Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Cuvinte din rai  

Cuvinte din rai (44)

23 Sep
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Capcane pe calea de a deveni vindecător

RadiantEarthHeart3Mesaj transmis de Jeshua prin Pamela Kribbe

Dragi prieteni, cu mare plăcere şi fericire vă urez bun venit în acest loc unde v-aţi adunat să mă ascultaţi, ca pe un vechi prieten al vostru. Sunt Jeshua. Eu am fost printre voi în viaţa mea pe pământ ca Isus.

27 Oct
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Maternitatea spirituala

 

Madonna Copil

Maria vorbeşte prin Pamela

 

Tilburg, 15 decembrie 2007

 

Dragi prieteni,

Sunt azi aici cu multă bucurie şi cu inima dechisă vouă tuturor. Eu sunt Maria. Am fost mama lui Jeshua. Eu reprezint aspectul feminin al energiei Christice, care s-a întrupat acum pe pământ din ce în ce mai mult. Energia feminină a fost mult timp reprimată în societatea voastră şi în acelaşi timp, în inima voastră.

 

Energia feminină este o forţă primordială a creaţiei, o parte fundamentală a Tot Ceea Ce Există. Ea aduce viaţă şi curge prin fiecare. Fără ea voi nu aţi exista nici ca suflet nici ca fiinţă umană. Fluxul energiei feminine este în aceste momente magic şi doreşte să lumineze întunericul  acestei luni de Decembrie şi, la fel de mult, lupta voastră interioară precum şi sumbrele voastre stări de spirit.

 

Uneori vă minunaţi şi vă întrebaţi la ce folosesc toate acestea, această viaţă a voastră pe pământ. Eu vă spun că este valoroasă şi serveşte unui scop. Faceţi o muncă importantă aici. Prezenţa voastră influenţează întreaga viaţă din jurul vostru, voi aduceţi schimbarea în lume. Cu toate acestea, nu asta trebuie să fie în centrul atenţiei voastre. Absolut deloc nu trebuie să vă concentraţi pe ceilalţi pentru a face ceea ce aveţi de făcut. Secretul este că tot ceea ce aveţi de făcut este să vă concentraţi pe voi înşivă şi pe integritatea fiinţei voastre. Pe măsură ce vă umpleţi cu o conştiinţă iubitoare, cu acceptarea a ceea ce sunteţi în toate aspectele voastre, voi creaţi un canal prin care lumina ajunge cu uşurinţă la voi şi automat se revarsă şi spre ceilalţi. Aveţi nevoie doar să vă acordaţi vouă atenţie pentru a vă indeplini misiunea aici pe pământ.

 

În acest context aş vrea să vă vorbesc azi despre cum puteţi fi o mamă spirituală pentru voi înşivă. Eu reprezint energia mamei în tradiţia Creştină. Dar ce înseamnă asta cu adevărat? Maternitatea este un aspect crucial al energiei feminine: mama este privită ca acel aspect al naturii care dă viaţă, care hrăneşte şi îngrijeşte. Dar este completă această imagine? În imaginile construite în jurul meu de-a lungul istoriei, multe au au fost distorsionate şi prezentate greşit. Prin urmare aş dori să vă spun un pic mai multe despre viaţa mea pe pământ, atunci când am fost mama lui Jeshua.

 

Adeseori am fost înfăţişată ca o sfântă, dar cu siguranţă nu am fost una în viaţa mea de atunci. Am fost o femeie obişnuită, din carne şi oase, am trecut prin mari tulburări emoţionale şi sunt pe deplin familiarizată cu tot ce se întâmplă în viaţa voastră. În familia în care m-am născut, am fost ultima sosită, al şaptelea şi cel din urmă copil, cu mulţi fraţi şi surori născute înaintea mea. Am fost un copil destul de încăpăţânat. De mică am învăţat că trebuie să am grijă de mine şi să nu mă bazez pe alţii. Părinţii mei au fost lângă mine, dar n-am fost în centrul atenţiei lor. Oricum, într-o oarecare măsură, această situaţie se potrivea naturii mele, pentru că îmi plăcea să trăiesc în lumea fanteziei mele şi să fiu pe cont propriu.

 

Am fost destul de cutezătoare şi aventuroasă pentru o fată. Aveam deasemenea o puternică intuiţie în ceea ce priveşte lucrurile şi nu vroiam prea uşor să mă abat de la acea ghidare. Nu eram prea preocupată de ce gândeau ceilalţi despre mine. Am avut fraţi mai mari care mă tachinau tot timpul, şi din această cauză mi-am dat devreme seama că este necesar să-mi dezvolt propria mea mândrie şi respectul de sine, şi de aceea am putut fi cine am fost. Am fost puţin diferită. Puteam simţi energiile şi aveam tendinţa de ”a privi prin” oameni. Adeseori, în timp ce ei sporovăiau, puteam simţi că ei ascund unele lucruri, emoţii care erau violente sau apăsătoare, în timp ce comportamentul lor era calm şi liniştit la suprafaţă. Acest lucru mă făcea, ca şi copil, să fiu confuză. Simţeam că ceva era greşit şi mă întrebam ce, dar nimeni nu-mi dădea explicaţii. Prin urmare am fost uneori un copil singuratic şi adeseori m-am simţit neînţeleasă. Mi-a plăcut să fiu afară în natură şi am fost ataşată de animalele din jurul casei.

 

Cel mai rău lucru care mi s-a întâmplat în copilărie a fost moartea mamei mele. Aceasta s-a întâmplat când eram destul de tânără, o adolescentă, mama mea era destul de în vârstă, iar eu eram un copil venit târziu. Moartea ei a fost prima mea confruntare cu pierderea. A fost o experienţă profund dureroasă şi m-am simţit distrusă şi abandonată. Aşa cum m-am aşezat lângă ea pe patul de moarte, am simţiţ că am pierdut o parte din mine. O parte din mine părea să se estompeze în mod irevocabil. Şi nu puteam să o păstrez, a trebuit să o las să plece. De fapt, aceasta s-a transformat în cea mai mare lecţie pe care am învăţat-o în timpul vieţii mele: să dau drumul, să las să plece.

 

Acum am să fac un salt uriaş înainte, la momentul în care fiul meu Jeshua s-a născut. La fel ca orice mamă, mi-am adorat copilul nou născut şi am vrut să-l feresc de rele. La început nu mi-am prea dat seama că era ceva special la Jeshua. Ceea ce am şiut - de-a lungul întregii mele vieţi- a fost că exista o mână nevăzută care ne ghida vieţile. Simţeam că ceva mult mai măreţ lucra prin vieţile noastre, ceva ce nu puteam supune voinţei noastre, nevoilor şi dorinţelor noastre omeneşti. Ceea ce mai ştiam era că această putere măreaţă era blândă şi înţeleaptă. Există o înţelepciune în ea pe care de multe ori noi nu o putem înţelege cu minţile noastre omeneşti. Doar ulterior ne dăm seama că viaţa ne-a dat exact ceea ce aveam nevoie. În momentul în care în fapt se întâmplă, poate părea crud şi nedrept.

 

Şi aşa mi se părea şi mie pe măsură ce îl creşteam pe Jeshua. Când a crescut, a devenit foarte clar că exista ceva special la el. El avea daruri şi talente remarcabile şi era tot atât de încăpăţânat pe cât am fost eu ca fată. Am recunoscut în el, pe de o parte, acea energie specială, dar pe de altă parte mi s-a părut foarte dificil. Ca mamă, îţi doreşti să-ţi protejezi copilul de energiile negative ale lumii. Dar fiul meu nu avrut să fie protejat, el vroia să vorbească deschis şi să-şi strălucească deschis lumina în lume. El era propulsat de o misiune interioară, de o putere mai mare, care-l ghida să-şi urmeze calea lui proprie de a aduce schimbarea în lume. Mi-au trebuit mulţi ani şi multă suferinţă ca să accept asta. Pentru că apariţia lui a crescut neîncrederea în ordinea existentă şi asta i-a atras multe riscuri. El a încălcat anumite reguli şi limite şi, prin urmare, a fost contestat şi chiar ameninţat. A trebuit ca treptat să mă eliberez de frică şi de nevoa de a-l controla, şi să fac loc Luminii unice pe care el a venit să o aducă aici.

 

În termenii voştri pământeşti, am putea spune că a fost necesar să renunţ la atitudinea mea maternă. Partea din mine care avea tendinţa de a fi anxioasă, arogantă şi autoritară, trebuia să o eliberez. Până când, în final, am înţeles că nu era copilul meu. Da, el s-a născut prin mine, prin intermediul corpului meu, dar el nu era al meu. El era un suflet matur cu propriile sale drepturi, dorind să-şi modeleze şi creeze viaţa în modul lui propriu. Mai mult de atât, el era susţinut în aceasta de puterile cereşti care au susţinut o cale specială pentru el. Dar nu este adevărat acest lucru pentru noi toţi? Pentru fiecare copil care vine pe pământ, există o cale specială, calea lui sau a ei, aleasă de către acest suflet. Aceasta trebuie să înţelegeţi ca mamă, şi să o respectaţi. De îndată ce un copil iese din pântecele vostru, trebuie să învăţaţi să-l lăsaţi să fie şi să aveţi încredere în puterea lui înnăscută şi în capacitatea lui de a rezolva problemele pe care le va întâlni pe parcursul vieţii lui.

 

În cele din urmă, a fost alegerea lui Jeshua să moară pe cruce. El a permis ca acest lucru să se întâmple. A trebuit să-mi devină clar faptul că aceasta a fost decizia lui, că ea aparţine căii sufletului său şi, prin urmare, că era necesară. Am plâns cu lacrimi amare şi inima mea a fost plină de întuneric şi disperare privindu-l cum moare. Să nu vă închipuiţi că am putut să trec uşor de suferinţa mea şi să mă împac cu ceea ce s-a întâmplat. Nu am fost o sfântă. Am fost devastată de ceea ce s-a întâmplat şi pentru mine într-adevăr a fost ‘noaptea neagră a sufletului‘. În acelaşi timp, această experienţă m-a învăţat un mare adevăr şi în cele din urmă mi-a adus o enormă eliberare. Dar asta a venit după cele întâmplate. Prezenţa lui Jeshua în viaţa mea m-a ridicat şi în cele din urmă mi-am permis să fiu ridicată.  Acesta a fost cel mai curajos lucru pe care l-am făcut în acea viaţă a mea. Energia Christică care a venit prin Jeshua m-a provocat să-l văd murind de mâna acelor ucigaşi brutali şi totuşi să am încredere în acea putere măreaţă, acea înţelepciune superioară care ne ghidează pe toţi.

 

Abandonarea mea şi a durerii mele acestei înalte surse de înţelepciune au trezit în mine nivele profunde. Au trezit Sinele meu superior şi l-au făcut să se manifeste în acea viaţă pământească.
Am început apoi să-mi dau cu adevărat seama că pacea interioară şi libertatea, pe care cu toţii le doriţi atât de mult, nu vor putea fi niciodată atinse atâta timp cât doreşti să deţii control asupra vieţii. Cu toate acestea, în cultura voastră maternitatea a devenit asociată cu îngrădirea şi controlul. O mamă bună, după cum se spune, trece prin foc şi apă pentru copilul ei şi niciodată nu încetează să se lupte pentru el. Deşi iubirea necondiţionată ia uneori forma perseverenţei şi a implacabilităţii, pentru mine, adevărata maternitate a însemnat să mă eliberez de fricile şi aşteptările mele legate de Jeshua. Cea mai mare realizare a mea a fost că l-am eliberat pe Jeshua şi l-am lăsat să fie cine a vrut el să fie.  Numai atunci am putut să simt  frumuseţea copleşitoare şi puritatea celui care a fost şi a ceea ce el a reprezentat. Numai atunci am putut fi cu adevărat alături de el, ca egală a lui, ca suflet pereche, ca mamă în sensul spiritual al cuvântului. Aceasta a fost cea mai grea misiune a mea: să învăţ să fiu o mamă spirituală şi să mă eliberez de emoţiile unei mame pământeşti.

 

Când am murit în acea viaţă şi am trecut în acest tărâm, am fost obosită şi epuizată pe de o parte. Am experimentat atât de mult, am trecut prin atât de multe suişuri şi coborâşuri emoţionale. Dar pe de altă parte m-am simţit profund îmbogăţită. O Lumină măreaţă m-a atins, şi prin ea Sinele meu cel mai Înalt a putut să vină şi să se manifeste pe pământ. M-am eliberat, am acceptat în cele din urmă că lucrurile au fost aşa cum au fost. M-am eliberat de maternitatea mea pământească (în sensul unei atitudini materne îngrijorate, care controlează) şi am devenit o mamă în sensul spiritual.

 

Sunteţi invitaţi cu toţii să deveniţi o mamă spirituală pentru voi înşivă. Voi toţi vă luptaţi intens cu anumite părţi negative ale voastre. Acestea sunt blocajele emoţionale sau convingerile negative   despre voi înşivă. Încercaţi să vă uitaţi la ele cu ochiul unei mame spirituale: nu a unei mame care vrea să rezolve totul, ci a unei mame care vă vede, care vă recunoaşte energia voastră unică. O mamă care nu doreşte să vă schimbe ci care vă onorează pentru cel ce sunteţi. Simţiţi acel tip de energie maternă pentru o vreme. Puteţi simţi această energie ca pe ceva ce emană de la mine, dar nu este a mea. Eu nu o am. Este mai mult o vibraţie sau un nivel de conştiinţă la care a trebuit să mă ridic pentru a mă elibera. Ea este universală şi accesibilă vouă tuturor. Este moştenirea voastră, pentru că voi toţi sunteţi meniţi să deveniţi mama spirituală a copilului Christic din voi.

 

Voi puteţi accesa energia mamei spirituale prin a înceta un moment să încercaţi să vă rezolvaţi problemele şi numai să-l priviţi, să-l lăsaţi doar să fie pentru o vreme. Puteţi apela un sentiment de iubire şi de apreciere pentru voi atunci când aveţi o astfel de problemă? Acesta este un început. 

 

Amintiţi-vă cum se uită o mamă la copilul ei nou născut. Pe de o parte este intimitatea de a fi atât de aproape fizic, iar pe de altă parte este ca şi cum aţi privi copilul de departe, pentru că sunteţi plini de admiraţie şi veneraţie faţă de adevăratul miracol al existenţei. O creatură atât de mică, şi totuşi întreagă şi completă, nu doar fizic ci şi spiritual. Un suflet matur care-şi va urma propria lui cale în viaţă. Ce miracol!

 

Acum îndrăzniţi să vă priviţi pe voi înşivă astfel. Creaţi o oarecare distanţă faţă de voi înşivă şi înţelegeţi cum aţi mers pe propria voastră cale, toată viaţa voastră, şi cum aţi încercat întotdeauna să vă construiţi o realitate satisfăcătoare. Chiar şi atunci când faceţi greşeli, după cum le numiţi voi, încercaţi să faceţi ce puteţi voi mai bine pentru a crea fericire sau pentru a găsi o cale de ieşire din durere şi disperare. Acordaţi-vă o pauză pentru o vreme şi permiteţi-vă cu generozitate aceste greşeli. Nu sunteţi aici pentru a fi perfecţi. De fapt, asta ar deveni destul de plictisitor. Voi sunteţi aici pentru a trăi, pentru a experimenta şi pentru a vă mişca printre experienţele voastre cu un sentiment de uimire, chiar dacă acestea sunt negative.

 

Cel mai rău lucru care vi se poate întâmpla ca fiinţă umană este să nu vă mai mişcaţi , să nu mai fiţi deschişi noilor experimentări. Aceasta se întâmplă când ajungeţi să fiţi complet blocaţi într-o problemă sau într-un sistem de convingeri. Ori de câte ori vă simţiţi complet blocaţi şi se pare că nu aveţi nici o altă posibilitate decât să înduraţi pasiv mizeria din viaţa voastră, voi sunteţi morţi din punct de vedere spiritual. Nu mai există nici un spaţiu, nu mai există aer să respiraţi, nici un sentiment de uimire în viaţa voastră.

 

În acest caz, încercaţi să creaţi o anumită distanţă între voi şi acea situaţie sau problemă. Încercaţi să respiraţi în jurul ei. Imaginaţi-vă că acea problemă are un loc în corpul vostru, de exemplu acolo unde simţiţi tensiune sau durere, şi lăsaţi ca respiraţia voastră să curgă liber peste acel loc şi înconjuraţi-l cu spaţiu. Simţiţi briza blândă de aer înconjurând acea energie tensionată şi compactă, şi recunoaşteţi scânteia originală a sufletului vostru în ea. Este conştiinţă pură şi un sentiment de uimire. Amintiţi-vă că şederea voastră aici este doar temporară, nu trebuie să o luaţi în serios. Este un joc, un joc mare, şi într-o clipire de ochi sunteţi înapoi de cealaltă parte, şi vă aduceţi aminte. Nu trebuie să faceţi ca totul să fie atât de greu, este doar un moment în timp, respiraţi din nou în spaţiu şi extindeţi-vă, deschideţi-vă şi ridicaţi-vă deasupra acestei probleme aparte. Sunteţi mult mai măreţi decât atât. Simţiţi cum lucrurile încep să se pună din nou în mişcare în spaţiul pe care l-aţi creat cu ajutorul respiraţiei voastre.

 

Dacă simţiţi de-a dreptul imposibil să găsiţi un spaţiu în interior, încercaţi să vă deplasaţi fizic. Faceţi orice dar nu vă gândiţi la problema voastră. Ieşiţi afară, faceţi o plimbare, concentraţi-vă atenţia pe altceva, doar puneţi energia în mişcare, pentru a se conecta din nou cu fluxul respiraţiei, cu sentimentul de uimire, cu Lumina care sunteţi. Ieşind din mintea voastră veţi primi noi răspunsuri, noi perspective. Răspunsurile nu vin nicioadată de la ego-ul vostru sau de la mintea voastră. Dacă insistaţi cu ”Trebuie să aflu acum ce am de făcut”, voi menţineţi o stare de presiune şi vă blocaţi singuri. Răspunsul vine întotdeauna când conştiinţa voastră devine mai largă şi mai deschisă nu când devine mai îngustă şi mai focalizată. Dacă mintea voastră este

 

obsesivă şi neliniştită, şi se pare că sunteţi în imposibilitatea de a vă elibera, mişcaţi-vă fizic- mergeţi să alergaţi, să vă plimbaţi sau să înotaţi, nu contează ce faceţi. Mişcarea fizică calmează energia din capul vostru.

 

Prin conectarea cu mama spirituală din voi, vă daţi posibilitatea să vă faceţi din nou spaţiu. Faceţi un pas înapoi, vă eliberaţi de judecata de sine şi creaţi un nou spaţiu pentru A FI. În acelaşi timp voi creaţi spaţiu şi pentru lucrurile negative, deoarece mama din voi ştie că ele sunt acolo cu un motiv şi au o cauză definită în trecut. Când vă simţiţi foarte trişti şi deziluzionaţi, imaginaţi-vă mâna mamei pe umărul vostru. Simţiţi atingerea sa uşoară şi totuşi reconfortantă. O mamă autentică nu are nevoie decât să se uite la voi şi să vă învăluie cu privirea pentru a vă consola. Lăsaţi această consolare să vă însoţească, coborând din cer şi urcând din adîncul vostru. Încurajaţi-vă singuri, ştiind că sunteţi bine: faceţi tot ce ştiţi şi puteţi mai bine şi este în regulă să faceţi şi greşeli. Greşelile fac parte din acest joc. Acordaţi-vă o anumită marjă pentru a trăi: să faceţi alegeri, să faceţi greşeli şi apoi să faceţi noi alegeri. Aceasta înseamnă viaţa. Mişcare continuă şi evoluţie şi descoperire şi un sentiment de uimire care le acompaniază pe toate. Arta de atrăi este să găsiţi un spaţiu al alegerii în tot ceea ce vi se întîmplă. Dacă găsiţi acel spaţiu în care aveţi libertatea să alegeţi calea de a experimenta ceva, sunteţi un maestru al vieţii pe pământ. Lucrurile se vor destinde, chiar şi în condiţii cumplite, şi răspunsurile vor veni către voi (către mintea voastră) când nici nu vă aşteptaţi. Aţi lăsat magia vieţii să preia controlul.

 

Eu locuiesc acum într-un tărâm al libertăţii şi bucuriei creative. Poverile vieţii pământene nu mai apasă asupra mea şi mă bucur să fiu aici în calitate de vizitator, conectându-mă din inimă cu voi. Aş vrea să vă imprim faptul că şi voi puteţi împărtăşi aceeaşi libertate şi bucurie, chiar şi pe pământ, pe calea voastră unică. Libertatea vă este disponibilă tuturor acum, dacă îndrăzniţi să vă eliberaţi şi să întindeţi cu încredere mâna Iubirii ca să vă ghideze. Acum este timpul pentru a celebra viaţa. Lăsaţi lumina, aerul şi spaţiul în viaţa voastră astfel încât acestea să poată curge din nou acordându-se la ritmul sufletului vostru divin.

 

© Pamela Kribbe
 
www.jeshua.net

21 Feb

Unde altundeva poate exista iubirea

heavenDumnezeu a spus:

Cand un arcas trage o sageata, el are un obiectiv in minte. El nu isi atinge intotdeauna obiectivul, cu toate acestea el are intotdeauna un obiectiv.

02 Iun
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Expresiile Iubirii

lovegodIubirea nu controleaza un partener, nu inseamna mila sau ingrijorare fata de familie si prieteni si nu reprezinta nici succesul profesional si nici posesiunile.
Iubirea nu depinde de

10 Iul
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

O Constiinta a Iubirii

Planeta-Terra--136455 1440x900Am creat frontiere imaginare, împărţindu-ne în ţări şi state; şi am uitat că, în realitate, noi vieţuim laolaltă pe aceeaşi planetă.

18 Aug

Ti-am trimis numai ingeri

Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.

hands-holding-earthCand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana...
Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV, este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
A intrat pentru a te asista in momentele dificile, sa te indrume si sa-ti acorde suport,
Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt.
Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.
Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.
Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON, fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti.
Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.
Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.
Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata, lucruri pe care trebuie sa construiesti pentru a avea o fundatie  solida emotionala.
Treaba ta este sa accepti lectia, sa iubesti acea persoana si sa pui ceea ce ai invatat in practica in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Se spune ca dragostea este oarba dar prietenia este clarvazatoare..
Iti multumesc pentru ca faci parte din viata mea,
fie ca este pentru un motiv, un sezon sau o viata.{jcomments on}
16 Aug
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Sa ai la tinerete, un pic de batranete!

Trebuie sa ştii sa mori şi sa înviezi în fiecare zi. Pentru ca viata înseamna moarte continuaInterviu cu Pr. Arsenie Papacioc cu prilejul împlinirii a 95 de ani de viaţă (I)

Parintele Arsenie PapaciocPărintele Arsenie nu îmbătrâneşte. Secretul? Ni l spune tot dânsul: să ai la tinereţe puţină bătrâneţe, că atunci sigur vei avea la bătrâneţe multă tinereţe. Un sfat pe care nu ai cum să nu îl urmezi dacă cel care ţi l dă e nonagenar, după o experienţă de decenii în puşcăriile comuniste.
 
Ce le recomandaţi în primul rând creştinilor care doresc să sporească în viaţa duhovnicească?

Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă i întristare, se clocesc ouăle diavolului. E o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de autoanulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.

Aţi cunoscut astfel de oameni care aveau o asemenea stare de prezenţă continuă?
Asta este o întrebare la care nu se poate răspunde întru totul. Oamenii îşi păstrează ascunsă viaţa lor. Am trăit în puşcării 14 ani; am stat cu fel de fel de conducători ticăloşi. Eram într o anumită relaţie şi cu Părintele Dumitru Stăniloae, bineînţeles respectând proporţiile, căci eram un prichindel pe lângă el. La procesul Rugului Aprins – am fost amândoi în acelaşi lot – el s a purtat cam şovăielnic. Dar când a intrat în temniţă, când a întâlnit acolo mari trăitori care erau de 20 de ani în închisoare, care cunoşteau Noul Testament aproape pe de rost – puţini erau care nu ştiau toate scrierile sfântului Ioan Evanghelistul – părintele Stăniloae a rămas impresionat.

Eu am multe arestări, iar la Rugul Aprins am fost condamnat 40 de ani. Vasile Voiculescu, Dumitru Stăniloae, Alexandru Mironescu şi toţi ceilalţi au primit câte 15 ani. Mie mi au dat 40 de ani. Sigur că m am distrat când m au condamnat, dar m a costat. Că mă tratau peste tot ca pe un mare criminal. Chiar la Jilava un căpitan m a întrebat în timp ce mă dezbrăca şi mă tundea: „Ce ai făcut, mă?” „N am făcut nimica, mă!”, i am zis eu. „Mă, dacă nu făceai nimic te condamna la 10 15 ani, dar 40 de ani…” Vedeţi, dacă nu făceam nimic, tot mă condamna la 10 15 ani. S a dat de gol, ştiţi. Iată cu cine aveam de a face. Iată cine te dezbrăca, iată cine te omora… Important este ca tu să ai o poziţie de prezenţă. Nu m au omorât, deşi mă urmăreau, mă băgau pe la răcitor, la camere frigorifice. În trei zile mureai, după socoteala lor. N am murit în trei zile. Mi au dat cinci. N am murit în cinci zile. Mi au dat şapte, n am murit. N a vrut Dumnezeu. Dar a fost greu. Important este ca acolo unde eşti să fii prezent! Şi, fie ce
o fi, de acum. Om sunt, un pai în vânt. Nu mai conta moartea, fraţilor. Moartea era salvare! Dar există un duh, o linie, o rază de viaţă în om care nu cedează. Şi n avem alt ideal decât de a ne hărăzi Dumnezeu fericirea să murim chinuiţi şi sfârtecaţi pentru scânteia de adevăr ce ştiam c o avem în noi, pentru a cărui apărare vom porni la încleştare cu stăpânitorii puterilor întunericului, pe viaţă şi pe moarte. Asta i deviza fiecărui creştin. Dacă nu i aşa, atunci „mortua est”! În tinereţe eram singurul din sat care mergeam la biserică. Nu babă, nu moş, nu nimica, eram eu singur. Şi a zis preotul: „Am şi eu unul care vine la biserică, dar nici el nu stă pân’ la sfârşit”. Eu când am auzit vorba asta… Nu ştiam, eram un copil. Când începea predica, credeam că s a terminat totul. Nu ştiam eu de Liturghie, eram copil. De atunci n am mai ieşit din biserică până nu ieşea şi preotul, să fiu sigur că s a terminat. Eu sunt macedonean după tată. Tatăl bunicului meu a fost preot în Macedonia, de unde şi numele de Papacioc. La origine, ne a chemat Albu. În sfârşit… nu facultăţi, nu academii, nimic nu te formează cât o stare de prezenţă continuă: ca închisorile, ca suferinţa. Este o mare greşeală dacă o ignoră cineva. Când Mântuitorul era pe lacul Ghenizaret, cu apostolii, a zis „Să mergem pe ţărmul celălalt”. S a culcat în corabie – în timpul ăsta valurile creşteau. „Doamne, Doamne, scoală că pierim!”, au strigat apostolii. „Vă şi vedeaţi pe fundul mării cu Mine cu tot!”. Adică: „N am spus Eu bine, să mergem pe malul celălalt? Voiaţi fără valuri? Voiaţi fără încercări?” Păi nu se poate. Pentru că, practic, toate astea îţi topesc mai mult inima spre marile puteri, spre Dumnezeu.

Cu alte cuvinte, Preacuvioase Părinte, cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu!
Toţi Sfinţii Părinţi spun lucrul acesta. Aşa că nu ignoraţi, nu refuzaţi suferinţa. Nu căutaţi Crucea, dar dacă vine, ţineţi o! Mântuitorul Hristos n a vrut Crucea, dar când I S a dat n a mai lepădat o. N a cedat deloc. L au jupuit, dar n a cedat. N a zis deloc precum vroiau duşmanii Lui. Aşa că numai şi numai prin Cruce putem ajunge la înviere, În concluzie, trebuie să ştii să mori şi să înviezi în fiecare zi. Pentru că viaţă înseamnă moarte continuă.

Nu se întâmplă nimic, absolut nimic, niciodată, fără voia lui Dumnezeu. Căci zice Mântuitorul: „Nu se mişcă fir de păr fără voia Mea”. Suntem conduşi, guvernaţi de Dumnezeu în toată mişcarea noastră. Deci trebuie să fim atenţi. în închisoare erau oameni de rugăciune. Am trăit cu ei, cu Valeriu Gafencu, cu Virgil Maxim… L am avut pe Virgil Maxim chiar în celulă. Am stat împreună, mi a fost aproape ca un ucenic. Am stat mult timp în doi, în celulă, la Aiud. Pe mine m au ţinut ani de zile la zarcă. Zarca era la Aiud o închisoare în închisoare. Nu ştiţi! Făcută de unguri pentru români. Acolo nu vedeam nimic. Ne scoteau afară zece minute pe lună. Vă daţi seama, erai cu totul suspendat de tot ce i materie! În asemenea condiţii, toţi creştinii aceştia se rugau. Dar care era intensitatea rugăciunii, asta e greu de apreciat – ca să satisfacem noi acum lumea curioasă de astăzi. Vă mai spun încă o dată: eu recomand o stare de veselie care înseamnă rugăciune neîncetată.

Preacuvioase Părinte Duhovnic, de ce Sfânta Liturghie este considerată cerul coborât pe pământ?
Sfânta Liturghie face abstracţie de la orice fel de comparaţie. Sfânta Liturghie este Cer, este Dumnezeu. În mâna omului, bineînţeles. E cel mai important, cel mai mare lucru posibil. Şi de multe ori mă gândesc ce cinste are omul. Pentru că Dumnezeu a creat două lucruri nemaipomenite, care nu se pot repeta. A creat o femeie distinsă care L a născut pe Dumnezeu şi a creat preoţia care L coboară de sus şi îl naşte din nou pe Sfânta Masă. Ce ziceţi de lucrul acesta? Nu e o coajă de pâine acolo, este un Dumnezeu, este o creaţie întreagă! Cum aş îndrăzni să o compar, cu cine, cu ce rugăciune, cu ce sfinţenie? Este chiar Dumnezeu, întru totul pe Sfânta Masă. Şi lucrarea aceasta o săvârşeşte omul! Pentru că fiinţa umană – aşa cum zice şi Sfântul Grigorie de Nyssa – este copleşitoare, de neînţeles. Dumnezeu are încă taine ascunse cu privire la om, pe care nu le cunosc nici îngerii. Omul este cu totul superior în creaţie. Lupta Satanei, asiduă şi chiar finală, este să nu recunoaştem că putem fi în asemănare cu Dumnezeu. Da, suntem creaţi aşa. Recunoaştem, nu recunoaştem, aşa suntem creaţi. Nimeni din creaţie nu i ca omul. El este singura verigă posibilă de legătură între Dumnezeu şi creaţie. Omul! Lui i s a încredinţat marea răspundere să supravegheze întreaga creaţie, el este stăpânul creaţiei. Omule, omule, uite pe cine bagi tu în iad! Pe tine, adică, atunci când mergi pe calea pierzării. Aşa că Liturghia, în sfârşit, nu i o lucrare omenească, ea este peste îngeri şi peste orice. Este chiar El. Da! „Eu sunt Cel ce sunt”, aici şi acum! Învierea lui Iisus Hristos s a făcut… Nu numai El a înviat. Toată creaţia a avut un moment de recucerire şi de reînviere. Dar toată gloria acestei nemaipomenite întâmplări, de care ne e şi frică să amintim, n ar fi fost aşa de valoroasă dacă n ar fi fost crucea mai întâi. Deci poziţia aceasta este: întâi suferinţa şi pe urmă plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greşeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este mai smerit, acela este mai mare în Biserică, în Împărăţia cerurilor. Să ştiţi că smerenia este singura cale de salvare.

Preacuvioase Părinte Arsenie, despre anii pe care i aţi petrecut în viaţa de pustie, ce ne puteţi spune?
Viaţa de pustie e atât de suspendată încât n ai putinţa să vezi ceva cu picioarele pe pământ, aşa că nu poată să înţeleagă cineva din afară ce se petrece la pustie. E o prezenţă şi o creaţie întreagă în inima şi în mişcarea pustnicului. Am avut în acei ani şi spaimă, dar m a ajutat Dumnezeu să îmi ţin prezenţa. Lupii erau foarte îndrăzneţi. Nu mă temeam de urşi ca de lupi. Pentru că lupii sunt flămânzi şi atacă în ceată. În pădure e mai uşor pentru tine că lupul nu are gâtul flexibil ca să se uite aşa, stânga dreapta. Are privirea directă. În pădure copacii îl păcălesc, el crede c ar fi oameni. Şi are o teamă. Am văzut la toate animalele că au o teamă de om. Au o teamă de moarte. Fie că făceam o mişcare să gonesc urşii, fie că făceam o mişcare să gonesc lupii, dar toţi se temeau. Chiar lupii ăştia obraznici. Da, nu a fost o problemă grea, asta. Dar te ţinea prezent. Te uitai în toate părţile, însă, fără discuţie, trebuie să recunosc – nu ştiu în ce măsură puteţi să mă nţelegeţi – că ne ţinea puterea lui Dumnezeu. Era o viaţă suspendată, desprinsă şi de cuvinte şi de înţelegerea oamenilor care n au trăit cât de cât, cu mare dăruire, mântuirea vieţii lor. Este greu să vorbeşti despre nişte lucruri de înălţime… Nu mai erai viu. Şi totuşi erai viu. Îmi amintesc multe: zăpadă, la un moment dat a nins, a nins patrusprezece zile, zi şi noapte. S a acoperit orice cărare, orice drum. Aveam un izvor la o distanţă cam de două sute de metri de coliba unde stăteam. Până la izvor erau şi lupi care pândeau căprioarele ce veneau să se adape. Dar eram şi eu tot o capră, ştiţi… Tot aveam nevoie de izvor. Iarna nu era o problemă, că era zăpadă şi topeai zăpadă. Câteodată când o topeai, ţi se înfigeau acele de brad în gât. Şi era atât de nesuferit! Sunt multe lucruri! Cum să exemplific, cum să le materializez? M am folosit mult. Dar nu eram un om al pustiei. Dacă nu ai o stare de smerenie, oriunde ai fi în viaţă, dar mai ales în puşcărie şi în pustie, n o duci.

Unde credeţi sfinţia voastră că a fost mai greu: la pustie sau în închisoare?
Acum, vă daţi seama, în închisoare nu credeau în Dumnezeu, nenorociţii de paznici. Şi erau foarte sălbăticiţi, îndârjiţi. La Aiud am avut un şef de gardieni acolo, la zarcă, se numea Biro. Pe ungureşte înseamnă primar. Era rău de tot. Să revin: cei de la puşcărie nu credeau în Dumnezeu. Şi erau primejdioşi. În pustiu luptai cu dracul. Dracul credea în Dumnezeu. Se temea de El. Puteai să l ţi pe diavol la distanţă, de aceea nu mă speriam. Că te trăgea, trăgea haina de sub tine, o blană de piele pe care stăteam lungit noaptea. Se întâmplau multe lucruri. Dar nu era primejdios. Eram totuşi liber. Şi oamenii nu preţuiesc viaţa de libertate. Mai mult, nu preţuiesc suflarea şi răsuflarea, că tot de la Dumnezeu sunt. Nu i supărat Dumnezeu pe noi atât de mult pentru păcate, cât este supărat că suntem nepăsători. Asta trebuie propovăduit la toată lumea. Şi vă spun şi eu vouă, acum, tot aşa. Faceţi act de prezenţă la Dumnezeu: „Doamne, Tu m ai făcut, Tu mă iei”. Ne a creat singuri numai pentru El, nu şi pentru dracul, pentru patimi. Nu ne jucăm cu timpul vieţii noastre. Am avut ocazie să fiu chemat de multe ori la căpătâi de morţi. Că eu, peste cinci ani, împlinesc o sută de ani de viaţă pe acest pământ. Am avut o viaţă trăită cu adevărat: puşcării, viaţă intensă, viaţă care măsura suflarea şi răsuflarea zi de zi, clipă de clipă chiar. Deci te obliga să iei o atitudine. Căci nu puteai să cedezi: era proba de credinţă sau de necredinţă. Nu te jucai. Dar nu m am folosit aşa, până în adâncul deliberativ al lucrurilor, ca la căpătâiul morţilor. Ţipete… sentimente omeneşti… muribunzii vedeau draci, aşa cum ştim că vin. Vedeau păcatele aşa cum le au făcut, nu cum le au spovedit. Și vroiau sa le spovedească, dar nu mai puteau… Înapoi nu se mai putea, căci venise aia, moartea. Moartea nu vine să i faci o cafea. Vă daţi seama ce spaimă era, că erau suflete trezite acum, înainte de moarte, şi intrau într un necunoscut şi începeau să apară toate aşa cum ni se arată în Scripturile divine. Spune aşa un Sfânt Părinte: „Aş vrea să înţelegeţi: dacă chinurile iadului sunt la nivelul chinurilor din ziua morţii, este destul”. Este groaznic. Şi uite, toţi doreau să mai trăiască o zi. Şi zicem noi, care ne scăldăm în ani: „Ce faci într o zi?” Nu într o zi, într o clipă! Poţi să faci mult! Că Dumnezeu n are nevoie de cuvintele noastre, are nevoie de inima noastră. Şi putem să I o dăm într o clipă.
 

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

"Viata Si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient"

Fragment din cartea "Viata Si Invataturile Maestrilor din Extremul Orient"

de Baird T. Spalding
 
Carte2"Vi s-a aratat ceea ce ni se arata şi noua, că omul se manifesta complet intreg doar atata timp cât realizeaza constient acest lucru şi îşi foloseste în mod corect puterea şi stapanirea; dar în clipa în care, în sinele sau muritor, a conceput puteri duale, el a inceput să vada dual, si-a folosit greşit aceasta putere, şi a manifestat dualitatea; căci omul dispune de vointa libera şi aduce în manifestare ceea ce ii retine atentia. Atunci rezulta diversitatea şi marea separare, şi asta s-a intamplat pe tot Pamantul. Dar se apropie o schimbare. Diversitatea aproape că si-a atins limita, şi omenirea recunoaste că totul vine dîntr-o unica Sursa. Recunoscand asta, oamenii se apropie tot mai mult intre ei. Omul incepe să realizeze că orice alt om este fratele sau, şi nu inamicul sau. Când omul va înţelege asta pe deplin, el va vedea ca, aşa cum toţi au venit dîntr-o unica Sursa, toţi trebuie să se intoarca la acea sursa, sau să devina cu adevărat frati. Atunci el va fi în cer, şi va recunoaste că cerul inseamna pace launtrica şi armonie create de om chiar aici pe pamant. El va înţelege atunci că îşi faureste raiul sau iadul, după cum alege. Acest rai a fost conceput corect, dar a fost rau plasat că fiind în spatiu. Omul va recunoaste că Dumnezeu locuieste înlăuntrul sau, şi nu numai înlăuntrul sau, ci în orice lucru din jurul lui, în orice piatra, copac, planta, floare, şi în orice lucru creat; că Dumnezeu este chiar şi în aerul pe care il respira, în apa pe care o bea, în banii pe care ii cheltuieste; că Dumnezeu este substanta tuturor lucrurilor. Când el respira, il respira pe Dumnezeu şi aerul, în aceeasi masura; când îşi imparte hrana cu altii, il imparte în aceeasi masura pe Dumnezeu.

Dorinta noastra nu este de a forma noi culte sau secte. Credem că bisericile existente astazi sunt suficiente, şi sunt centrele rationale din care oamenii pot fi ajutati în a-L realiza pe Dumnezeu, prin Christul din toţi. Cei atasati bisericilor trebuie să realizeze că biserica nu reprezinta decât un lucru: Constiinta Christica din toata omenirea. Dacă ei înteleg asta, unde mai poate exista diversitate, decât în conceptia minţii limitate a omului, şi nu în biserica? Prin ce mai difera atunci o biserica sau o societate, de o alta? Gandul diversitatii, care exista astazi, se gaseste doar în mintea limitata a omului. Vedeti la ce a condus aceasta diversitate, la mari razboaie, ura adanca nascuta intre natiuni, familii şi chiar indivizi, şi toate din cauza că o organizatie bisericeasca sau alta a considerat că doctrina sau crezul ei este mai bun decât al alteia. Dar în realitate toate sunt acelasi lucru, căci toate conduc în acelasi loc. Nu este posibil că fiecare să aiba raiul ei; căci dacăar fi aşa, atunci un individ care si-a incheiat misiunea particulara legata de o organizatie bisericeasca, şi este gata să-şi primeasca recompensa, ar fi obligat să-şi petreaca restul existentei cautand, prin labirintul de raiuri, pe acela destinat lui. Organizatiile bisericesti şi cei asociati cu ele se apropie cu fiecare zi, şi va veni timpul când vor fi uniti că unul. Când toţi sunt că unul, nu va mai fi nevoie de o organizatie.

Dar eroarea nu tine doar de organizatiile bisericesti. Putini oameni s-au trezit la înţelegerea a ceea ce le rezerva viaţa cu adevărat. Vedem că marea majoritate a oamenilor se lasa dusi de valurile vietii, nemultumiti, derutati, coplesiti sau nesiguri. Fiecare trebuie să invete să pretuiasca viaţa şi să inceapa să exprime, din centrul propriei sale vieti, prin actiune consecventa şi hotarata, darurile pe care Dumnezeu i le-a daruit. Fiecare trebuie să-şi dezvolte propria viata. Nu este posibil că unul să traiasca în locul altuia. Nimeni nu poate da expresie vieţii tale în locul tau, şi nimeni nu-ti poate spune cum trebuie sa-ti construiesti viata. Asa cum Tatal are viaţa în Sine, tot aşa El a dat Fiului să aiba viaţa în El. Sufletul nu poate realiza asta când se lasa să pluteasca în voia vietii, căci intregul scop al vieţii i se reveleaza în privilegiul şi oportunitatea de a exprima divinul Eu launtric. Scopul lui Dumnezeu pentru om este că omul este şi va fi după chipul şi asemanarea Sa Divina. A exprima ceea ce Dumnezeu a conceput pentru el, ar trebui să fie cel mai mare tel al omului în viata. Când Isus era pe varful muntelui şi ucenicii Sai au venit la El, vedeti ce cuvinte înţelepte le-a spus. Constiinta Lui se trezise la aceasta înţelegere şi El devenise neclintit în inalta conceptie că omul poate progresa până la deplina putere numai atunci când are un ideal adevărat, un scop adevărat în viata. O samanta poate incepe să incolteasca numai atunci când este ferm fixata în pamant. Puterea launtrica Divina poate aduce în manifestare o dorinţa adevarata numai când aceasta este fixata ferm în sufletul omului. Trebuie să stim toţi, că şi Isus, că primul impuls spiritual spre exprimare este dorinţa hotarata de a exprima.

Isus a spus: Fericiti cei saraci cu duhul, realizand că orice limitare din viaţa care poate crea în individ o dorinţa de a se inalta deasupra limitarii şi de a se elibera de ea, este buna. El a înţeles că necesitatea este profetia indeplinirii. El vedea orice nevoie că pe un ogor pregatit de semanat. Dacă samanta este plantata, apoi ajutata să creasca şi să rasara, ea va satisface nevoia. Nevoia sau dorinţa, sunt neînţelese în derularea vietii. Unii mari invatatori au spus că ar trebui smulse din inima. Isus a spus: Vai celor ce sunt multumiti! Dacă esti multumit, esti într-un impas. Pentru a gasi viaţa deplina, trebuie să cauti, în fiecare moment, să exprimi viaţa pe deplin. Dorinta pentru asta este impulsul spre ea. Epuizat de a se tari prin pulberea pamantului, omul tanjeste să zboare, şi acest dor il indeamna să gaseasca manifestarea legii care ii va permite să se ridice mai presus de aceasta limitare a lui. Gasind-o, va fi capabil să mearga unde doreste, fără ideea de timp sau de distanta. S-a mai spus că omul propune şi Dumnezeu dispune. Adevarul este invers: căci Dumnezeu propune şi omul dispune; dacăomul este atat de puternic, el poate face tot ce face Dumnezeu. Nu poate face Fiul ceea ce a facut Tatal?

Faptul că lucrurile exterioare nu reusesc să ne satisfaca conduce sufletul spre cautarea puterii launtrice. Atunci individul poate descoperi acel EU SUNT, poate cunoaste că înlăuntrul sau se afla toata puterea care satisface sufletul, ii împlineşte orice nevoie şi dorinţa. Aceasta cunoastere nu poate veni până când individul nu este impins de loviturile vieţii să caute acest plan interior al pacii şi linistii. Când el stie că EU SUNT este implinirea dorintei sale, dorinţa este implinita. A cauta în afara Eului Divin pentru indeplinirea propriei dorinte, este o nebunie. Ca să evolueze, Eul trebuie să realizeze progresul.

Si atunci, ce mare realizare, ce trezire este cunoasterea lui EU SUNT! Sa stii că inlauntru este puterea, substanta şi înţeligenta din care toate lucrurile îşi iau forma! şi a sti ca, în momentul în care s-a format o idee clara şi adevarata a dorintei, puterea, înţeligenta şi substanta spiritului trebuie să curga spre ea şi s-o aduca în manifestare! Nu sunt acestea comorile din ceruri, pe care nu le zaream? Aici, în neformat, comori nelimitate se afla ascunse în noi înşine. cât de limpede e acest lucru pentru cel ce a găsit perla! Reflectati la Cauta, inainte de toate, Imparatia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui (dreapta folosinta), şi toate aceste lucruri îţi vor fi adaugate. Motivul pentru care ele nu sunt adaugate este faptul că ele sunt facute din insasi esenta spiritului. Constiinta trebuie să descopere mai intai spiritul, inainte de a crea lucrul dorit.Cel trezit percepe principiul creator înlăuntrul sau; apoi il înţelege, şi înţelegerea să este sansa vieţii sale. El are viziunea, sau devine constient de posibilitatile sale, de cele aflate inaintea lui. Cu cunoasterea faptului că puterea creatoare este înlăuntrul lui, el îşi aminteste dorinţa inimii sale; aceasta devine un ideal sau un model care ii da puterea şi substanta pentru a-l implini. EU VAD este conceptia sufletului, este pământul Fagaduintei, visul devenit realitate, spre care sufletul poate privi plin de credinta. Desi poate să nu fie stapanit în mod constient, el trebuie să ia o forma vizibila, în masura în care este implinita legea. O sumedenie de experiente trebuie infruntate şi depasite. Doar asta face sufletul să merite recompensa. Intelegand viziunea că Pamant al Fagaduintei, ideal care trebuie realizat sau să devina real, sufletul vede acum numai binele, obiectul dorintei sale. Aici nu trebuie să existe indoiala, oscilatii sau limitare, căci ar fi fatal. Trebuie să credem în viziune şi să insistam asupra ei. Aceasta viziune este ideala şi la fel de necesara că şi planurile şi schitele unei cladiri. Trebuie să credem în viziune, aşa cum constructorul are incredere în planurile şi schitele furnizate de arhitect. Orice altceva în afara de adevăr trebuie inlaturat.

Toate marile suflete cred în viziunea lor. Orice lucru implinit a fost mai intai o viziune, o idee-germen plantata în suflet, apoi lasata să se dezvolte şi să rasara. Aceste suflete nu se lasa influentate niciodata de neincrederea altora. Ei sunt gata să se sacrifice pentru viziunea lor, cred ferm în ea, ii sunt fideli, şi le este lor după credinta lor. Isus a ramas credincios şi ferm stabilit în viziunea Sa. El si-a urmat fidel planul Sau, chiar şi atunci când cei mai dragi şi mai apropiati Lui au fost neincrezatori şi neloiali. şi a fost pentru El după credinta Sa. şi aşa este pentru toţi.

Când individul porneste spre Tara Fagaduintei, tara intunericului trebuie abandonata, uitata. El trebuie să paraseasca intunericul şi să porneasca spre lumina. Este imposibil să mergi şi să stai pe loc în acelasi timp. Vechiul trebuie abandonat pentru a se adera la nou. El trebuie să uite lucrurile pe care nu doreste să şi le aminteasca, şi să-şi aminteasca numai lucrurile pe care doreste să le pastreze. Una e la fel de esentiala că şi cealalta. Numai viziunea trebuie să si-o aminteasca, dacăo doreste implinita. El trebuie să-şi aminteasca, pastrand în minte, viziunea pe care doreste s-o reproduca. Trebuie să uite, să refuze să-şi aminteasca, ceea ce nu doreste să reproduca. Orice idee, gand, cuvant sau fapta trebuie să fie conforma cu viziunea pentru a o aduce la indeplinire. Aceasta este adevarata concentrare, concentrarea devotiunii, centrarea fortelor asupra esentialului. Asta inseamna să iubesti idealul. Numai prin Iubire poate fi exprimat un ideal. Iubirea face că idealul să devina real.

Daca la inceput el esueaza, trebuie să fie hotarat şi să insiste. şi aceasta este exercitarea vointei, chemarea increderii în sine, exprimarea credintei, dirijand puterea spre ideal. Idealul n-ar putea fi atins niciodata fără aceasta directionare constienta a puterii, aceasta exercitare a vointei; şi totusi ar fi fatal pentru ideal dacăvointa nu ar fi tot ideala. Vointa trebuie să aiba aceeasi calitate că şi idealul pe care il slujeste. Dacă vointa nu contine dorinţa de a sluji, puterea pe care vointa doreste s-o directioneze nu poate fi eliberata din suflet. Vointa de a fi slujit intoarce curentul vieţii impotriva sufletului. Vointa de a sluji mentine curentul vieţii curgand prin suflet, şi mentine sufletul în emisie radiala. Slujirea da un tel viziunii. Ea elibereaza Iubirea în viata. Cum poate fi exprimata Iubirea, decât curgand prin cel care exprima viata? Dacă ea curge prin constiinta, intregul organism raspunde; ea face să vibreze fiecare celula cu Iubirea pe care o exprima. Atunci trupul devine armonizat; sufletul devine iradiant; mintea devine iluminata; gandirea devine profunda, stralucitoare, vie, clara; vorbirea devine pozitiva, adevarata, constructiva; carnea este reinnoita, purificata şi vitalizata; problemele sunt rezolvate şi toate lucrurile îşi dobandesc adevarata lor pozitie. EU SUNT este exprimat prin Eu, şi Eu-lui nu-i mai este ingaduit să-l suprime pe EU SUNT. Dacă trupul nu ar fi supus spiritului, cum ar mai putea să exprime spiritul? Mintea constienta trebuie să caute şi să doreasca spiritul, că să invete puterea spiritului. În acest fel, individul recunoaste că spiritul inseamna satisfacerea tuturor nevoilor. Nicicum nu i se poate da o exprimare mai inalta decât atunci când este lasat să satisfaca nevoile celorlalti.

Curgerea spre ceilalti este cea care deschide tezaurul spiritului. Acel Vreau să slujesc este cel care deschide nelimitata trezorerie a lui Dumnezeu pentru toţi, şi aduce sufletului realizarea sa.Sufletul s-a intors spre casa Tatalui de indata ce a vrut să slujeasca. Risipitorul care slujeste devine fiul sarbatorit; sarmanul care se hranea cu coji devine print al unei case regale, casa propriilor sale posibilitati. El cunoaste Iubirea lui Dumnezeu, şi înţelege, şi ia în stapanire darul Tatalui sau. Numai un Fiu poate primi acest dar. Nici un servitor, nici un ticalos nu poate să se bucure de mostenirea Fiului. Servitorul cauta permanent să obtina, Fiul deja a mostenit tot ce are Tatal. Când recunoastem că apartinem casei Tatalui şi că suntem mostenitori a tot ce are Tatal, atunci putem incepe să traim aşa cum vrea Tatal că noi să traim. Iata că acum suntem Fiii lui Dumnezeu. Constiinta Fiului cauzeaza implinirea; constiinta servitorului cauzeaza lipsa. Vom vedea că orice dorinţa a inimii este indeplinita de Tatal de indata ce indeplinim datoria Fiului în gandire, cuvant şi fapta. Vom descoperi că Fiii lui Dumnezeu sunt liberi."

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Esti gata sa faci primul pas?

Namaste - Martie 2009

In fiecare moment facem alegeri. Dimineata ne trezim si decidem daca meditam, urmarim stirile sau facem o plimbare. Alegem ce imbracam, ce mancam si unde mergem. Pana cand ajungem la birou sau ne ducem copiii la scoala, am luat deja sute de decizii, constient sau inconstient.

Uneori ne simtim trasi in toate partile si ne intrebam daca am facut miscarea corecta. Sau ne simtim paralizati de indoiala si nehotarare si petrecem nenumarate ore cantarind argumentele pro si contra. Intr-un univers cu posibilitati infinite, cum decidem care dintre cai ne va conduce spre implinire deplina si fericire in viata noastra?

Acest numar din Namasté celebreaza darul alegerii si primul pas pe calea sanatatii, a iubirii si a linistii sufletesti. Fiecare alegere este calauzita de nivelul nostru de constienta, la fel ca in fiecare etapa a dezvoltarii. Pentru multe persoane, participarea la conferinta Vindecarea inimii a fost cel mai puternic prim pas spre libertatea emotionala si autotransformare.

In calitate de cititor al Namasté, poate ca ai identificat deja o puternica dorinta interioara de a renunta la constrangerile din viata ta si de a da curs potentialului tau ascuns. Poate ca practici meditatia si i-ai descoperit valoarea. Daca ai incercat de mai multe ori, dar inca nu ai deprins usurinta de a medita de doua ori pe zi, zilnic, probabil ca nu ai fost instruit cum sa faci din acest lucru un ritual zilnic, ca spalatul pe dinti. Te speli pe dinti zilnic, fara sa te gandesti: a devenit un ritual.

Sa faci primul pas pentru a incepe sa meditezi poate fi cel mai mare dar pe care il vei experimenta.
..............................................

In plus, iata sapte pasi pe care ii poti face in viata ta chiar acum:

1.  Alege un exercitiu de meditatie chiar azi. Incepe cu una dintre meditatiile noastre asistate sau gaseste un instructor de autoaparare in orasul tau. Sau poti invata sa meditezi la un seminar in cadrul Centrului Chopra.
2.  Fa un test dosha si afla ce constitutie minte-corp ai, pentru a aduce echilibru in viata ta.
3.  Experimenteaza natura: atinge apa dintr-un rau, paseste prin iarba, stai sub un un copac, plimba-te prin ploaie.
4.  Scrie o poezie despre cat esti de grozav.
5.  Fa un gest de iubire chiar azi: rasplateste o persoana pe care ai ranit-o, iarta o persoana care te-a ranit (personal, la telefon sau in scris).
6.  Fa inca un pas inspre curatenie luand chiar acum o decizie importanta. Poate fi un pas mic: arunca ceva ce nu iti mai este de folos, spala-ti masina, scapa da hartiile inutile, fa curat in toaleta, in camera sau chiar intr-un sertar. Da cuiva un articol de imbracaminte.
7.  Executa un exercitiu fizic important: du-te la un curs de yoga, invata sa faci abdomene, fa o plimbare lunga, exerseaza respiratia profunda timp de 15 minute, trateaza-te cu un masaj.

Acestia sunt cativa din multitudinea de pasi pe care fiecare dintre noi ii poate face in 2009 pentru a ne apropia de Sinele neconditionat, astfel incat corpurile si mintile noastre sa faca alegeri care sa ne hraneasca si sa dam curs Spiritului Divin care se afla in noi. Te invitam sa ni te alaturi in calatorie, sa exploram multe alte posibilitati pe calea spre echilibru, vindecare si transformare.

Cu recunostinta,
Personalul de la Centrul Chopra

Scrisoare de la Deepak

Atunci cand suntem pe cale sa pasim intr-o noua directie, este normal ca mintea egoista sa se simta amenintata. Eul solicita siguranta, lupta pentru control si se agata de iluzia ca exista o masura absolut “corecta” care trebuie luata. In realitate, eul nu stie niciodata ce urmeaza sa se intample, dar poate face proiectii pe baza trecutului sau a celor deja cunoscute. Ce e cunoscut e ceea ce s-a intamplat deja. De indata ce rostesti cuvantul “cunoscut”, acesta e la trecut, s-a dus. Ce e cunoscut este o amintire si sa traiesti in ceea ce cunosti este sa traiesti in inchisoarea trecutului.

Necunoscutul este campul tuturor posibilitatilor. Cand ne oprim in necunoscut, suntem liberi de trecut si ne deschidem spre o gama infinita de posibilitati, oportunitati interesante si aventuri pline de satisfactii. Deci, cum depasim frica paralizanta si rezistenta la schimbare a eului? Iata trei exercitii care te pot ajuta pe calea autotransformarii:

1. Mediteaza. Meditatia este esentiala pentru capacitatea de a ramane proaspat si deschis la o realitate care nu este o simpla reluare a experientelor trecute. Meditatia este un exercitiu important pentru cultivarea constiintei martor: o stare de constienta tacuta care transcende mintea. Practicand zilnic meditatia, mintea incepe spontan sa dea drumul vechilor conditionari si obiceiurilor rigide de gandire.
2. Permite. Este mult mai usor sa tolerezi si apoi sa imbratisezi necunoscutul atunci cand nu ai de purtat o batalie impotriva fricilor, grijilor si indoielilor tale. Altminteri, provoci mintea egoista sa se agate si mai mult de credintele adanc inradacinate. Concentraza-ti atentia asupra momentului prezent si ingaduie aparitia oricarui sentiment de disconfort, insa fara a-i acorda prea multa importanta. Asigura-te ca totul este si va fi in regula, chiar daca nu stii ce se va intampla in continuare.
3. Schimba-ti dispozitia. In prelegerile mele le reamintesc deseori oamenilor ca reactia biochimica a corpului la cursa in montaigne-russe depinde clar de sentimentele de placere sau de frica ale persoanei care incearca acest gen de distractie. Pentru cineva care agreeaza montaigne-russe, cursa stimuleaza o cascada de hormoni si de neurotransmitatori care intensifica simturile si creeaza o stare de euforie. Pentru persoana careia ii este teama, cursa provoaca o serie de reactii care slabesc corpul si diminueaza constienta. Incurajandu-te cu blandete sa imbratisezi necunoscutul si sa te bucuri de prezent, usurezi schimbarea interpretarii pe care o dai vietii: inspre incredere in puterile proprii si fericire.       

Certitudinea ca realitate nu este certitudinea lucrurilor: este certitudinea existentei tale, a adevarului tau, a fiintei tale. Atunci cand gasesti samburele certitudinii tale in interior, nu mai cauti certitudinea in afara. Atunci natura impenetrabila a lumii in continua schimbare inceteaza sa mai fie o sursa de anxietate, devenind o sursa de bucurie si de aventura.

Iubire,
Deepak

Traieste conform programului Perfect Health

O multime de studii din ultimii zece ani au evidentiat ca nivelul de stres sau de confort pe care il simtim in viata noastra influenteaza numarul celulelor imunitare. Atunci cand traversam o perioada cu tulburari emotionale, celulele noastre imunitare primesc mesaje confuze de la creier. Este ca si cum celulele noastre imunitare ar adauga, picatura cu picatura, mesaje in dialogul nostru interior. Cand mintea noastra este calma si impacata, celulele noastre imunitare se comporta mai eficient decat atunci cand suntem in suferinta.

In timp ce un sistem imunitar raspunde adecvat la provocari, un sistem imunitar nesanatos poate raspunde prea agresiv sau nu indeajuns de agresiv, rezultatul fiind alergiile, astmul, bolile autoimune sau cancerul. Chiar si bolile care inainte nu au fost considerate a fi mediate de sistemul imunitar, de exemplu bolile coronariene sau boala Alzheimer, se dovedesc a fi puternic influentate de imunitate. Concluzia este ca imunitatea este esentiala pentru o viata sanatoasa, echilibrata.

Sapte cai de intretinere a sistemului imunitar

1. Gestioneaza stresul. Invata si practica  zilnic meditatia sau o tehnica de relaxare.
2. Mananca bine. Alege fructele proaspete, legumele si cerealele integrale. Limiteaza aportul de carne rosie, alimente prelucrate si carbohidrati rafinati.
3. Culca-te cel tarziu la 10:30 p.m. Trezeste-te cand rasare soarele.
4. Fa exercitii. Adauga la exercitiile zilnice activitati care favorizeaza flexibilitatea, intarirea muschilor si a inimii.
5. Razi. Studiile au aratat ca o portie zdravana de ras imbunatateste activitatea imunitara pentru 24 ore.
6. Lasa-te atins. Masajul stimuleaza functionarea sistemului imunitar si te face sa te simti bine.
7. Urmareste lucrurile care te inspira. Limiteaza vizionarea programelor si filmelor violente la televizor. Un studiu al Universitatii Harvard a aratat ca vizionarea scenelor violente slabeste imunitatea, in timp ce vizionarea imaginilor placute stimuleaza sistemul imunitar.

Acest material este preluat de pe www.chopra.com

03 Mai
Scris de Publicat în Cuvinte din rai No comment

Ajutand prin iubire neconditionata

 

Intrebare:

„Poate o persoana sa trimita energie vindecatoare pentru a ajuta o alta persoana cu probleme emotionale, cum ar fi sa ajute in cazul abuzului si sa castige increderea de sine pentru ea insasi. Si cum s-ar face aceasta?”

Raspuns:

Este atat de trist, sa privesti pe cineva care are atat de putin respect pentru el insusi si atat de putina putere sau control asupra dependentelor lui si asupra comportarii lui de distrugere a propriei persoane. Este intr-adevar trist sa vezi ca sufera cel pe care-l iubesti, astfel incat, atunci cand poti intelege ca el poate inceta sa sufere, ca este prins intr-un cerc, un cerc care-l trage in jos. Este foarte trist intr-adevar.

Dar, desigur, toate vindecarile sunt propriile vindecari si. Aceasta este tot ce poti face. Dar daca nu exista dorinta de vindecare din partea acestei persoane, atunci nu se poate face nimic din exterior.

Ai nevoie ca intotdeauna sa incepi cu tine insuti. Astfel, ai nevoie de o baza solida de energie si concentrare si iubire pentru tine personal. In acest fel, vei deveni si un exemplu si o prezenta iubitoare care foloseste energia pozitiva. Daca faci aceasta, daca te vei vindeca pe tine, vei avea un efect vindecator asupra tuturor celor din jurul tau. Apoi, daca ei sunt deschisi spre vindecare, ei ar putea permite energiei tale sa patrunda in ei, pentru a le deschide o vindecare mai mare. Dar, daca vor alege sa o blocheze, aceasta este alegerea lor.

Poti trimite energie si unei alte persoane, dragoste si energie, dar cu acea energie trebuie sa fie o acceptare plina de iubire, o iubire neconditionata. Aceasta este singurul tip de iubire care poate vindeca o alta persoana.

Daca iubirea ta este plina de judecati si critici, daca ceea ce incerci sa faci este sa le modifici, pentru a le ajuta sa vada lumina, vei avea un esec. Trebuie sa-i accepti pe ceilalti exact asa cum sunt, sa-i accepti pe ei si viata exact asa cum sunt. Apoi, daca in timpul acestei accceptari vei simti in inima ta ca-i iubesti in continuare, fara a le cere sa se schimbe, atunci aceasta iubire poate fi vindecatoare si poate avea efect.

Nu va avea efect imediat, cu exceptia persoanei tale. Da, asupra ta. Poate fi o parte a propriei tale vindecari, sa accepti pe altcineva exact asa cum este, cu toata durerea lui, cu toata confuzia lui, cu toate esecurile si nereusitele. Accepta-le exact asa cum sunt si umple-ti inima cu iubire neconditionata, prezenta mereu in univers.

Scufunda-te in meditatia ta si atrage-ti aceasta iubire. Apoi trimite-o ca pe un arc celorlalti. Trimite un curcubeu mental de iubire spre persoana pe care doresti s-o vindeci. Iubire neconditionata. Acceptarea iubirii. Iubire fara nici un fel de judecata si critica.

Scopul tau nu este acela de a-i vindeca sau de a-i ajuta sa se schimbe. Este acela de a-i iubi. Atat. Sa trimiti iubire. Sa-ti umpli propria ta inima atat de mult cu iubire incat sa te doara, si apoi sa trimiti un curcubeu al acestei iubiri persoanei in suferinta.

Fa aceasta si va va ajuta pe amandoi sa va vindecati. Fa aceasta si vei stabili relatia perfecta cu tine insuti si lume si aceasta persoana.

Dar nu astepta un miracol imediat. Poate toate acestea iti vor aduce putina stralucire in viata. Poate, cu timpul, cu multa si mai multa iubire trimisa, cealalta persoana va incepe sa vada destula lumina pentru a putea vedea propriul sau drum prin toate problemele sale, prin suferinta, destula lumina pentru ca cel putin sa ceara ajutor, sa-l caute. In acest punct, poti oferi tot ajutorul din lume, intinde o mana de ajutor si condu-l usor spre lumina. Cand esti gata.

In toate aceste etape trebuie sa-l accepti exact asa cum este. Pur si simplu asa cum este. Si sa trimiti iubire.

In tot acest timp iti vei simti propria inima inmuiata si mai buna.
Iti vei descoperi propria viata binecuvantata de iubire, de toata aceasta iubire neconditionata a universului, vindecandu-te, alimentand mai mult focul ei, ajutandu-te sa stralucesti si sa emiti mai multa lumina peste lume.

Aceasta lumina poate fi capabila sa vindece pe multi, chiar mai multi decat aceasta singura persoana. Acceptarea si iubirea sunt mari vindecatori.

Material preluat din newsletterul Editurii For You.

Articole pe categorii

Articole noi