Misticii şi sfinţii lumii sunt cei care ne pot învăţa cum să aflăm ceea ce căutăm, tocmai pentru că ei au ajuns la aceasta. Ei sunt exemple vii ale stării de echilibru la care năzuim.
Termenul "mistic" a fost foarte greşit înţeles în cultura occidentala.
Adeseori misticii sunt închipuiţi a fi retraşi, având un simţ al realităţii redus, nepractici, fără viaţă de familie şi activităţi lumeşti. Dacă am avea privilegiul de a întâlni un mistic adevărat, am ajunge la o imagine foarte diferită. Am constata că adevăraţii mistici nu ocolesc răspunderile lumeşti. Dimpotrivă, în tot ceea ce fac, au un nivel de eficienţă şi de productivitate extraordinar. Ei sunt stăpânii emoţiilor lor, ai gândurilor şi acţiunilor lor şi emană o imensă pace şi bucurie interioară.
Termenii "mistic", "sfânt", sau "îndrumător spiritual" folosiţi în această carte, se referă la cel care a experimentat prin el însuşi totalitatea universului, s-a contopit cu el şi i-a cunoscut fiecare ungher. Un adevărat mistic sau sfânt este cel care are autoritatea de a vorbi, din propria să experienţă, despre probleme ca viaţa şi moartea. Prin urmare, misticii sunt cei care ne pot lămuri în ce fel să ne facem vieţile mai pline de sens. Ei ne pot arăta care sunt acţiunile benefice nouă şi care ne sunt dăunătoare.
Întrucât misticii au o cunoaştere chiar de la sursă asupra tainelor universului, ei pot răspunde unor astfel de întrebări: ce se întâmplă cu noi atunci când murim? De unde venim? În ce mod ne putem depăşi limitările? Care este scopul vieţii? Există Dumnezeu? Există un suflet? Şi cum am putea afla acea pace a minţii şi acea bucurie care să pună capăt, odată pentru totdeauna, suferinţei, plictisului, neliniştii, însingurării şi tuturor emoţiilor negative cărora suntem constrânşi să le facem faţă?
Răspunsul la aceste întrebări îl constituie străvechile învăţături ale sfinţilor şi aceasta este tema principală a cărţii. Învăţăturile sfinţilor se bazează pe experienţa interioară a sfinţilor şi nu pe ceea ce au auzit sau au citit ei.
Sfinţii sunt oameni care au făcut din spiritualitate centrul vieţii lor. A trai având acest centru înseamnă a asimila cele mai înalte calităţi omeneşti şi a transcende obişnuitele limitări omeneşti. Cu ajutorul unei tehnici anume ei sunt în măsură să-şi părăsească corpul şi să se reîntoarcă la el după voie. Ei au biruit moartea şi au descoperit tainele universului. Asemenea mistici sau sfinţi au fost prezenţi pe pământ întotdeauna.
Sfinţii şi misticii vin în aceasta lume ca îndrumători spirituali, pentru a ne reaminti cine suntem cu adevărat. Ei vin pentru a ne ajuta să ne ridicăm mai presus de limitările noastre şi să vedem viaţa în totalitatea ei pozitivă. Ei ne învaţă să nu adoptăm orbeşte cuvintele lor, ci să ne trăim viaţa în conformitate cu îndrumările lor şi să ne demonstrăm adevărul învăţăturilor lor – fiecare dintre noi, pentru noi înşine.
Misticii spun că deşi ne aflăm într-un corp, noi nu suntem corpul – şi că avem un suflet. Când corpul moare, sufletul continuă să existe. Cu alte cuvinte, moartea nu este sfârşitul vieţii noastre; viaţa noastră continuă după ce corpul nostru a murit. De fapt – ne spun ei – există multe dimensiuni prin care poate trece sufletul, iar tot acest univers, cu toate planetele, stelele şi galaxiile sale este doar o infimă parte a vastului ocean al creaţiei. De asemenea, ei ne spun că întrucât există o creaţie, exista un Creator.
Pentru unii poate fi surprinzător faptul ca Albert Einstein, în pofida geniului său ştiinţific şi cunoaşterii fizicii universului, a ajuns la concluzia că trebuie să existe Dumnezeu. El spune: "Pentru mine este destul să contemplu taina vieţii conştiente care se perpetuează pe sine de-a lungul întregii veşnicii; să meditez asupra minunatei structuri a universului, pe care vag o putem percepe – şi cu smerenie să încerc să înţeleg fie şi o infimă parte a inteligenţei manifestate în natură." Răspunzând la acestea, Robert Millikan, decanul Oamenilor de Ştiinţă Americani, declara Societăţii Americane de Fizica: "O bună definiţie a lui Dumnezeu, aşa cum îmi trebuia." Einstein, cel mai eminent savant al secolului XX, a făcut această afirmaţie cu adevărat surprinzătoare şi importantă, care ar putea fi acceptabilă pentru majoritatea dintre noi, dacă am vrea să medităm asupra sensului profund al cuvintelor lui: "Pentru mine este destul să contemplu, să meditez asupra magnificei structuri a universului, pe care vag o putem percepe şi cu smerenie să încerc să înţeleg inteligenţa manifestată în natură."
De-a lungul istoriei, oamenii au susţinut adeseori că ştiinţa şi spiritualitatea se exclud, dar nu aceasta este situaţia. Scrierile unor savanţi asemenea lui Einstein arată că ei "ştiu" despre existenţa a ceva mai presus de tărâmul timpului şi spaţiului. Ei totuşi nu au fost în stare să meargă mai departe pe această direcţie. Însă misticii sunt savanţi ai spiritului care sau dezvoltat pe ei înşişi la potenţialul lor deplin şi elaborând ştiinţa sufletului, au experimentat ei înşişi tărâmurile existente dincolo de minte şi de materie. Prin
urmare, ei sunt cei mai calificaţi să-i îndrume pe alţii pentru a-şi putea dezvolta deplin propriul lor potenţial.
Sursa: "Bazele spiritualitatii"
