X

  • Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Articole din spiritualitate

~ Suntem cu totii UNA ~

Pixabay.com
Isus

Isus este viu si real in fiecare dintre noi

Steluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivăSteluță inactivă
 

- V-ati exprimat dorinta de a întelege si a cunoaste. Dorinta exprimata este deja indeplinita. Privind aceasta adunare, imi vine în minte gandul exprimat într-un verset din Biblia voastra: Acolo unde doi sau trei se aduna în Numele Meu, Eu sunt cu ei. Cat de des a fost privit acest verset ca un simplu joc de cuvinte, în loc sa fie aplicat si facut real! Marea eroare pe care ati facut-o cu invataturile lui Isus este ca le-ati lasat asociate unui trecut obscur si misterios, le-ati vazut ca idei mitice si mistice, care ar arata ceva ce ar putea fi castigat dupa moarte, în loc sa recunoasteti ca ele pot fi aplicate în viata zilnica a fiecaruia, chiar aici si acum, si numai daca doriti.

Vrem sa se inteleaga ca noi nu avem pretentia ca Isus, în calitate de Christ, a reprezentat un nivel sau o conditie de realizare a vietii Sale care sa nu fi fost realizata si de alti clarvazatori si profeti din alte timpuri si popoare. Vrem sa punem accent pe viata Lui pentru ca este viata pe care o puteti întelege cel mai deplin. Ne referim în special la viata Lui cu un singur scop si sens, si anume faptul, inspirand credinta, ca viata si experienta Lui au constituit demonstratia vie a invataturilor Sale. Dogma speculativa a ispasirii vinii altora, care a dominat timp de secole gandirea crestina, nu poate fi pusa pe seama autorului Juramantului de pe Munte si al Parabolei Fiului Risipitor.

Mai-marii gandirii crestine i-au deviat pe cei care-L urmau pe Isus si invataturile Lui de la aplicarea lor practica si de la studiul Puterii lui Dumnezeu. Ei i-au invatat pe crestini sa confunde invataturile lui Isus cu experientele Apostolilor de dupa El, în loc sa-i invete ca legea pe care se bazau acele invataturi este o stiinta exacta, care poate fi inteleasa si experimentata în viata fiecaruia.

Orientalii au facut, din latura stiintifica a religiei lor, obiectivul suprem al studiului si progresului lor. Prin asta, ei au mers spre cealalta extrema. Astfel, si unii si altii au impins religia lor pe taramul miraculosului si supranaturalului. Unii au fost absorbiti doar de aspecte morale si etice, in timp ce ceilalti au fost preocupati doar de latura stiintifica, de cunoastere. Astfel, toti au blocat adevarata spiritualitate.

Viata monastica de retragere, ascetism si izolare fata de lume, in manastirile budiste sau crestine, nu este nici o necesitate si nici adevarata metoda de a atinge iluminarea spirituala sau realizarea vietii perfecte, in intelepciune si putere, demonstrata de Isus. Aceste institutii monastice exista de mii de ani, si totusi ele nu au reusit sa faca, pentru salvarea oamenilor simpli, atat de mult cat au facut invataturile lui Isus in cei cativa ani ai prezentei sale pe Pamant.

Se stie foarte bine ca el a imbratisat toate invataturile lor, trecand prin initieri si studiind asa-numitele mistere sacre, formulele si ceremoniile rituale, pana cand a ajuns la invataturile lui Osiris. Acestea I-au fost explicate de un preot care se tinuse departe de orice forma de credinta rituala, monastica sau materialista.

Acest preot era un continuator al regelui Thoth, din prima dinastie a regilor egipteni. Cand regele Thoth a declarat Egiptul imperiu, el a facut-o sub presiunea unui dictator si uzurpator al drepturilor poporului. De secole, acesti oameni construisera si mentinusera o glorioasa civilizatie de unitate si fratie, sub conducerea si indrumarea lui Osiris si a urmasilor sai. Acest popor era adevarata rasa alba, si fusesera mereu cunoscuti ca Israeliti, dintre care evreii sunt doar o diviziune. Thoth a guvernat cu întelepciune si a cautat sa mentina invataturile lui Osiris dar dupa el au patruns conceptiile obscure si materialiste, astfel ca egiptenii, sau triburile intunecate din sud, care il adusesera la putere, au castigat influenta. Dinastiile ulterioare s-au indepartat de invataturile lui Osiris, au preluat treptat conceptiile rasei intunecate si au sfarsit prin a practica intru totul magia neagra. Regatul lor s-a prabusit repede, asa cum inevitabil se prabuseste orice astfel de stat.

Dupa ce Isus l-a ascultat cu atentie pe acest preot si invataturile sale, El a recunoscut profunda lor semnificatie. El a mai vazut, prin viziunea Sa interioara, primita din invataturile budiste, ca intre acestea doua exista o mare asemanare. S-a hotarat atunci sa mearga în India, pe vechiul drum al caravanelor folosit în acele vremuri.

Acolo a studiat invataturile budiste care fusesera pastrate la un grad deosebit de puritate. A vazut ca, în pofida formelor rituale si a dogmelor care fusesera impuse de om, religia nu avea decat o singura sursa, si aceea era Dumnezeul launtric, pe care El L-a numit Tatal Sau si Tatal tuturor. Apoi a renuntat la toate formele si a mers direct la Dumnezeu, drept spre inima acestei realizari a Iubirii. Curand, El a descoperit ca nu I-au trebuit ani indelungati de truda epuizanta prin dogme, ritualuri, crezuri, formule si initieri pe care preotimea le impunea oamenilor ca sa-i mentina in ignoranta si, astfel, in subordine. El a realizat ca inlauntrul Sau se afla ceea ce cauta. El a stiut ca, pentru a fi Christ, trebuia sa declare ca este Christ. Apoi, in inspiratia pura a vietii, gandirii, cuvantului si faptei, El trebuia sa traiasca viata pe care o cautase ca s-o incorporeze in corpul Sau fizic. Atunci, dupa ce a perceput asta, El a avut curajul sa mearga si sa o declare intregii lumi.

Nu a avut importanta de la cine sau de unde a obtinut aceasta intelegere. Lucrarea era cea care conta, nu ceea ce facea altcineva, ci ce facea El. Poporul de rand, a carui cauza o sustinea, L-a ascultat bucuros. El nu-Si imprumutase preceptele din India, Persia sau Egipt. Invataturile de acolo au fost doar mijloacele care L-au condus sa vada propria Sa Divinitate si Christul, reprezentarea ei, care era in fiecare; nu doar în cativa, ci in toti.

Osiris s-a nascut in Atlantida, cu peste 35 de mii de ani in urma. Biografii sai, la mult timp dupa el, l-au numit zeu datorita operelor sale minunate. El era un descendent direct al acelora cu o gandire inalta, care isi pastrasera nealterate conceptiile din Patria-Omului.

Asa a fost cu majoritatea marilor caractere din mitologii, despre care s-a auzit pana la noi. Faptele si personalitatea lor au fost denaturate de repetitia si traducerea povestirilor despre ei. Operele si realizarile lor au fost privite ca supranaturale de catre aceia care nu si-au consumat timpul si gandirea ca sa patrunda sensul lor mai profund si sa descopere ca erau extraordinar de naturale pentru omul aflat in adevarata sa conditie.

Cronicarii l-au zeificat pe Osiris, apoi au inceput sa faca imagini ale lui. Aceste imagini reprezentau, la inceput, doar ceea ce urmarise el. Apoi, treptat, imaginile s-au fixat in minte, idealul a fost uitat si a ramas idolul golit de continut.

Buddha a fost un altul care a fost zeificat de cronicari la mult timp dupa vremea sa. Observati imaginile sale, statuile construite, cu rezultatul ca este slujita imaginea in locul idealului. Iarasi un idol golit. La fel este cu semnele si simbolurile.

Invataturile primite de Buddha veneau din aceeasi sursa ca si cele ale lui Osiris, dar în alt mod. Invataturile intalnite de Buddha venisera din Patria-Mama direct în Birmania, aduse de Naacali. Invataturile lui Osiris ii parvenisera acestuia direct, caci stramosii sai traisera in Patria-Mama, si in tinerete el mersese in Patria-Mama ca sa studieze. Dupa terminarea studiilor sale, Osiris s-a intors acasa, a devenit conducatorul Atlantilor si si-a readus poporul la credinta in Dumnezeul launtric, caci ei alunecasera treptat spre concepte intunecate, influentati de rasele negre din jurul lor.

Moise a fost un alt conducator pe care urmasii si cronicarii l-au zeificat dupa epoca sa. El era Israelit si luase contact cu scrierile babiloniene, primindu-si invatatura din ele. Aceste scrieri formeaza o parte a Bibliei voastre. Ceea ce Moise a inteles si invatat din aceste documente, a fost scris de el in formulari si termeni foarte clari. Faptele descrise de el au fost serios alterate de traducatori. As putea continua si aminti multi altii.

Isus a vazut si cunoscut toate invataturile lor, apoi, in maniera Sa, a mers la esenta tuturor acestora. A mers cu un pas mai mult decat oricare dintre ceilalti, glorificandu-Si corpul pana la punctul in care Si-a permis sa Se lase crucificat; dar l-a readus printr-o inviere triumfatoare.

Studiind invataturile lui Osiris, Buddha si Isus, veti gasi multe asemanari; ba chiar uneori veti descoperi ca folosesc aceleasi cuvinte. Totusi, a copiat vreunul dintre ei? Invataturile le-au aratat calea dinspre exterior spre interior, apoi au trebuit sa renunte la orice instructiuni, la orice copiere, si sa se ridice deasupra tuturor acestora. Daca vreunul dintre ei n-ar fi facut decat sa copieze si sa studieze ceea ce vedea si era invatat, nu ar fi putut intelege ca totul venea de la Dumnezeul dinlauntrul lor; ei ar fi continuat sa studieze, iar vietile si experientele lor nu ar mai fi fost consemnate.

Toti au trecut prin aceeasi experienta care i-a determinat pe discipolii lor sa vrea sa-i incoroneze ca regi ai regatelor temporale, dar ei nu au vrut sa accepte asta, fiecare exprimand aceeasi idee, cu aproape aceleasi cuvinte: Regatul meu nu este material, ci spiritual. Cu Osiris s-a mers pana acolo incat biografii de mai tarziu l-au considerat un rege egiptean.

Aici discursul se sfarsi, si ne-am dus cu totii la templu. Ajunsi în camera de la parter, prietenul nostru incepu:

- Urcand dintr-o camera in alta, in acest templu, va rog sa va amintiti ca niciun om nu-i poate acorda drepturi altuia. Dezvoltandu-va intelegerea, descoperiti ca sunteti egali cu oricare om, si cel care incearca sa ofere altuia drepturile sale, sau ceea ce are, comite o eroare, caci incearca sa dea ceea ce nu poate da. Un om ii poate arata fratelui sau calea, pentru ca acesta sa-si largeasca viziunea si sa asimileze binele, dar nu poate sa-i confere acel bine pe care el însusi il poarta in el.

In clipa aceea ajungeam in a doua incapere, unde se gaseau deja patru dintre prietenii nostri din sat. Dupa cateva momente de conversatie generala, ne-am asezat cu totii, si vorbitorul a continuat:

- Nu exista, in toata istoria voastra, o alta personalitate care sa iasa in evidenta ca aceea a lui Isus. Voi masurati timpul dinainte si de dupa nasterea Sa. El este idolatrizat de cea mai mare parte a semenilor vostri, si aici ei gresesc. In locul idolului ar trebui sa stea idealul; in loc sa fie o imagine gravata, El ar trebui sa fie real si viu in voi, caci El si astazi traieste in acelasi trup in care a fost crucificat. El traieste si va poate vorbi exact ca inainte de acel eveniment. Marea greseala a multora este ca ei ii vad viata sfarsindu-se in durere si moarte pe cruce, uitand complet ca partea cea mai mare a vietii Sale este cea de dupa Inviere. El este capabil sa ne invete si sa ne vindece astazi, mult mai mult decat vreodata inainte. Puteti ajunge in prezenta Lui oricand, daca doriti. Daca Il cautati, Il veti gasi. El nu este un rege care sa va impuna prezenta Sa, ci un frate mai puternic, care este totdeauna gata sa va ajute si sa ajute omenirea. Pe cand traia in planul pamantesc, material, El nu putea ajunge decat la cativa. Astazi El este capabil sa ajunga la toti cei care privesc spre El.

Oare nu a spus El: Unde sunt Eu, esti si tu? Oare inseamna asta ca a plecat intr-un loc numit Cer, pe care trebuie sa mori ca sa-l atingi? El este acolo unde esti tu, si poate sa mearga si sa vorbeasca cu tine. Ridica-ti privirea putin mai sus si las-o sa cuprinda un orizont mai larg; si daca inima si gandirea ta sunt, sincer, cu El, Il vei vedea. Poti merge si vorbi cu El. Daca Il privesti de aproape, vei vedea ca cicatricile crucii, ale lancii si ale spinilor, sunt toate vindecate, disparute, iar iubirea si fericirea radiind in jurul Lui iti vor spune ca toate au fost uitate, iertate.

Prietenul nostru se opri din vorbire, si s-a facut o liniste adanca, timp de vreo 5 minute. Apoi camera fu luminata de o stralucire pe care nu o mai vazusem. Am auzit o voce. La inceput parea foarte indepartata si de neinteles. Dupa ce ne-am fixat atentia si gandurile asupra ei, vocea deveni foarte distincta si rasuna in tonuri clare, ca de clopotel.

Cineva din grupul nostru intreba:

- Cine vorbeste?

Seful nostru spuse:

- Liniste, te rog! Vorbeste iubitul nostru Maestru Isus.

Atunci unul dintre prietenii nostri spuse:

- Ai dreptate, vorbeste Isus.

Si vocea continua:

- Cand am spus: Eu Sunt Calea, Adevarul si Viata, nu intentionam sa spun ca Eu insumi eram singura lumina adevarata. Toti cei condusi de Spiritul lui Dumnezeu sunt Fiii lui Dumnezeu. Cand am spus: Eu Sunt Fiul desavarsit, Unicul Fiu zamislit al lui Dumnezeu, in care Tatal isi afla bucuria, voiam sa spun tuturor oamenilor ca unul dintre copiii lui Dumnezeu si-a vazut, inteles si proclamat divinitatea sa; a vazut ca traia, se misca si exista in Dumnezeu, Marele Principiu Tata-Mama al tuturor lucrurilor; ca, vazand asta, el declara lumii ca este Christ, singurul Fiu nascut al lui Dumnezeu, si isi traia viata cu o inima sincera si teluri statornice, devenind ceea ce declarase ca este. Cu privirea indreptata asupra acelui ideal, el si-a umplut tot trupul cu acel ideal, si telul urmarit a fost implinit.

Motivul pentru care multi nu M-au inteles este acela ca M-au pus pe un altar si M-au plasat intr-o postura de neatins. M-au inconjurat cu miracole si mister, si M-au asezat departe de oamenii simpli, pe care ii iubesc atat. Ii iubesc cu o dragoste care nu se poate exprima in cuvinte. Nu Eu M-am retras de la ei, ci ei M-au parasit. Ei au ridicat valuri, ziduri si despartituri, mediatori si imagini ale Mele si ale celor atat de dragi si de apropiati Mie. Ne-au inconjurat cu mituri si mistere, pana cand am ajuns sa parem atat de indepartati de cei dragi noua, incat ei nu stiu cum sa se apropie. Se roaga si implora pe draga Mea mama si pe cei care Ma inconjoara, si astfel ne pastreaza pe toti intr-o conceptie materialista. Cand, cu adevarat, daca ne-ar cunoaste asa cum suntem, am putea sa ne strangem mainile. Daca ar renunta la toate superstitiile si crezurile si ne-ar cunoaste asa cum suntem, ar putea vorbi cu noi, ca si voi. Nu suntem niciodata altfel de cum ne vedeti voi. Cat de mult ne-ar bucura ca toata lumea sa stie asta! Atunci, ce trezire, ce regasire, ce sarbatoare ar fi!

Ne-ati invaluit atat de multa vreme in mister, ca nu e de mirare ca indoiala si necredinta au ajuns sa domine. Cu cat fauriti mai multe imagini si idoli, si ne inconjurati cu moarte, si ne faceti de neatins, vazand in noi altceva decat suntem, cu atat mai adanc vor patrunde indoiala si umbra, cu atat mai mult va creste prapastia superstitiei, tot mai larga si mai greu de trecut. Daca ne-ati strange mana cu curaj si ati spune: Va cunoastem, atunci toti ne-ar putea cunoaste asa cum suntem. Nici un mister nu ne inconjoara, pe noi sau pe cei pe care ii iubim, caci iubim lumea intreaga.

Multi vad doar acea parte a vietii Mele care s-a incheiat pe cruce, uitand ca partea cea mai mare este asa cum sunt acum; uitand complet ca omul continua sa traiasca, chiar si dupa ceea ce pare a fi o moarte violenta. Viata nu poate fi distrusa. Ea continua mereu, si o viata bine traita niciodata nu degenereaza si nu trece. Chiar carnea poate sa fie facuta nemuritoare, astfel incat sa nu se schimbe niciodata.

Dragul Meu Pilat, cand s-a spalat pe maini si a spus: Luati-l si crucificati-l voi insiva, eu nu gasesc nicio vina in el, cat de putine stia despre istoria pe care o traia sau despre profetia pe care o implinea! El, ca si multi altii, a suferit mult mai mult decat Mine. Acestea toate au trecut si au fost uitate, iertate, dupa cum veti intelege vazandu-ne pe toti stand intr-un loc, impreuna.

Doua figuri aparura, si erau imbratisate de Isus. Cu mainile pe umerii lor, El spuse:

- Acest frate drag a venit cu Mine pe tot parcursul drumului, in timp ce acesta - si arata spre al doilea - a vazut multe drumuri inainte ca ochii sa i se deschida. Dar dupa ce i-a deschis complet, a venit repede. Este la fel de sincer primit, si il iubim cu aceeasi dragoste ca pe toti ceilalti.

Atunci un altul inainta incet si se opri o clipa. Isus se intoarse si, cu bratele deschise, spuse:

- Draga Pilat!

Nu ne indoiam de sinceritatea imbratisarii. Atunci Pilat vorbi, spunand:

- Am trudit si suferit multi ani dupa verdictul pe care il pronuntasem cu atata usurinta in ziua aceea cand am renuntat sa-mi asum responsabilitatea. Atat de putini dintre noi, in viata fizica, recunoastem poverile pe care le aruncam inutil pe seama altora, in speranta de a ne feri de responsabilitate! Numai atunci cand ochii ni se deschid realizam ca, cu cat cautam mai mult sa ne eschivam si sa punem greutatile pe umerii altora, cu atat aceste poveri ne apasa mai greu. Au trecut multi ani de truda inainte ca ochii sa mi se deschida asupra acestui lucru; dar, din ziua cand mi s-au deschis, cum m-am bucurat!

Atunci, corul invizibil izbucni intr-un cantec, si melodia intrecea orice descriere. Dupa cateva masuri, Isus pasi inainte si zise:

- Va mirati ca, de multa vreme, i-am iertat pe cei care m-au tintuit pe cruce? Atunci de ce sa nu iertam totul, asa cum am facut Eu? Pentru Mine, iertarea a fost completa cand am spus: S-a sfarsit . De ce nu Ma vedeti asa cum sunt, nu tintuit pe cruce, ci inaltat mai presus de orice materialitate?

Corul invizibil continua cu Bun venit tuturor Fiilor lui Dumnezeu! Slava si lauda Lui! Imparatia Lui dureaza etern printre oameni. Iata, Dumnezeu este cu tine totdeauna! si, pe cand cantau, cuvintele apareau, cu litere în relief, pe peretele incaperii.

Sursa:  Viata si Învataturile Maestrilor din Extremul Orient, autor Baird T. Spalding


Newsletter

Doneaza acum!

Online e cel mai bine.

Scrie-ne

© 2021 Humanity's Team Romania - miscare si comunitate spirituala pentru unime. Toate drepturile rezervate.