Pentru a descoperi ce este esential avem nevoie de darul de a separa ceea ce este cu adevarat important de ceea ce stim sigur ca putem da deoparte. Multi pierd aceasta capacitate de a decide. Lasa totul sa se intample de la sine, accepta to ceea ce vine din afara. Dar multe informatii care ne invadeaza nu fac decat sa ne sece sufletul…

Avem nevoie de acest dar, al discarnamantului bunului simt al ceea ce este esential nu numai in provinta informatiiloe dar si a lucrurilor care ne fac sa fim oameni. Muti oameni nu se gandesc deloc la esenta care le alcatuieste fiinta, la cine sunt ei ca oameni si la ce pot lasa in urma lor. A avea grija de esenta inseamna a fi in acord cu fiinta ta interioara. Asta inseamna sa treci de suprafata pentru a ajunge in profunzimile propriei fiinte, sa treci de stralucirea exterioara pentru a ajunge la adevarata fiinta. Daca descoperim fiinta noastra umana si felul in care e placut sa traim, putem sa ne concentram asupra a ceea ce este esential. Esenta fiintei reprezinta ceea ce le este cu adevarat propriu oamenilor. Cine are acces la propria fiinta, are acces la imaginea unica pe care i-a harazit-o Dumnezeu si astfel poate trai in buna pace cu sine. Atunci nu mai suntem lipsiti de perspectiva si nu ne mai risipim…

Ce este “esentialul?”

Recunostinta este leacul miraculos pentru orice moment dificil. Este cea mai rapida cale de a dizolva nelinistea, de a vindeca dezamagirea, de a inlocui negativitatea cu pozitivitatea. Este drumul cel mai scurt de la un drum infundat, la Cale. Este energia care te conecteaza  cu Dumnezeu.

Este mai usor decat crezi sa ramai pozitiv cand esti inconjurat – chiar cand esti cufundat in – ceea ce altii ar putea numi “negativitate”. Secretul este sa incetezi sa mai judeci, sa “nu judeci dupa aparente”. Cand incetezi sa mai judeci, pui capat unui intreg mod de viata. Acesta nu este un lucru minor. Este o modificare ce iti schimba viata, in atitudine si comportament. Este un miracol.

Dar cum poate cineva sa realizeze acest miracol? Aceasta este intrebarea la care toata lumea asteapta raspuns. Te rog sa fii foarte atent la ceea ce urmeaza sa spun: Calea de a iesi din starea de judecare este sa intri in starea de recunostinta.

Asta inseamna sa ramai recunoscator, oricare ar fi rezultatul. Orice rezultat. Asta inseamna sa spui: “Iti multumesc , Doamne”, chiar si pentru acele lucruri pe care stii sigur ca nu le-ai ales in mod constient si pe care este clar ca nu le vrei.

Acesta este un corolar atat de important, incat ar trebui scris si lipit prin intreaga casa si peste tot in lumea ta: ”Calea de a iesi din starea de judecare este sa intri in starea de recunostinta.” Lipeste-l pe oglinda din baie, pe usa frigiderului, pe ecranul calculatorului, ba ai putea chiar sa-l tatuezi pe incheietura mainii, sau poti  sa-l imprimi pe o bratara pe care sa o porti.

Cineva a spus odata : “Fericirea nu inseamna sa obtii ceea ce vrei, ci sa vrei ceea ce obtii”. Acel “cineva” a avut o profunda dreptate.Data viitoare, cand te confrunti cu un rezultat sau experienta nedorita, doar opreste-te, pentru o fractiune de secunda,  inchide ochii si spune in gand: “Iti multumesc, Doamne. Iti multumesc pentru acest Dar si pentru comoara pe care mi-o aduce.” Asigura-te ca el contine cu adevarat o comoara ce-ti este destinata, chiar daca nu o poti vedea chiar atunci. Viata iti va dovedi acest lucru, daca-I vei da o sansa.

Atunci cand recunostinta inlocuieste judecarea, linistea iti cuprinde tot corpul, blandetea iti inconjoara sufletul, intelepciunea iti umple mintea. Lasa recunostinta sa inlocuiasca judecata si intreaga experienta a vietii tale se va imbunatati, in cinci secunde. Si asta pentru ca atitudinea este totul. Atitudinea restabileste traiectoria corecta.

Aşa, de exemplu, la întrebarea: " Anastasia, cum reuşeşti tu să trăieşti şi să-ţi vizualizezi diferitele momente petrecute cu mii de ani în urmă şi să vezi până şi gândurile marilor oameni ai trecutului?", ea răspunse:
- Primul gând, primul cuvânt au fost ale Creatorului. Gândurile Sale trăiesc şi în prezent, înconjurând-ne invizibil pe noi şi tot spaţiul universal, oglindindu-se în creaţiile vii materiale, date pentru cea mai importantă dintre toate, pentru om. Omul este Fiul Creatorului. Şi, ca oricare alt părinte, El nu putu să-i dorească Fiului Său mai puţin decât El însuşi avu. Ii dădu totul. Şi chiar mai mult - îi dărui libertatea de a alege!