Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Mesaje de la Dumnezeu
01 Iun

Mesaje de la Dumnezeu

Eu, Dumnezeu, „nu vreau să vă închinaţi mie! Eu nu am nevoie de ascultarea voastră şi nu e necesar ca voi să mă slujiţi!  Eu nu cer nimic!”
„Cea mai mare învăţătură a lui Christos nu a fost că voi veţi avea viaţă veşnică, ci că o aveţi; nu că voi veţi avea frăţie într-un Dumnezeu, ci că o aveţi; nu că veţi avea orice voi cereţi, ci că aveţi! Tot ceea ce se cere este ca voi să ştiţi aceasta. Pentru că voi sunteţi creatorul realităţii şi viaţa nu poate să vă apară altfel decât în modul în care voi gândiţi că va apărea.
Voi gândiţi şi astfel o faceţi să existe. Acesta este primul pas în cadrul creaţiei. Dumnezeu Tatăl este gând. Gândul tău este părintele care dă naştere tuturor lucrurilor. Gândul este energie pură. Orice gând pe care-l ai, l-ai avut vreodată şi-l vei avea vreodată este creator. Energia gândului tău nu moare niciodată. Niciodată! El îţi părăseşte fiinţa şi se îndreptă cu capul înainte în Univers, extinzându-se pentru totdeauna. Un gând este pentru totdeauna! Toate gândurile coagulează; toate gândurile întâlnesc alte gânduri, se întretaie într-un labirint incredibil de energie, formând un model în veşnică schimbare de o inexprimabilă frumuseţe şi de o inimaginabilă complexitate.
Emoţia este energie în mişcare. Când mişti energia, creezi efectul. Dacă mişti suficientă energie, creezi materia. Materia este energie conglomerată. Mişcată. Bruscată – şi apoi pusă la un loc. Dacă mânuieşti energia într-un anumit fel, suficient de mult timp, obţii materie. Orice maestru înţelege această lege. Este alchimia Universului. Este secretul a tot ceea ce înseamnă viaţă. Energiile atrag energii asemănătoare, formând „bulgări” de energie de acelaşi fel. Când un număr de „bulgări” similari se întretaie unul cu altul – se izbesc unul de altul – ei se lipesc unul de altul. E nevoie de o cantitate incomensurabil de uriaşa de energie similară „care se lipeşte una de alta” pentru a forma materia. Dar materia vrea să se formeze din energie pură. De fapt, acesta este singurul mod în care ea se poate forma. Odată ce energia devine materie, ea rămâne materie pentru o vreme îndelungată – doar dacă construcţia ei nu este sfărâmată de o formă de energie opusă sau diferită. Această energie diferită, acţionând asupra materiei, o dezmembrează, eliberând energia primordială din care a fost compusă.
….
Se spune că dacă nu-l vezi pe Dumnezeu în ceea ce este, în totul şi în toate, piezi esenţialul. Acesta este un mare adevăr.
Dumnezeu este şi în tristeţe, şi în râs, în amărăciune şi în bucurie. Există un scop divin în spatele a tot ceea ce se află, o prezenţă divină în totul. Dumnezeu este şi ce e sus, şi ce e jos; este şi ce e fierbinte, şi ce e rece. Şi stânga, şi dreapta. Şi respectuos, şi lipsit de respect! Totul este viaţă şi viaţa este darul suprem. Nimic nu există – nimic! – fără un motiv înţeles şi aprobat de Dumnezeu. Nu poţi să creezi un lucru – nici un gând, nici un obiect, nici un eveniment, nici o experienţă de vreun fel care să fie în afara planului lui Dumnezeu. Totul este o parte din ceea ce există.


Dacă păcatul ar exista, el ar fi acesta: să îţi dai voie să devii ceea ce eşti datorită experienţei altora. Tu te-ai creat pe tine însuţi din experienţa altora. Acesta este „păcatul” pe care I-aţi comis voi. Voi, toţi! Voi nu acceptaţi propria voastră experienţă, voi acceptaţi experienţa altora ca pe o scriptură şi, apoi, când întâlniţi pentru prima dată adevărata experienţă, voi extindeţi ceea ce credeţi că ştiţi deja asupra acestei noi experienţe.
Dacă nu aţi proceda aşa, aţi putea avea o experienţă complet diferită – una care v-ar putea dovedi că sursa este greşita. În majoritatea cazurilor, voi nu vreţi să dovediţi că părinţii voştri, şcoala, religiile, tradiţiile, scrierile voastre sfinte greşesc – aşa că vă negaţi propria experienţă în favoarea a ceea ce vi s-a spus să gândiţi. Astfel, veţi trăi experienţa lucrului de care vă temeţi foarte tare.


In împărăţia în care voi trăiţi pe plan fizic există numai două aspecte ale existenţei: frica şi iubirea.
Gândurile care-şi au rădăcina în frică vor produce un gen de manifestare pe plan fizic. Gândurile care-şi au rădăcina în dragoste vor produce alt fel de manifestare. Maeştrii care au umblat pe Pământ sunt cei care au descoperit secretul lumii relative şi au refuzat să-i admită realitatea. Pe scurt, maeştrii sunt cei care au ales doar Iubirea. În fiecare clipă. În fiecare moment. În fiecare situaţie!


Gestul lui Adam şi al Evei nu a fost păcatul originar, ci, în realitate, binecuvântarea iniţială. Ar trebui să le mulţumiţi din fundul sufletului pentru că, fiind primii care au făcut alegerea „greşită”, Adam şi Eva au dat posibilitatea de a se face o alegere. În mitologia voastră, aţi făcut-o pe Eva să fie „cea rea” – ispititoarea care a mâncat fructul cunoaşterii binelui şi răului – şi l-a servit şi pe Adam. Scenariul mitologic v-a permis să faceţi de atunci încoace din femeie motivul „căderii” bărbatului, având ca rezultat o întreagă reţea de realităţi deformate, ca să nu mai vorbim despre puncte de vedere distorsionate şi confuzii legate de sex. (Cum puteţi să vă simţiţi atât de bine, când e vorba de ceva atât de „rău”?!) Lucrurile de care vă este cel mai mare frică vă infestează ca o molimă. Frica le va atrage către voi ca un magnet.
Toate scrierile voastre sfinte, pe care le-aţi creat în toate tradiţiile şi metodele de convingere religioasă, conţin ordinul clar: să nu vă fie frică! Crezi că este din întâmplare? Legile sunt foarte simple: gândul este creator. Frica atrage forţe asemănătoare ei. Iubirea este unicul lucru care contează.


Sentimentul de dragoste reprezintă trăirea de către voi a experienţei lui Dumnezeu. În Adevărul cel mai înalt, Iubirea este singurul lucru care există, care a existat şi care va exista vreodată. Când treci în Absolut, treci în Iubire!
Am stabilit legi în Univers care vă dau vouă posibilitatea să aveţi – să creaţi – exact ceea ce alegeţi. Aceste legi nu pot fi încălcate şi nici nu pot fi ignorate. Voi urmaţi aceste legi chiar acum, în timp ce citiţi; nu puteţi să acţionaţi în afara lor.
Sunteţi într-o relaţie de parteneriat cu Dumnezeu: noi avem un contract etern! Promisiunea mea este ca întotdeauna să vă dau ceea ce voi cereţi. Promisiunea voastră este să cereţi.


Voi sunteţi fiinţe formate din trei părţi: corp, minte şi spirit.
Ceea ce voi sunteţi, Eu Sunt. Eu mă manifest ca trei-în-unul.
Unii teologi au numit aceasta Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Psihiatrii voştri au recunoscut acest triumvirat şi l-au numit: conştient, subconştient şi supraconştient. Filosofii voştri l-au numit: id, ego şi supraego. Ştiinţa numeşte aceasta: energie, materie şi antimaterie. Poeţii vorbesc despre: minte, inimă şi suflet. Gânditorii New Age se referă la: corp minte şi spirit.
Sufletul tău (spiritul tau, subconştientul etc.) este suma totală a fiecărui sentiment pe care l-ai avut (creat) vreodată. Când tu reasamblezi toate părţile din tine, îţi vei fi re-amintit Cine Eşti Tu cu Adevărat. Instrumentele creaţiei sunt: gândul, cuvântul şi fapta. Procesul de creaţie începe cu gândul. Gândul este primul nivel de creaţie. Apoi urmează cuvântul. Tot ceea ce spui este un gând exprimat. El este creator şi emite în Univers energie creatoare. Cuvintele sunt mai dinamice, mai creatoare decât gândul, deoarece cuvintele sunt la un nivel diferit de vibraţii faţă de gând. Ele modifică (afectează) Universul cu un impact mai mare. Cuvintele sunt al doilea nivel de creaţie. Apoi urmează acţiunea. Acţiunile sunt cuvinte în mişcare. Cuvintele sunt gânduri exprimate. Gândurile sunt idei formate. Ideile sunt energii puse la un loc. Energiile sunt forţe eliberate. Forţele sunt elemente existente. Elementele sunt particule din Dumnezeu, părţi din Totul, materia primă a orice. Începutul este Dumnezeu. Sfârşitul este acţiunea. Acţiunea este Dumnezeu care creează – sau Dumnezeu trăit ca experienţă. Tu crezi despre tine însuţi că nu eşti destul de bun, nu eşti destul de minunat, nu eşti destul de lipsit de păcate ca să fii o parte din Dumnezeu, partener cu Dumnezeu! Atât de mult timp ai negat cine eşti încât ai uitat Cine Eşti! Vrei ca, într-adevăr, viaţa ta „să pornească”? Atunci schimbă-ţi ideea despre ea şi despre tine! Gândeşte, vorbeşte şi acţionează ca Dumnezeul Care Eşti! Primul pas este să înveţi să-ţi monitorizezi gândurile; să gândeşti la ceea ce te gândeşti în clipa aceea. Disciplinează-ţi mintea ca să se fixeze numai pe gândul creator originar. Când gândurile tale sunt clare şi stabile, începe să le consideri ca adevăruri. Rosteşte-le cu voce tare!


Foloseşte comanda importantă care dă drumul forţei creatoare: EU SUNT! Formulează către ceilalţi construcţii conţinând Eu Sunt (urmate numai de afirmatii pozitive, nu negative!).
„EU SUNT” este cea mai puternică afirmaţie creatoare din Univers.
Universul nu cunoaşte nici un alt mod de a acţiona. Nu cunoaşte nici un alt drum pe care s-o apuce. Universul răspunde la „EU SUNT” aşa cum o face duhul din sticlă.
Acesta este un apel pe care ţi-l fac ca să încetezi să mai trăieşti inconştient. Este o provocare pe care ţi-a aruncat-o sufletul tău încă de la începutul timpurilor. Frustrarea şi neliniştea provin din faptul că nu dai ascultare sufletului. Prima ta natură este să iubeşti necondiţionat. A doua ta natură este să alegi să-ţi exprimi prima ta natură, IUBIREA neconditionată, în mod conştient.


Deci vrei ca viaţa ta „să pornească”? Începe imediat prin a-ţi imagina cum vrei să arate şi încadrează-te în ea. Verifică fiecare gând, cuvânt şi acţiune ce nu sunt în armonie cu ea şi îndepărtează-te de ele. Când ai un gând care nu se potriveşte cu viziunea ta cea mai înaltă, transformă-l într-un gând nou, atunci şi pe loc. Când spui un lucru care nu se potriveşte cu cea mai măreaţă idee a ta, notează-ţi să nu mai rosteşti aşa ceva niciodată. Când faci ceva care nu se potriveşte cu cea mai bună intenţie a ta, hotărăşte că ai făcut acest lucru pentru ultima dată. Şi îndreaptă, dacă poţi, răul făcut.
Primul lucru pe care trebuie să-l înţelegi despre univers este ca nici o situaţie nu este „bună” sau „rea”. Ea, pur şi simplu, ESTE! Aşa că nu mai judeca! Al doilea lucru pe care trebuie să-l ştii este că toate situaţiile sunt temporare. Nimic nu rămâne la fel, nimic nu e static. Dar depinde de tine în ce fel se schimbă ceva.


Sufletul vrea să se simtă pe sine însuşi şi astfel să se cunoască pe sine în cadrul propriei sale experienţe. Cel mai înalt sentiment este experienţa unirii cu Tot Ceea Ce Este. Aceasta este marea întoarcere la Adevărul după care tânjeşte sufletul/spiritul tău. Acesta este sentimentul de dragoste perfectă. Iubirea perfectă este pentru sentiment ceea ce albul perfect este pentru culoare. Mulţi cred că albul este absenţa culorii. Nu este aşa! El include toate culorile. Albul înseamnă toate culorile care există, combinate. Tot aşa, dragostea nu este absenţa unei emoţii (ură, mânie, desfrâu, gelozie, avariţie), ci însumarea tuturor sentimentelor. Ea este suma totală. Totul adunat la un loc. Totul!
Astfel, pentru ca sufletul să trăiască experienţa iubirii perfecte, el trebuie să trăiască experienţa fiecărui sentiment uman. Vezi tu, sufletul tău caută sentimentul cel mai înalt. El caută să trăiască experienţa: să fie dragoste perfectă. El este dragoste perfectă şi o ştie. Totuşi, el doreşte să facă mai mult decât să o ştie. El doreşte să fie astfel în cadrul experienţei sale. Scopul sufletului uman este să trăiască experienţa a tot ceea ce există, astfel încât el să poată fi tot ceea ce exista. Acest întreg proces este o mişcare masivă către conştienţă.  
Dar adevăr vă spun Eu vouă: este mult mai dificil să negi pe Cine Eşti, decât să-l accepţi.
 
Voi sunteţi bunătate, şi milă, şi compasiune, şi înţelegere!
Voi sunteţi pace, şi bucurie, şi lumină!
Voi sunteţi iertare, şi răbdare, putere şi curaj, cel care ajută la nevoie, cel care mângâie în timpuri de restrişte, cel care vindecă pe cei răniţi, un învăţător în vremuri de confuzie!
Voi sunteţi cea mai profundă înţelepciune şi cel mai înalt adevăr; cea mai măreaţă pace şi cea mai grandioasă dragoste!
Voi sunteţi toate acestea! In anumite momente ale vieţii voastre, v-aţi cunoscut pe voi înşivă ca fiind toate acestea!
Alege, acum, să te cunoşti pe tine însuţi ca fiind întotdeauna toate acestea!
Dacă Dumnezeu este ţinta ta, atunci ai noroc; pentru că Dumnezeu este atât de mare încât nu se poate să nu nimereşti….. Desigur că încerci să fii Dumnezeu! Ce altceva credeai că urmăreşti?”

Sursa : “ Conversatii cu Dumnezeu” de Neale Donald Walsch

Ce nu înțelegem noi despre Dumnezeu
23 Mar

Ce nu înțelegem noi despre Dumnezeu

"S-ar putea sa fie ceva ce nu intelegem pe deplin despre Dumnezeu, intelegere care ar putea schimba totul?
Suntem astazi la un nou punct de cotitura? Am ajuns din nou la intersecția în care teologia se întâlnește cu cosmologia, cu sociologia, cu patologia ?
Chiar acum noi inca traim imbratisand Teologia Separarii. Care are un mod de a-l privi pe Dumnezeu separat de noi, care insista ca ‘noi suntem aici’ si Dumnezeu este ‘acolo’.
Problema cu Teologia de Separare este ca ea produce o Cosmologie a Separarii. Aceasta inseamna un mod de a privi viata ca si cum totul este separat de orice altceva.
Iar o Cosmologie a Separarii produce o Psihologie a Separarii. Acesta este punctul de vedere psihologic care spune ca eu sunt aici si tu esti acolo.
Si o Psihologie a Separarii produce o Sociologie a Separarii. Adica exista o modalitate de socializare cu celălalt ce încurajează întreaga societate umană de a acționa ca entități separate, care deservesc interesele lor separate proprii .
Si o Sociologie a Separarii produce o Patologie a Separarii. Adica aceste comportamente patologice de auto - distrugere , în mod individual și colectiv in care ne implicam și producerea de suferință , conflicte , violență prin propriile noastre mâini , după cum reiese peste tot pe planeta noastră, azi si de-a lungul istoriei umane .
Numai atunci când Teologia de Separare se înlocuiește cu Teologia Unitatii , patologia noastră va fi vindecata . Suntem diferiti de Dumnezeu, dar nu separat de Dumnezeu ,asa cum degetele sunt diferențiate dar nu sunt separate de mâna ta .
Noi trebuie ca să ajungem la înțelegerea că tot ceea ce inseamna Viata suntem Unul . Acesta este primul pas . Este un punct de pornire . Acesta este începutul sfârșitului de cum stau lucrurile acum . Acesta este începutul unei noi creații , al unui nou mâine . Acesta este noua poveste culturala a umanității .
Unitatea nu este o caracteristică a vieții .
Viața este o caracteristică a Unimii . Aceasta este ceea ce nu am inteles despre existența noastră pe Pământ , înțelegere care ar schimba totul .
Viața este expresia de Unitatii . Dumnezeu este expresia Vieții însăși . Dumnezeu și Viața sunt Una . Noi suntem o parte a Vietii . Nu putem sta în afara de ea . Prin urmare, noi suntem o parte a lui Dumnezeu . Este un cerc .
Si nu poate fi rupt ."
- Neale Donald Walsch, prelegere din anul 2014

Dumnezeu și suferința umană
15 Aug
Publicat în Perspective

Dumnezeu și suferința umană

“ Oare Dumnezeu chiar vrea ca noi oamenii să trăim experiența durerii?
Pentru început, Dumnezeu nu „vrea ca noi, oamenii” să trăim experienţa durerii. Dumnezeu nu „vrea” nimic. Dumnezeu Îşi experimentează Sinele Dumnezeiesc prin noi şi, în acest chip, Îşi cunoaşte, încă o dată, Sinele Dumnezeiesc. Dumnezeu nu purcede şi nu acţionează din vreun loc al lipsei, de pe pustii, ci dintr-un Lăcaş al (De)Plinătăţii şi Împlinimii Desăvârşite.
Prin urmare, aprecierea conform căreia Dumnezeu „vrea” ca noi să experimentăm durerea, este incorectă. Toate acestea, însă, reprezintă mai mult decât un simplu dans semantic, un joc al înţelesurilor. Consider că această distincţie este importantă; întrucât, dacă am crede că Dumnezeu vrea ca noi să trăim experienţe dureroase, atunci am fi nevoiţi să credem într-un Dumnezeu Care nu ar avea absolut nicio logică şi nicio noimă. (Fiindcă veni vorba, Acesta este Dumnezeul în Care şi-ar dori majoritatea religiilor organizate ca noi să credem.)
 Aşadar, acum putem considera drept un adevăr, imaginea unui Dumnezeu Care nu „vrea” ca noi să trăim experienţe dureroase şi Care, în egală măsură, nu „vrea” nici ca noi să le ocolim. Dumnezeu nu are nicio preferinţă, în vreun fel sau altul, în această privinţă. Procesul specific Dumnezeiesc, dacă îmi permiteţi, constă în a ne permite, pur şi simplu, să creăm orice alegem. Şi orice ne apare în cale – absolut orice – este ceea ce noi voi vom fi ales.
 Ştiu că, pentru unii dintre noi, e greu de crezut. Ne este mai uşor de conceput că Dumnezeu ne scoate în cale, aceste experienţe îngrozitoare. Ar trebui să sesizaţi paradoxul, în acest caz. Incapabili să credem că noi ne-am face aşa ceva, nouă înşine, am acceptat cu mult mai mare uşurinţă, gândul că Dumnezeu ne face aşa ceva.
 Uluitor. Şi totuşi, mi s-a confirmat de către Dumnezeu Însuşi/Însăşi că este exact de-a-ndoaselea. Noi suntem cei care atragem asupra noastră, fiecare gând, fiecare cuvânt, fiecare experienţă. Ei bine, în ceea ce priveşte motivul ...
 Sufletul omenesc este etern. El se află într-o călătorie a bucuriei nesfârşite, celebrând fiecare aspect al vieţii, ce are fiinţă; îngăduindu-şi să observe şi să creeze, să experimenteze şi să desăvârşească Ceea Ce Este El Cu Adevărat.
Conversaţii cu Dumnezeu, Cartea Întâi explică, în mod limpede „de ce li se întâmplă lucruri rele, oamenilor buni”. Pentru ca un suflet să se cunoască şi să se experimenteze pe sine ca fiind ceva anume, trebuie să-şi facă simultan apariţia şi contrariul său. Din acest motiv, chiar în clipa când decizi ceva cu privire la tine însuţi/însăţi – absolut orice – exact contrariul său trebuie să existe în Univers şi se va ivi în viaţa ta, dacă această experienţă susţine evoluţia sufletului,
 Întrucât, în această existenţă sub semnul relativităţii pe care o trăim, ceea ce este fierbinte nu poate fi fierbinte, în absenţa a ceea ce e rece; ceea ce este înalt nu poate fi înalt, în absenţa a ceea ce e scund; iar tu nu poţi fi tu, în absenţa a ceea ce nu e tu. Aici îţi ofer un răspuns foarte scurt, foarte prompt, la o întrebare extrem de amplă. Reciteşte CcD, Cartea Întâi, dacă este nevoie, pentru a pătrunde mai profund această înţelegere.
 Maeştrii ştiu şi înţeleg toate acestea; şi, din acest motiv, maeştrii nu se plâng niciodată în faţa a ceea ce este extraordinar de greu, ci, dimpotrivă, ei îşi binecuvântează prigonitorii, precum şi toate circumstanţele şi condiţiile care îi urgisesc. Maeştrii ştiu şi înţeleg că fiecare persoană, loc sau lucru din viaţa lor, a fost aşezat acolo de către ei înşişi; precum şi că ei sunt cei care s-au atras pe sine, înspre experienţele potrivite şi perfecte, cu scopul de a cunoaşte Cine Sunt Ei Cu Adevărat.
 De asemenea, maeştrii înţeleg că niciunul dintre noi nu săvârşeşte acest dans de unul singur; că suntem cu toţii cuprinşi laolaltă, participând împreună; că toate sufletele au deplina înţelegere a ceea ce se petrece şi că noi, în calitate de parteneri în dansul vieţii, ne alăturăm în uitarea voluntară din prezent, unii dintre noi jucând roluri de „victime”, alţii, de „torţionari”, cu scopul de a crea şi de a ne împlini scopul propriului suflet, în decursul acestei existenţe. Reciteşte povestea despre „Micul Suflet şi Soarele”, din CcD, Cartea Întâi.
 Ei bine, Iisus a înţeles toate acestea; şi de aceea a reuşit să-i privească pe crucificatorii săi şi să grăiască: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” [Luca 23:34 N.Tr.] El a înţeles că toate acele suflete literalmente nu ştiau ce fac. Mai precis, că uitaseră cine sunt ei cu adevărat. Şi că procedaseră astfel în mod deliberat, cu scopul de „a juca rolurile cele infame”, de „a-i juca pe cei mârşavi”, de această dată. Şi, în apogeul infamiei lor, ei se bizuie pe tine, sperând ca tu să-ţi reaminteşti cine sunt ei cu adevărat. Procedând astfel, tu îi vindeci de propriul lor mod fals de gândire despre ei înşişi, un mod de gândire care le-a permis să acţioneze în acest chip, în primă instanţă, şi care, totodată, ţi-a oferit oportunitatea de a cunoaşte şi de a experimenta Cine Alegi Să Fii.
 Nimeni nu a apărut vreodată, în viaţa ta – absolut nimeni – fără a purta un dar pentru tine. Această realitate este descrisă cu detalii emoţionante, în CcD, Cartea a Doua, în care Dumnezeu mi-a spus: „Nu v-am trimis decât îngeri”.
 Nu, lui Dumnezeu nu-i „pasă” ce anume experimentăm noi; cel puţin, nu în sensul că El/Ea ar avea vreo preferinţă, în această privinţă. Dumnezeu doar ne priveşte cum ne experimentăm propriul sine, într-un anumit fel, şi ne invită (şi ne oferă deplina putere) să alegem din nou.
 Cu toate acestea, Dumnezeu nu afirmă că: „scopul vieţii este de a experimenta [tot felul de] lucruri”. Dumnezeu spune, în carte, că scopul vieţii este de a crea şi de a experimenta Cine Suntem Noi Cu Adevărat, şi că noi decidem asta, în fiece clipă, a oricărei zile, prin fiecare gând, cuvânt şi acţiune.
 De asemenea, Dumnezeu ne sfătuieşte să nu judecăm experienţa celuilalt, a seamănului nostru, inclusiv a pruncilor ce par să sufere în mod excesiv şi inexplicabil, sau care s-au născut cu vreo provocare de ordin fizic sau mental, sau orice altceva. Este firesc să fim cuprinşi de tristeţe, să simţim mânie, să trecem printr-o gamă variată de emoţii, în faţa acestor aparente nedreptăţi, şi chiar să ne încrâncenăm, ridicându-ne pumnul, ameninţător, înspre cer.
 Şi totuşi, Dumnezeu spune: „Nu judeca, fiindcă nu cunoşti felul călătoriei întru care s-a îmbarcat sufletul seamănului tău”. De asemenea, Dumnezeu sfătuieşte ca, în clipa celui mai profund întuneric: „Nu-ţi ridica glasul, în condamnare; ci, mai degrabă, fii o lumină în întuneric, dar nu-l blestema!”
 
Cu dragoste,
Neale Donald Walsch
 
Surse:  Newsletter Editura For You 1 iunie 2015
http://cwg.org/index.php?b=647

Un Angajament Nou
29 Dec
Publicat în Perspective

Un Angajament Nou

Pentru mesajul meu din acest an, aș vrea vă invit, pe toți cei care citiți aceste cuvinte acum, să folosim acest moment sacru, sfânt și important din an  pentru a ne lua un Nou și  Mare Angajament de a face tot ce putem face fiecare, individual în propriile noastre vieți și ca membri ai comunităților din  care facem parte, pentru a aduce pace, bucurie și iubire în experiența tuturor celor ale căror vieți le atingem.
Există, oh, atât de multe moduri în care putem face acest lucru. Unele dintre aceste moduri nu ne sunt cunoscute nici acum - dar, dacă ne exprimăm intenția clară, Viața însăși ne va oferi căi pentru exprimarea adecvată și semnificativă a dorinței inimii noastre.


Dorința mea pentru acest An Nou este de a schimba percepția lumii despre Dumnezeu.
Apoi, vreau să schimb percepția lumii despre Viață.
Apoi, vreau să  schimb modul în care ne vedem Unul pe Altul.
Acesta este un proces în trei etape care începe din varf: cu Dumnezeu. Dacă Îl implicăm pe Dumnezeu în acest proces, lucrarea noastră va reuși și o va face dincolo de cele mai îndrăznețe vise ale noastre.
Indiferent ce faceți și oricum veți face acest lucru în 2019, vă rog, vă rog să faceți ca fiecare moment al fiecărei zile să conteze.


Acest lucru nu înseamnă că trebuie să fiți serioși, plictisitori și gravi în timp ce vă mișcați prin viața voastră. De fapt, v-aș ruga să vă străduiți să fiți exact opusul. Pentru că este Veselia - minunea acestui sezon foarte special - pe care trebuie să o aducem lumii. Veselie lumii! poate fi motto-ul nostru cel mai bun. Putem aduce bucurie inimilor și caselor a milioane de oameni. Tu și cu mine putem face asta. Da, putem! Și putem folosi zilele și vremurile din 2019 ca instrumentul nostru ... instrumentul minunat al timpului ... cu care să creăm acea experiență pentru mulți alții, astfel încât atunci când va veni Kwanzaa, Crăciunul și Hanuka 2019, tot mai mulți oameni de peste tot, să trăiască minunea și slava acelor zile sacre și sfinte.


Sunteți alături de mine  în reînnoirea acestui  angajament? Trebuie să începem, după cum știți, cu noi înșine. Trebuie să hotărâm să aducem pace sufletelor noastre, minții noastre, inimilor noastre. Trebuie să "facem pace" cu propriile noastre lumi interioare și cu cea mai apropiată realitate exterioară. Trebuie să facem pace cu trupurile noastre și să hotărâm în cele din urmă să nu mai fim în  război cu ele. Câți dintre noi ne tratăm corpurile noastre ca și cum am fi în război cu ele, provocând și confruntându-ne și luptând cu toate sistemele naturale de apărare ale corpului la fiecare pas? Doamne, putem să hotărâm să facem ceva simplu cum ar fi să mâncăm mai sănătos în 2019? Putem alege să facem mai multă mișcare? Cât de greu ar fi asta? Credeți că este ceva de care Ființele Evoluate sunt capabile? Suntem Ființe Evoluate? Sau suntem animale încă primitive, creaturi obișnuite, care nu putem avea grijă de noi înșine, cu atât mai puțin de altcineva ...?


Alăturați-vă nouă, vă rog, făcând  din anul 2019,  Anul în care  să demonstrăm cine suntem cu adevărat!
Noi toți cei de aici, de la Fundația Conversații cu Dumnezeu, vă dorim  un An Nou minunat!


Și acum, Pacea să fie cu tine, prietene. Fie ca Dumnezeu să fie exprimat în viața ta, atât acum cât și pentru totdeauna. La mulți ani !
 
Cu iubire și lumină,
   Neale

Articole pe categorii

Articole noi