Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Pași spre trezirea spirituală
10 Dec
Publicat în Perspective

Pași spre trezirea spirituală

Astăzi este clar pentru aproape orice căutător spiritual că trăim în epoca trezirii spirituale. Cu toate acestea, ceea ce înseamnă trezirea spirituală este o interpretare greșită. Majoritatea oamenilor cred că trezirea și iluminarea sunt același lucru. Este un eveniment unic, se întâmplă o dată și gata! Din contră, adevărul este că iluminarea este un proces care înseamnă o serie de treziri. Haideți să vedem care sunt cele mai importante trei puncte de cotitură în timpul trezirii.

Trezirea din identificare

   Fiecare moment al vieții noastre se încadrează în povestea personală cu propriul Sine în prim plan. Viața noastră poate fi interpretată doar din prisma acestei istorii. Motivul pentru care noi ne identificăm cu această poveste este identificarea cu vocea Egoului, povestitorul acestei istorii, identificarea fiind atât de puternică și intimă încât aceasta devine fundația întregii vieți. Ce înseamnă această identificare?

Înseamnă că ne identificăm cu o formă (de exemplu numele nostru) care la origine nu ne-a aparținut (ne naștem fără un nume), însă prin procesul de identificare cu această formă, aceasta a devenit o parte a existenței noastre. La o inspecție atentă a istoriei personale vom afla că povestea noastră este fabricată din experiențe și gânduri. Gânduri care explică experiențele pe care le avem, gânduri pe care le credem și cu care suntem identificați, gânduri care ne vor oferi fundația existenței sinelui propriu.

Istoria noastră personală ne ține sub o vrajă, într-o stare hipnotică în catre toată atenția noastră este îndreptată către acea voce interioară și a poveștii pe care aceasta o spune. În acest fel renunțăm la vigilență, lumea trece pe lângă noi, pentru că noi nu ne concentrăm decât pe elementele care vin să confirme propria istorie personală.

De aceea ne pierdem contactul cu dimensiunile mai profunde ale vieții. Dimensiunile mai profunde ale vieții sunt prezente în viața noastră, însă noi pierdem contactul cu ele din cauza lipsei de vigilență. Întrebarea ce se poate naște în noi este dacă noi chiar suntem identici cu istoria noastră personală, sau poate că suntem mai mult decât aceasta?

Fiecare are o suspiciune vagă a faptului că istoria persoanlă nu reflectă realitatea, că suntem de fapt, un nivel mai profund decât acesta. Atunci când totul este aparent în regulă în povestea noastră personală, ne împlinim țelurile, suntem fericiți, iar suspiciunea vagă se disipează complet în interiorul nostru, iar identificarea noastră cu istoria personală devine și mai puternică.

Există, totuși, momente în viața noastră, când nimic nu pare să meargă, și de aceea suntem nefericiți și suferim. Suspiciunea se întărește în interiorul nostru atunci când avem tendința să credem că suntem mai mult decât mulțimea de gânduri ce constituie propria istorie personală.

Realizăm că suntem mai mult decât niște gânduri. Dacă devenim conștienți și alerți de propria istorie personală pe care ne-o tot spunem nouă înșine, avem șansa să ne trezim din vraja hipnotică a acesteia. Acesta este prima piatră de hotar în procesul trezirii.

Trezirea din Ego

       Atunci când Conștiința se identifică cu o formă, apare Egoul. Ego înseamnă mereu un fel de identificare, o auto-determinare (sunt un bărbat, sunt un tată, sunt un englez, sunt un creștin). Egoul, de aceea, se bazează pe identificarea noastră cu lucrurile care sunt importante pentru Ego. Egoul este figura centrală în istoria noastră personală, bazată pe trecut și pe proiecția în viitor.

Componentele egoului sunt gândurile, emoțiile, amintirile (cu care persoana se identifică sub forma ”povestea mea”), roluri inconștiente fixe și identificări colective (naționalitate, religie etc.). Majoritatea oamenilor se identifică complet cu aceste componente ale egoului, pentru ei neexistând un sine ”în afara” acestora. Identificarea egoului cu obiecte (obiect, propriul corp, modul de gândire) crează legătura individuală cu diverse lucruri.

Egoul (în consecință persoana inconștient spirituală) experimentează existanța sa (a ei/ a lui) prin posesia diverselor obiecte. Satisfacția oferită de senzația de posesiune este, totuși, scurtă, astfel încât individul de obicei continuă căutarea de noi obiecte. Aceasta este o motivație puternică din spatele activității individului, o cerință psihologică de a obține mai mult, senzație inconștientă de ”nu încă destul”, iar această senzație se traduce prin a vrea mai mult.

Dorința aceasta este o forță și mai puternică pentru ego, decât dorința de a poseda. Sentimentele neplăcute, nepăsarea, plictiseala, stresul și insatisfacția sunt toate în mare produsele dorinței nesatisfăcute de mai mult.

Gânduri precum ”este al meu/a mea”, ”am nevoie de asta”, ”nu este suficient” aparțin structurii egoului. Conținutul egoului se schimbă în timp, este înlocuit cu noi lucruri. Niciun conținut nu este, totuși, capabil să satisfacă permanent egoul atâta timp cât structura egoului rămâne la locul ei. Individul continuă să caute ceva diferit, ceva ce promite o satisfacție mai mare, în acest fel întărind senzația sinelui sub formă de individ.

Egoul are tendința de a eleva formele (inclusiv forma sa) către eternitate, ceea ce este imposibil. Intenția egoului va fi sursa tuturor suferințelor, pentru că lumea formelor se va prăbuși ca un castel de nisip după un timp, până când moartea va șterge orice urmă de formă: corpul său. A venit fără nimic din Nimic și astfel se va întoarce acasă. Singura comoară pe care o poate lua este luciditatea, însă egoul consideră că aceasta nu are nicio valoare în lumea formelor, pentru că nu întărește puterea egoului.

Egoul nu este rău, este pur și simplu inconștient. Egoul este cel mai profund vis al Conștiinței. Dacă un individ poate să observe și să vadă funcționarea egoului, el sau ea va fi capabil/a să o transceadă. În acest caz, individul care a căutat o percepție mai ”completă” a sinelui va recunoaște că ea a fost mereu acolo, însă funcționarea egoului – identificarea cu obiecte și gânduri – a împins-o în fundal. Unul dintre modurile de transcendere a egoului este să nu reacționezi cu toată ființa la caleidoscopul mereu în mișcare al gândurilor și al emoțiilor, ci să te concentrezi pe conștiința vigilentă din fundal.

Pentru majoritatea oamenilor, termenul ”conștient” se identifică cu egoul condiționat social. La un mare număr de persoane această identificare este atât de puternică încât aceștia sunt inconștienți de faptul că viața lor este guvernată de o minte condiționată social. Cei care reușesc să treacă dincolo de identificarea cu mintea reunosc starea de condiționare socială și sunt capabili să lase deoparte condiționarea socială. O asemenea persoană nu se identifică cu mintea, ci, din ce în ce mai mult, cu Conștiința.

Vigilența va controla, de aceea, mintea, din ce în ce mai mult și se va manifesta prin intermediul minții liniștite. Atunci când identificarea cu o formă se oprește, un nou spațiu este generat între noi și formă, fiind capabili să vedem și să recunoaștem că nu suntem identici cu acea formă. Odată cu dizolvarea identificării, egoul dispare. Aceasta este cea de-a doua piatră de hotar majoră în procesul trezirii.

           Poarta ce ne conduce către dimensiuni și mai profunde ale Vieții este Vigilența, care apare ca rezultat al eliberării atenției noastre din starea hipnotică a ascultării proprie povești personale. Noua vigilență ne permite să învățăm despre noi înșine fără să ne identificăm cu gândurile și emoțiile. Ceea ce experimentăm în această stare nouă, alertă dincolo de gânduri și emoții este întregul existenței.

În această stare dispar toate fragmentațiile din viața noastră, recunoaștem spațiozitatea interioară a propriei existențe, fericirea și pacea interioară. Ne simțim acasă în pielea noastră și realizăm că propria conștiință vigilentă este liberă de toate soiurile de gânduri și emoții. În această stare a Conștiinței se deschide o întreagă dimensiune nouă pentru noi, arătându-ne Existența dintr-o cu totul altă perspectivă.

Unitatea din spatele controverselor este dezvăluită în fața propriilor ochi și nu mai insistăm să găsim partea însorită a vieții, pentru că suntem capabili să descoperim și frumusețea părții întunecate.Acceptăm viața așa cum este și nu facem asta sub presiune, deoarece acceptarea este rezultatul libertății noastre totale. Libertatea este, în schimb, un fruct al eliberării noastre din lumea formelor și a obiectelor. Am înțeles și am experimentat procesul trezirii.

A venit timpul să luăm frâiele propriei miinți oricând este nevoie. Atunci când nu avem nevoie de lucrările minții în mod direct, haideți să ne odihnim. Totul va fi tăcut și plin de pace în interiorul nostru. Suntem dincolo de bine și rău, suntem doar o Conștiință ce nu analizează sau judecă, ci doar contemplă. Realizăm că același suflet care contemplă trăiește în fiecare, așadar diferențele dintre ființele umane sunt doar superficiale, iar în interior suntem cu toții la fel. Experimentarea acestei unități ne va aduce extazul Vieții, bucuria perfectă a Existenței.

– Sursa : „Exteriorul reflexie a interiorului”

https://luminasufletuluitau.wordpress.com/

27 Sep
Publicat în Despre unime

Cei cinci pasi catre pace ai noii spiritualitati

5pasi_pacePermiteti-mi sa vorbesc putin despre cateva dintre principiile noastre, ca si cum ar trebui sa ma conving din nou pe mine insami in legatura cu acestea, chiar si fara sa fi existat situatiile care m-au adus acum mai bine de un an in echipa Humanity’s Team Philippines, in februarie 2005.  Desi – in cea mai mare parte – este vorba despre fictiune, unele sunt sentimente si ganduri reale pe care le-am avut in ultima vreme. Parcurgandu-le, veti intalni si alte principii pe care le urmeaza Humanity’s Team, cum ar fi ceea ce noi vedem ca fiind Cele cinci conceptii gresite despre Dumnezeu si Cele cinci conceptii gresite despre Viata, pe care fondatorul nostru, Neale D. Walsch, ni le impartaseste cu atata generozitate in "Conversatii cu Dumnezeu". 
 
CEI CINCI PASI CATRE PACE:
 
Sa ne permitem sa constientizam ca unele dintre vechile noastre credinte despre Dumnezeu si Viata nu mai sunt valabile.
 
Pace? Oare ce mai e si asta? Cineva tocmai m-a calcat pe picior! Nu este posibil sa fiu una cu persoana asta si nu pot, nu vreau sa ma aflu vreodata in aceeasi incapere cu persoana asta! Cum ar putea persoana asta sa fie Dumnezeu sau o binecuvantare? As fi naiv sa las in pace aceasta persoana si sa ramana nepedepsita. Prefer sa ma infund tot mai adanc in capcana pe care am decis s-o creez si sa ma prind in panza de paianjen pe care chiar eu am tesut-o. In vreme ce altii ca mine pun la cale razboaie si ucid copii si civili, eu ma ocup cu acelasi lucru, cu bruma de putere pe care o am. Imi folosesc vorbele, convingerile si educatia ca si cum ar fi dinamita sau bombe atomice. Trebuie sa ma agat de Cele cinci conceptii gresite despre Dumnezeu, care, foarte probabil, in momentul de fata consider ca ma exprima:
 
1. Oamenii cred ca Dumnezeu are nevoie de ceva.
2. Oamenii cred ca Dumnezeu nu poate obtine ceea ce-I trebuie.
3. Oamenii cred ca Dumnezeu i-a separat de El pentru ca nu I-au dat ceea ce-I trebuie.
4. Oamenii cred ca Dumnezeu inca mai are atata nevoie de acel ceva incat le cere acum, asa cum sunt, separati de El, sa-I dea acel ceva.
5. Oamenii cred ca Dumnezeu ii va distruge daca nu indeplinesc ceea ce El le cere.
 
Oare nu cumva conceptia mea despre Dumnezeu constituie limita pe care eu insumi o stabilesc pentru sinele meu ideal, cel mai inalt cu putinta? Deja ma port ca acest Dumnezeu al meu si ii consider  pe toti ceilalti datori sa-mi asigure pacea sufleteasca. In acest caz, cred ca trebuie sa mai reflectez asupra convingerilor mele.

Sa exploram posibilitatea ca exista lucruri pe care nu le intelegem in legatura cu Dumnezeu si cu Viata, lucruri a caror intelegere ar putea schimba totul.
 
De mine depinde sa inteleg ca aceasta persoana nu traia in momentul respectiv conform celor mai inalte idealuri ale sale, si nici eu. Poate ca acea persoana trebuia sa ma calce pe picior ca sa ma faca sa inteleg unde ma durea de mult timp sau ca daca fac la fel as putea sa-i ranesc pe altii. A afla unde ma durea de mult poate sa nu fie un gand binevenit, pentru ca ma obliga sa fac fata raspunderii de a ma vindeca si de a ma preda. S-ar putea sa fi fost momente in viata mea cand am facut la fel sau am gandit la fel, ia stai sa-mi aduc aminte… Persoana asta imi permite o constientizare pe care n-as fi cunoscut-o multidimensional daca n-ar fi fost aceasta experienta. Aceasta persoana este cu adevarat o binecuvantare, pentru ca eu am facut-o sa fie asa. Imi creez propria viata ca pe o uriasa binecuvantare! Aleg sa vad toata bunatatea din jurul meu, chiar daca oamenii poate ca nici nu si-au dat seama de propria bunatate.
 
Renunt la Cele cinci conceptii gresite despre Viata:
1. Fiintele umane sunt separate unele de altele.

2. Nu exista destul din ceea ce le trebuie fiintelor umane ca sa fie fericite.
3. Ca sa obtina ceea ce este neindestulator, fiintele umane trebuie sa concureze unele cu altele.
4. Unele fiinte umane sunt mai bune decat alte fiinte umane.
5. Este corect ca fiintele umane sa rezolve marile divergente create de toate celelalte conceptii gresite, omorandu-se unele pe altele.
Imi explorez dragostea, bucuria, pacea si abundenta! Si explorez forta care cuprinde totul, care imbratiseaza totul in viata mea – Dumnezeu, Puterea Divina, Universul, Sursa!
 
Sunt in pace.
 
Sa anuntam ca dorim ca noi conceptii despre Dumnezeu si Viata sa apara acum, conceptii care ar putea sa dea nastere unui nou mod de viata pe aceasta planeta.
 
Intalnesc oameni care vad viata la fel ca mine si am cu cine sa-mi impartasesc noile conceptii despre Dumnezeu si Viata. Citesc carti, particip la seminarii si ateliere care imi imbogatesc experienta calatoriei. Vorbesc despre asta cu cineva. Foarte repede ajung sa traiesc o viata cu totul diferita de cea pe care o duceam. Ma uit in jurul meu si vad ca lumea are acelasi potential de schimbare pe care l-am gasit in mine insami.
 
Sa examinam in mod curajos aceste noi conceptii si, daca se armonizeaza cu adevarul si cunoasterea personala, sa ne largim sistemul de convingeri pentru a le include in el.
 
Pe masura ce observ ca in viata mea se aduna situatii noi care-mi aduc si mai multa pace, declar ca am calitatea sa ma implic atata cat doresc in viata altora si sa ma afirm ca fiind aducatorul de pace in situatii in care pacea lipseste. Invat mai mult despre ceea ce este pacea in relatie cu propria mea viata, a oamenilor cu care traiesc, a celor cu care muncesc, cu comunitatea mea si cu lumea.
 
Cateodata fac un pas inainte si doi inapoi.
 
Sa ne exprimam viata ca pe o demonstratie a celor mai inalte convingeri ale noastre, nu ca pe o negare a lor.
 
Asa cum am demonstrat, Humanity’s Team se concentreaza mai mult asupra muncii interioare, ceea ce necesita multa rabdare din partea persoanei care trece printr-o situatie dificila si din partea celor care sunt si ei implicati, pentru ca asta nu numai ca face din noi fiinte umane autentice, dar ne ofera si certitudinea ca munca exterioara nu e doar o fuga de noi insine. Suntem o miscare pentru drepturile civile ale sufletului, cu mii de voluntari in intreaga lume.

In Filipine avem grupuri de studiu, seminarii si intruniri unde se impartasesc experiente, se discuta idei si vietile noastre se schimba in bine. Suntem multe voci, cu multe mesaje diferite despre Dumnezeu si Viata in inima, din care se vede ca Toti Suntem Unul. Fiecare dintre noi are de spus povestea lui. Sunt sigur ca si voi.  Fiecare dintre indivizii si comunitatile care iau parte la aceasta munca are curajul sa faca acesti Cinci pasi catre pace, iar si iar, pana cand intreg dansul vietii nu este doar stapanit, ci si plin de bucurie. Fiecare pas inainte e un miracol, asa ca am putea spune, pe buna dreptate, ca miracolele se intampla in fiecare zi a vietii noastre.

Oare nu este ceva de care trebuie sa ne bucuram?

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi