Aşa, de exemplu, la întrebarea: " Anastasia, cum reuşeşti tu să trăieşti şi să-ţi vizualizezi diferitele momente petrecute cu mii de ani în urmă şi să vezi până şi gândurile marilor oameni ai trecutului?", ea răspunse:
- Primul gând, primul cuvânt au fost ale Creatorului. Gândurile Sale trăiesc şi în prezent, înconjurând-ne invizibil pe noi şi tot spaţiul universal, oglindindu-se în creaţiile vii materiale, date pentru cea mai importantă dintre toate, pentru om. Omul este Fiul Creatorului. Şi, ca oricare alt părinte, El nu putu să-i dorească Fiului Său mai puţin decât El însuşi avu. Ii dădu totul. Şi chiar mai mult - îi dărui libertatea de a alege! 

Sunteţi pe punctul de a trăi o experienţă extraordinară. Sunteţi pe punctul de a avea o conversaţie cu Dumnezeu. Da, da, ştiu ... Aşa ceva nu e posibil. Credeţi, probabil, (sau aţi fost învăţaţi să credeţi) că aşa ce­va nu este posibil. Putem să ne adresăm lui Dumnezeu, desigur, dar nu putem vorbi cu Dumnezeu.

Vreau să spun că Dumnezeu nu ne va răspunde, nu-i aşa? Cel puţin, nu sub forma unei conversaţii obişnuite, de fiecare zi.

Aşa gândeam şi eu. Atunci mi s-a revelat această carte. Chiar asta vreau să spun. Această carte nu a fost scrisă de către mine, mi s-a reve­lat. Şi, când o veţi citi, vi se va revela şi vouă, pentru că tuturor ni se ara­tă adevărul pe care suntem pregătiţi să-l aflăm.

Probabil că viaţa mea ar fi fost mult mai uşoară, dacă aş fi păstrat to­tul pentru mine. Dar nu acesta a fost motivul pentru care am avut o ase­menea revelaţie. Şi oricare ar fi neplăcerile pe care această carte mi le-ar putea provoca (să fie considerată o blasfemie, un fals, sau eu să fiu numit un ipocrit pentru că nu am trăit aceste adevăruri în trecut sau - poate mai rău - un om sfânt) acum nimic nu mă mai poate opri din drum. Şi nici nu vreau să mă opresc. Am avut mai multe ocazii să mă dau la o parte, dar nu le-am urmat.

Iti inchipui femeia din zodia Fecioarei ca pe o creatura virginala, pura ca zapada neatinsa? Iluziile tale sunt pe cale de a fi spulberate. Nu e deloc o nimfa in tunica diafana, ingenunchind langa izvor. O astfel de femeie isi poate parasi sotul pentru un barbat pe care l-a cunoscut pe malul vreunui ocean indepartat, poate naste copilul iubitului ei fara sa fie casatorita cu el si poate infrunta lumea ostila cu fruntea sus.

Sunt multe de invatat despre acest simbol vulnerabil si fragil al feminitatii nepatate. In primul rand, coloana ei vertebrala e facuta din otel inoxidabil. E adevarat ca e fundamental timida. Fara indoiala. Fecioarele nu se catara pe ladite de lemn ca sa tina discursuri inflacarate, agresive, inflacarate, nu sunt arestate pentru conducere sub influenta alcoolului si daca gasesti vreuna care sa joace intr-un spectacol burlesc, fa-ti o cruce mare! Dar e putin probabil. Dar o femeie din Fecioara e, totusi, o femeie. Are toate vicleniile si armele necesare, inclusiv hotararea de a-si cauta fericirea, oriunde s-ar afla aceasta. Daca pe acest drum se intampla sa dea peste ceva spini, nu va lesina si nici nu va striga dupa ajutor. Cand auzi de o nativa care a indignat societatea pentru ca i-a incalcat legile, citeste printre randuri. Mintea ei e fundamental curata, pura, ca si iubirea adevarata, singurul fel de iubire pe care-l va accepta. Va escalada cel mai inalt munte si va traversa oceane furtunoase doar in galosi si jacheta o data starnit spiritul ei mercurian, fapt ce poate schimba profund acea imagine feciorelnica, fragila a ei. O Fecioara care isi da seama ca mariajul ei e imperfect si gaseste o iubire care i se pare fara cusur, nu va ezita sa taie legaturile vechi. Cand va folosi cutitul va fi la fel de calma si precisa ca un chirurg. Oricat ar detesta sa rupa legaturile de familie, ea detesta si mai mult ipocrizia. O data ce a vazut ca o iubire e adevarata si ideala, puritatea conceptului ei despre o legatura sentimentala e mai presus de orice document legal din lume.