Ne ramâne totuși o mare întrebare: Eu trebuie sa fac ceva pentru a ma schimba?
Am o mare surpriza pentru voi, am o veste buna sa va dau! Nu trebuie sa faceți nimic. Cu cât faceți mai mult, cu atât mai rau devine totul. Tot ce trebuie sa faceți, este sa înțelegeți.
Gândiți-va la o persoana cu care locuiți sau cu care lucrați, pe care nu o agreați, care face sa încolțeasca în voi sentimente negative. Hai sa va ajut sa înțelegeți ce se petrece. Primul lucru pe care trebuie sa-l înțelegeți este ca sentimentul negativ este în voi. Voi sunteți responsabili pentru sentimentul negativ, nu cealalta persoana. Altcineva în locul vostru ar fi perfect netulburat și echilibrat în prezența acelei persoane; n-ar fi afectat deloc. Voi sunteți. Acum înțelegeți un alt lucru, acela ca voi emiteți o pretenție. Voi așteptați ceva de la aceasta persoana. Puteți sa conștientizați acest lucru? Apoi spuneți-i acestei persoane: "Eu nu am nici un drept sa-ți cer ceva.'' Spunând asta, veți renunța la așteptari. "Eu nu am nici un drept sa-ți cer ceva. O, ma voi proteja pe mine însumi de consecințele acțiunilor tale, ale dispozițiilor tale sau de orice - dar, în același timp, tu îți poți vedea de drum și poți fi orice dorești sa fii. Eu nu am nici un drept sa-ți cer ceva. "
Vedeți ce se întâmpla când faceți asta. Daca aveți vreo reținere în a spune aceste cuvinte, vai, cât de multe veți descoperi despre acel "mine" al vostru. Lasați sa iasa la iveala dictatorul din voi, lasați tiranul sa-și arate chipul. Credeați ca sunteți niște mielușei, nu-i așa? Dar eu sunt un tiran și tu ești un tiran. E o mica variație a lui: "Eu sunt un prost, tu ești un prost. Eu sunt un dictator, tu ești un dictator. Vreau sa va controlez viața în locul vostru; vreau sa va spun exact cum se așteapta oamenii sa fiți și cum se așteapta oamenii sa va purtați - și ar fi bine sa va comportați așa cum am hotarât eu, altfel ma voi pedepsi pe mine însumi pentru ca am sentimente negative. " Amintiți-va ce v-am spus: fiecare este nebun.
O femeie mi-a spus ca fiul ei primise la liceu un premiu pentru performanțe excelente la sport și învațatura. Femeia a fost fericita pentru el, dar a fost cât pe ce sa-i spuna: "-Nu te mândri cu premiu asta, caci îți întinde o capcana pentru vremea când nu vei mai putea obține rezultate la fel de bune. " Femeia avea o dilema: cum sa previna viitoarea deziluzie a fiului sau, fara sa-i întunece bucuria din acel moment.
Cu puțin noroc, el va învața pe masura ce și ea va crește în înțelepciune. Nu conteaza ce îi spune ea. Este vorba despre ce va deveni ea, în timp. Atunci ea va înțelege. Atunci va ști ea ce sa spuna și când sa spuna ce are de spus. Acel premiu a fost un rezultat al competiției - care poate fi cruda, daca se bazeaza pe ura împotriva sa ori a altora. Oamenii capata un sentiment de bine, ca raspuns la sentimentul negativ pe care-l capata altcineva; tu ieși învingator asupra altcuiva. Nu e îngrozitor? Sa fii acceptat ca fiind tocmai bun de dus într-un azil de nebuni!
Un medic american a scris despre efectul competiției asupra vieții sale. Omul a urmat facultatea de medicina in Elveția, unde exista un grup destul de mare de americani. Medicul povestește ca unii dintre studenți au fost șocați când și-au dat seama ca acolo nu exista practica acordarii de note, nu erau premii, nu exista lista speciala a decanului, nu se ierarhiza locul unu sau doi pe an la studii. Fie treceai, fie nu. El spune: "Unii dintre noi n-au fost pur și simplu în stare sa conceapa așa ceva. Deveniseram aproape paranoici. Eram convinși ca trebuie sa fie un fel de șmecherie aici". Drept urmare, unii dintre ei s-au mutat la alte facultați. Cei care au supraviețuit au descoperit dintr-o data un lucru ciudat, pe care nu-l remarcasera niciodata la universitatile americane: studenții cei mai straluciți îi ajutau pe ceilalți sa treaca examenele, împarțind notițele cu ei. Fiul sau merge la o facultate de medicina din Statele Unite și îi spune ca, în laborator, studenții deregleaza de obicei microscopul, astfel încât colegul urmator sa piarda trei-patru minute pentru a-l regla din nou. Concurența. Ei trebuie sa aiba succes, trebuie sa fie perfecți. Iar el relateaza o istorioara nostima care, spune el, s-a întâmplat cu adevarat, dar care ar putea servi și ca o parabola foarte frumoasa.
Era, pe vremuri, un orașel în America, unde oamenii se adunau seara ca sa faca muzica. Aveau saxofonist, baterist, violonist, în general oameni în vârsta. Se strângeau laolalta pentru placerea de a fi împreuna și pentru a împartași bucuria de a face muzica, chiar daca nu o faceau foarte bine. Deci, se distrau simtindu-se bine; pâna când, într-o buna zi, au decis sa aduca un dirijor nou plin de ambiție și foarte autoritar. Noul dirijor le-a spus: "Hei, oameni buni, trebuie sa dam un concert; trebuie sa pregatim un concert penfru oraș." Apoi, treptat, el i-a eliminat pe unii oameni care nu cântau prea bine, a angajat câțiva muzicieni profesioniști; a adus orchestra în forma buna și cu toții și-au vazut numele publicat în ziar. Nu-i așa ca a fost minunat? Prin urmare, s-au hotarât sa se mute în orașul cel mare și sa cânte acolo. Dar unora dintre cei mai în vârsta li s-au umplut ochii de lacrimi și au spus: "Era atât de minunat pe timpuri, când faceam lucrurile greșit, dar ne bucuram de ele." Și uite-așa a intrat lipsa de omenie în viața lor, dar nimeni nu a recunoscut-o ca fiind neomenie. Iata cât de nebuni au devenit oamenii!
Unii dintre voi ma întreaba ce vreau sa zic, când spun: "Mergeți înainte și fiți voi înșiva. E absolut în regula, dar eu ma voi apara, și voi ramâne eu însumi." Cu alte cuvinte, nu va voi lasa sa ma manipulați. Eu îmi voi trai viața, voi merge pe drumul meu; îmi voi pastra libertatea de a gândi, a-mi urma tendințele și gusturile. Iar voua va voi spune nu. Daca voi simți ca nu vreau sa stau în compania voastra va fi din cauza vreunor sentimente negative pe care mi le provocați. Pentru ca nu mai este cazul. Voi nu mai aveți putere asupra mea. S-ar putea doar sa prefer compania altor oameni. Deci, când cineva îmi spune: "Ce-ai zice sa vedem un film în seara asta?'' Eu voi spune: "Imi pare rau, vreau sa merg cu altcineva; îmi place compania lui mai mulț decât a ta." Și este în regula. Sa spui nu oamenilor este ceva minunat; aceasta este parte a trezirii. Parte a trezirii este sa-ti traiesti viața așa cum crezi ca e potrivit. Și înțelege: acesta nu este egoism, lucrul egoist este sa ceri ca alții sa-și traiasca viața așa cum crezi tu ca este potrivit. Acesta este egoism. Nu este egoism sa-ți traiești viața așa cum crezi tu ca e potrivit. Egoismul se ascunde în pretenția ca alții sa-și traiasca viața în așa fel încât sa se potriveasca cu gusturile voastre, sau cu mândria voastra, sau cu profitul vostru, sau cu placerile voastre. Asta înseamna egoism cu adevarat. Așa ca, ma voi proteja. Nu ma voi simți obligat sa fiu cu tine; nu ma voi simți obligat sa-ți spun da. Daca îmi va placea compania ta, ma voi bucura de ea fara sa ma cramponez. Dar nu te voi mai evita din cauza eventualelor sentimente negative pe care mi le provoci. Tu nu mai ai acea putere.
Trezirea ar trebui sa te ia prin surprindere. Când nu te aștepți sa se întâmple un lucru și acesta se întâmpla, ești surprins. Când soția lui Webster* l-a prins sarutându-se cu menajera, i-a spus ca este foarte surprinsa. Iar Webster, care era obsedat de folosirea corecta a cuvintelor (lucru de înțeles, din moment ce a întocmit un dicționar), i-a raspuns astfel: "Nu, draga mea, eu sunt surprins. Tu ești uluita!''
Unii oameni fac din trezire un obiectiv în sine, pe care sunt hotarâți sa-l atinga; ei spun: "Refuz sa fiu fericit, pâna nu ma trezesc". In acest caz, e mai bine sa fii așa cum ești - pur și simplu, sa fii conștient de felul în care ești. Simpla stare de conștiența este de-a dreptul fericire, în comparație cu încercarea de a reacționa tot timpul. Oamenii reacționeaza atât de repede, pentru ca nu sunt conștienți. Vei ajunge sa ințelegi ca exista momente când vei reacționa în mod inevitabil, chiar și în stare de conștiența. Dar, cu cât sporește conștiența, cu atât vei reacționa mai puțin și vei acționa mai mult. Chiar nu conteaza.
Iata povestea unui discipol care i-a spus maestrului sau ca pleaca sa mediteze undeva departe, în speranța de a atinge iluminarea. Așa ca, o data la șase luni, i-a trimis maestrului un bilet, ca sa-i raporteze progresele pe care le facuse. Primul raport spunea: "Acum înțeleg ce înseamna sa-ți pierzi egoismul". Maestrul a rupt biletul si l-a aruncat la coșul de gunoi. Dupa șase luni, a mai primit un bilet care spunea: "Acum am câștigat sensibilitate fața de toate ființele.' Maestrul l-a rupt. Apoi, al treilea raport spunea: "Acum am înțeles taina lui unu și mai mulți.' Și acest bilet a avut aceeași soarta - a fost rupt. Și lucrurile au continuat așa, ani de zile, pâna când, în sfârșit, n-a mai venit nici un raport: Dupa un timp, maestrul a devenit curios și, într-o zi, a gasit un om care pleca într-o calatorie spre acel loc îndepartat. Maestrul și-a zis: "Ce-ar fi sa aflu ce s-a întâmplat cu discipolul meu", și i-a trimis un bilet cu aceasta întrebare. In cele din urma, a primit de la discipolul lui un raspuns care spunea: "Ce conteaza?" Iar când maestrul a citit aceste cuvinte, a spus: "A reușit! A reușit! In sfârșit a reușit! A atins iluminarea!"
Și iata o alta poveste, despre un soldat pe câmpul de lupta, care și-a aruncat pușca la pamânt, a ridicat o bucata de hârtie care zacea acolo și s-a uitat la ea. Apoi a lasat-o sa-i zboare din mâini. Dupa care, s-a mutat mai departe și a facut același lucru. Așa ca, toți ceilalți au zis: "Omul asta se expune la moarte. Are nevoie de ajutor." Deci, l-au internat într-un spital și au adus cel mai bun medic sa-l trateze. Dar se pare ca nu a avut nici un efect. Hoinarea prin salon și aduna fragmente de hârtie, le privea alene și le lasa sa cada pe podea. În final, medicii au spus: "Trebuie sa-l lasam la vatra pe acest om." Prin urmare, l-au chemat și i-au dat un certificat de lasare la vatra, pe care el l-a luat alene, l-a privit și a exclamat: "Asta este? Asta este.' În sfârșit, a înțeles.
Așadar, ar fi bine sa începi sa fii conștient de condiția ta actuala, oricare ar fi ea. Inceteaza sa mai fii un dictator. Inceteaza sa te mai forțezi sa mergi într-o anume direcție. Atunci, într-o zi, vei înțelege ca numai și numai prin conștiența ai obținut deja lucrul catre care tindeai.
Sursa: Constienta, Anthony de Mello
