din viata copilului, parinti, bunici. Pentru a invata un comportament copilul are nevoie de consecventa, ceea ce inseamna ca atat mama cat si tata vor aplica aceeasi metoda si vor comunica copilului acelasi mesaj. Este ineficient daca doar mama sau doar tata aplica o metoda sau alta. Studiile de psihologie au aratat ca implicarea tatalui in invatarea metodelor de educatie si disciplinare pozitiva este un factor care contribuie la scaderea problemelor de comportament ale copiilor.

De exemplu, daca in casa aveti o regula si o consecinta cum ar fi « lucrurile murdare se pun in cosul de rufe » si consecinta nererspectarii acestei reguli este « cine nu pune rufele murdare in casul de rufe va purta hainele murdare », foarte important este ca toti sa respecte regula si consecintele, ceea ce inseamna cu nu strange mama sau tata rufele murdare dupa copii prin casa sau ca regula se aplica doar in cazul copiilor. Si parintii respecta acceasi regula.

Ce poate face un parinte pentru a incuraja comportamentele pozitive?

Mai jos va prezentam cateva sugestii de activitati pe care le puteti face cu copilul d-voastra si care au ca si consecinte dezvoltarea si mentinerea comportamentelor pozitive/dezirabile.

«Timpul meu pentru tine.» Ofera-i copilului d-voastra in fiecare zi momente in care sa se simta apreciat si iubit de d-voastra. Exprima acest lucru in cuvinte si prin timpul petrecut impreuna. Nu cantitatea de timp este importanta, ci calitatea timpului petrecut impreuna. Ceea ce faceti impreuna: cititi o poveste, va jucati jocul preferat al copilului, il ascultati ce vrea sa va povesteasca despre ce a facut cu prietenii sau la scoala este foarte important pentru copil si ii da sentimentul ca il apreciati si iubiti. Copilul are nevoie sa stie ca in fiecare zi petreceti cel putin 10-15 minute cu el si pentru el. Daca intre timp ceva va intrerupe, un telefon de exemplu, cel mai potrivit este sa spuneti : «Acum nu pot vorbi, este timpul pentru Ana».

«Fiecare dintre noi suntem speciali». Stabiliti-va pentru fiecare membru al familiei o zi pe saptamana in care acea persoana i se acorda atentie speciala. Copii invata astfel sa ofere atentie si complimente celorlalti si invata sa le primesca. De asemenea, copilul mai invata ca suntem diferiti si avem moduri diferite care ne bucura si ne relaxeaza. Pregatiti aceste momente cat de des este posibil. A « sarbatori » pe cineva inseamna a fi atent si a cunoaste preferintele celorlati si mai putin a-i oferi cadouri sau obiecte. Pentru foarte multi copii a petrece un timp de calitate impreuna este mai important decat o jucarie scumpa de care se va plictisi foarte repede.

De exemplu, in luna iunie, in ziua Mariei, care are 5 ani mergem in parc pentru ca ea se bucura de compania familie la locul ei preferat de joaca, in ziua lui Marius, tatal, ne jucam scrable sau table pentru ca Marius se bucura mult in asftel de momente de joc, in ziua lui Casian, care are 16 ani mergem la inot pentru ca lui il place foarte mult sa inoate si in ziua Elenei, mama, mergem la o plimbare in parc pentru ca ea se relaxeaza in natura.

« Momentul familiei ». Faceti o rutina din a avea o data pe saptamana un moment special al familiei in care impreuna cu copiii d-voatra rezolvati problemele familiei si luati deciziile de familie. in acest fel, copiii se vor simti responsabili si vor accepta mult mai usor deciziile decat daca le impuneti d-voatra. Astfel ii invatati cum se ia o decizie si cum se rezolva eficient o problema. Cere-ti ajutorul copilului pentru rezolvarea unor probleme de familie. Copilul are nevoie sa se simta util si valoros in familie. Ca exercitiu va puteti realiza « calendarul familiei » in care notati in fiecare saptamana momentele sau lucrurile pe care le-ati facut impreuna. in acest mod le va fi mult mai usor copiilor sa isi reaminteasca momentele speciale petrecute copiilor. Este recomandata aceasta metoda mai ales pentru parintii care sunt foarte ocupati si au un program de lucru prelungit.

«Contributia ta conteaza!» Ofera-i copilului d-voatra responsabilitati in familie care sa il faca sa se simta ca are o contributie importanta: ingrijeste florile, cauta informatii despre modul de petrecere a timpului liber in familie, trimite felicitarile de Craciun prietenilor. Fiti atent ca parinte sa oferiti imediat feedback pozitiv pentru comportamentele pozitive pe care le-a facut copilul d-voastra. A da feedback inseamna a spune ceva imediat ce ati sesizat un comportament “Bravo! Apreciez foarte mult faptul ca ai ajutat-o pe sora ta sa stranga jucariile din camera ei!” .

Cum invata un copil un comportament?

Comportamentele umane se invata. Copilul invata comportamente prin :

- observarea adultilor sau a celorlalti copii: de exemplu, un copil invata cum sa se spele pe dinti observand parintele face acest lucru ;

- prin imitarea comportamentelor celorlalti: de exemplu, un copil invata sa spuna « multumesc dupa ce primeste ceva daca si adultul face acelasi lucru de fiecare data cand primeste ceva;

- prin modelul oferit de adulti sau ceilalti copii: de exemplu, un copil invata cum sa se joace cu mingea prin modelul oferit de un alt copil sau de catre parinte ;

- prin consecintele pe care un comportament le are: de exemplu, un copil alege un produs alimentar daca dupa ce l-a gustat i-a placut, consecinta (placerea gustului) ii determina sa ceara din nou acel produs ; sau un copil alege sa se joaca cu un copil pentru ca acesta imparte jucariile cu el, comportamentului « il intreb pe Mihai daca se joaca cu mine » este urmat de consecinta « se joaca cu mine si imparte jucariile » ceea ce face ca si alta data sa fie interesat sa merga sa se joace cu Mihai.

Copii au nevoie de foarte multa repetitie si exercitiu pentru a invata un comportament. De exemplu, daca vrem sa invatam copilul cum trecem strada in siguranta repetam cu el de fiecare data regula dupa care facem acest comportament. Nu va asteptati ca parinte ca un copil dupa ce ii spunem o data ce are de facut sa stie acest lucru! Sau cand mergem la cumparaturi este foarte important ca de fiecare data sa ii spunem intr-un limbaj simplu care vor fi lucurile pe care le vom face acolo si care sunt regulile de comportament si pentru copil si pentru adult.
Evitati sa “vanati” greselile! Studiile de psihologie ne arata ca un comportament se invata in primul rand prin incurajari si feedback-uri positive si mai putin prin feedback-uri negative. Renuntati la ideea ca pentru a-l face pe copil sa isi schimbe un comportament el trebuie sa se simta vinovat sau umilit! Cea mai buna alternativa este sa asteptati un moment pana va linistiti si d-voastra si copilul d-voastra si apoi va ganditi la alternative de rezolvare.
Greseala este o oportunitate de invatare invata-ti pe copii ca greselile sunt excelente oportunitati de a invata! Oferiti copilului un model din modul in care d-voastra faceti fata greselilor: recunoastem greseala “activitatea X nu mi-a iesit asa cum am dorit, am facut o greseala” sau “imi pare rau ca am gresit fata de tine” si identificam altenative de solutionare fara sa ne invinovatim sau sa ii invinovatim pe ceilalti “ce alternative am sa rezolv problema?”."

 {jcomments on}

27 Sep
Publicat în Ganduri

Religia este oare logica?

religiePutin mai devreme, m-a cautat cineva la telefon si m-a intrebat daca am un anumit canal de la firma mea de cablu tv. Era una dintre acele persoane care predica religia. Vorbea despre mantuirea sufletului. Ca sa scurtez convorbirea, am pretins ca sunt buddhist si ca nu cred in Dumnezeu. Atunci, ea m-a intrebat daca nu sunt ingrijorat pentru mantuirea mea , dat fiind ca nu cred in Dumnezeu. Stiind cate ceva despre buddhism, i-am spus ca pentru mine, mantuirea nu depinde de credinta in vreo zeitate, ci de felul in care te comporti fata de alti oameni si de disciplina mintii, la care se poate ajunge prin meditatie. Am mai adaugat ca daca nu mediteaza, ea era aceea care ar putea avea probleme cu mantuirea personala. Pe urma am intrebat-o de ce Dumnezeu, cel din Vechiul Testament, era atat de diferit fata de Iisus Christos. Dumnezeul din Vechiul Testament era foarte strict in legatura cu loialitatea fata de El si ingaduia sclavia si poligamia. Dupa ce am mai discutat putin, mi-a inchis telefonul in nas.
 
     Religia este vie si o duce bine pe pamant. Va mai ramane aici inca vreo cateva generatii si va influenta peisajul politic al acestei planete. Desi face parte integranta din viata noastra, trebuie sa ne punem o intrebare. Este religia neaparat adevarata sau exista doar ca sa ne dea speranta si sa ne pastreze neschimbate ideile despre bine si rau?

      Chiar daca luam ca exemplu doar marile religii existente astazi, putem sa vedem diferentele, diferente care uneori intra in conflict unele cu altele, diferente care vor arata ca nu toate invataturile religiilor pot fi adevarate in acelasi timp. Despre Iisus Christos, unii cred ca este si Dumnezeu si om, altii cred ca a fost cel mult un profet. Unii cred intr-un Dumnezeu creator. Buddhismul nu are ideea unui Dumnezeu creator. Daca includem si alte grupari din afara religiei, situatia devine si mai incurcata. Unii cred ca Iuda era rau, altii, ca era bun. Unii cred ca Iisus Christos nu s-a casatorit niciodata, altii cred ca a facut-o. Diversitatea de opinii este uluitoare, totusi exista oameni care cred in religia lor fara sa aiba vreo indoiala.

     Ce este acest lucru pe care il numim credinta? Conform dictionarului Webster...

http://www.m-w.com/dictionary/faith

1 a : credinta fata de datorie sau o persoana : LOIALITATE b (1) : fidelitate fata de promisiunile facute (2) : sinceritate a intentiilor

2 a (1) : credinta si incredere in si loialitate fata de Dumnezeu (2) : credinta in doctrinele traditionale ale unei religii b (1) : credinta ferma in ceva despre care nu exista nici o dovada
 
(2) : completa incredere

3 : ceva care este crezut, in special cu o convingere puternica; in special : un sistem de convingeri religioase
 
sinonim vezi CREDINTA
 
-         despre credinta : fara a pune la indoiala
 
     Ciudat. Nu exista nici o mentiune despre logica. La numarul  2 se spune, "...credinta ferma in ceva despre care nu exista nici o dovada". Adevarat? Daca este asa, care mai e diferenta dintre 'credinta' si 'credinta oarba'? Atunci, credinta este sinonima cu superstitia?

     Desigur ca exista lucruri in care credem desi nu avem in prezent nici o dovada. Dar, personal, consider ca ideile bazate pe credinta n-ar trebui niciodata prezentate ca adevaruri pana cand n-au fost trecute printr-un proces logic. Inainte vreme ma duceam la o grupare religioasa si ei imi dadeau sfaturi pentru viata, si cineva a spus ca ideile lor erau "conforme cu cartea lor spirituala". A fost singura data in viata mea cand am auzit o astfel de afirmatie venind din partea unei persoane religioase. Am fost foarte incantat sa aflu ca unii oameni mai au decenta de a separa credinta de adevar. Tineti minte, convingerile nu sunt neaparat adevarate.

     Alti oameni cred in religia lor doar pentru ca sunt multi. Isi inchipuie ca daca religia lor n-ar fi fost adevarata, n-ar fi existat atat de multi adepti. Oare n-au auzit despre marketing? Daca totul s-ar baza pe adevar, ar exista foarte multi agenti de vanzari si specialisti in marketing fara slujba. Ar fi mult mai putine reclame la tv si mai putine panouri publicitare pe strada.

      Raspundeti sincer la urmatoarele cateva intrebari. Care este tara ta preferata? Care este scoala ta preferata? Ce sex ai vrea sa ai daca ar fi sa te reincarnezi? Care este cea mai buna religie?

Prin ce se aseamana toate aceste intrebari? Daca observati, la raspunsurile lor nu se ajunge intotdeauna prin logica. Multe dintre raspunsuri sunt puternic influentate de loialitate. Ti-ai ales religia din loialitate? Nu trebuie sa fii statistician ca sa stii ca religia cu care te-ai nascut este de obicei religia pe care o vei avea, probabil, pentru tot restul vietii. Atunci cand cineva se indeparteaza de religia sa originala, raspunsul obisnuit ar fi ca trebuie sa dea o sansa religiei sale sau ca trebuie sa citeasca mai mult. Ce-ar fi sa dam si celorlalte religii o sansa? Oamenii care ezita sa citeasca despre alte religii sunt ca oamenii care se tem sa incerce sa lucreze la calculator si sa iasa din epoca de piatra. Nu este obligatoriu sa ramai la religia in care
te-ai nascut.

     Altii au trecut la alte sisteme de credinta in momente cand erau deprimati si religia lor nu putea sa le usureze durerea. Apoi, o alta religie i-a ridicat din starea lor de deprimare. Oare deciziile trebuie luate in perioade de depresie? Este ca si cum o persoana care are inima zdrobita de o iubire anterioara ar fi curtata de cineva. Aceasta raspunde atunci prin ricoseu. Deciziile luate in astfel de imprejurari sunt oare neaparat corecte sau macar rezonabile?

     Cand apar diverse teorii care pun la indoiala convingerile existente, incep sa vad cum diferiti scriitori spun ca nu sunt destule probe pentru a se afirma asemenea lucruri. Unul dintre acestia a spus chiar ca ideile noi nu ar rezista la un proces in justitie. Intrebarea cea mare este daca exista vreo religie care ar putea sa reziste intr-adevar unei cercetari judiciare. Este realmente o chestiune relativa. Se poate ca nici una dintre parti sa nu fie capabila sa ofere dovezi dincolo de orice indoiala rezonabila, dar unele sunt, pur si simplu, mai credibile decat altele.

     Eu consider ca adeptii  nici un sistem de credinte nu trebuie sa sustina sau chiar si numai sa insinueze ca doar ei au intotdeauna dreptate. Daca toate sistemele de credinta ar sustine ca ideile lor sunt doar 'teorii' care se bazeaza pe anumite carti spirituale, n-ar mai fi atata galceava, nu-i asa?

Traducere: Mihaela Nitulescu

Articole pe categorii

Articole noi