Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

Formula secreta a Vietii
25 Ian

Formula secreta a Vietii

Afirmatia din Biblie care spune ca tu esti facut dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu nu inseamna ca Dumnezeu e ca tine, ci ca tu esti ca Dumnezeu. Intelegi implicatiile?
Daca esti ca Mine, inseamna ca nu esti deloc o forma fizica, ci ca poti lua forma unei fiinte fizice, oricand doresti. Mai inseamna si ca poti sa iei orice alta forma pe care o doresti, oricand doresti. Inseamna ca esti Energie Pura, inzestrata cu puterea de Creatie, care se exprima ca sursa de Intelepciune Infinita  si de Iubire Neconditionata. Inseamna ca tu nu esti corpul tau, ci Esenta care iti inconjoara trupul si il creeaza.
Inseamna ca tu esti Viata Insasi, care se manifesta intr-un fel anume, la un moment anume, pentru ca asa iti place tie.
Pentru multi dintre voi este neplacut sa fii om , in cea mai mare parte a timpului. Asta pentru ca ati uitat Cine Sunteti. Va imaginati ca sunteti separati de Mine, separati de Viata si separati unii de altii. Modul in care va imaginati cum stau lucrurile va creeaza experienta. Iar experienta separarii – o iluzie – este singurul lucru care va poate duce la experienta lipsei, a insuficientei – o alta iluzie. O iluzie produce alta iluzie – si asta e sursa neplacerii voastre, asta e sursa nefericirii voastre.
Si atunci care e solutia sa functionati  in aceasta  lume iluzorie, gasind in acelasi timp pacea, armonia si fericirea? Care e “formula secreta”?
Raspunsul este : Slujirea. Slujirea vietii Insesi.
Aceasta este formula secreta pentru a crea pace, armonie si fericire pe Pamant.
Slujeste Viata inainte de toate, in tot ce gandesti , in tot ce spui, in tot ce faci.  Intreaba-te : “Gandul acesta umple Viata sau o goleste? Cuvantul acesta imbogateste viata sau o saraceste? Aceasta actiune intretine viata sau ii dauneaza? “– Aceste intrebari si raspunsurile pe care le dai devin parte dintr-un proces automat , un proces la care nici nu mai trebuie sa te gandesti , atunci cand intentia ta este sa pastrezi  Viata pe planeta. Caci daca asta iti este intentia, vei conserva intotdeauna viata. Insa, in primul rand, nu poti sluji viata daca tu crezi ca tie, la nivel individual, iti lipseste ceva. Vei cauta sa iti slujesti ‘nevoile’tale, prioritatile personale. Pe de alta parte , daca stii ca tu esti  Viata, iti vei da seama imediat ca a sluji Viata inseamna a te sluji pe Sine.
Cand te gandesti  sa iti slujesti ‘nevoile’tale, te gandesti la tine, Sinele Mic. Cand te gandesti la Sine, atunci te gandesti la Sinele Mare. Cand te gandesti la Sinele Mare – ceea ce Barbara Marx Hubbard numeste Tu-cel-Non-Local.. atunci joci un joc mai mare, miza e mai mare, scopul pe  care il urmaresti  e mai maret decat viziunea limitata a Micului Sine.
Incepi sa consideri ce e “cel mai bine pentru altii “ drept “ce e cel mai bine pentru tine” pentru ca stii ca tu esti acei ‘altii’, ca esti o parte din ei, ca esti una cu ei.
Sunt multe feluri de a sluji, iar Sufletul tau stie cand face ceea ce e cel mai bine pentru tine, si ce e cel mai bine pentru altii. Iar cand aceste doua notiuni intra in conflict, Sufletul tau stie ce inseamna sa faci ce e mai bine pentru altii, chiar daca asta nu este ceea ce crezi ca e cel mai bine pentru tine.
Sentimentul acesta este sentimentul de marime, de maretie. Brusc  te simti mai mare, mai vast. Este un sentiment de extindere launtrica. Aceasta se intampla atunci cand ti-ai pierdut sentimental de Sine ca Cel Mic si ai adoptat un sentiment de Sine ca fiind mai mare si mai vast. Ai devenit Sinele Mare. ( Uneori doar pentru o clipa, alteori pentru o perioada mai lunga, alteori chiar pentru toata viata. Insa nu vei uita niciodata acea experienta). Asta e cea mai mare provocare din viata.
De obicei va vedeti mai intai prioritatile personale, pare sa-l slujiti mai intai pe Micul Sine. Si intotdeauna  vreti ca si alti oameni sa-l slujeasca, inainte de toate.  Vi se pare ca faceti ceva pentru ceilalti , numai cand asta va slujeste voua. Daca nu va slujeste voua, la un nivel oarecare, atunci nu sunteti disponibili. Si asta va face sa va simtiti groaznic. Ceea ce inseamna, de fapt, ca nu v-ati slujit deloc pe voi.
Acest comportament dispare atunci cand il constientizati. A-ti vedea propriile comportamente nedorite si a le declara, a le stapani, a le constientiza- este un pas urias spre vindecare. Impartasind, si altii se vor vedea pe sine in povestea ta. Prin experienta ta altii au speranta. Astfel vor face si ei un pas spre vindecare. Va ajutati unii pe altii.Va treziti unii pe altii. Tot ce aveti de facut este sa spuneti  unul altuia adevarul despre voi insiva.
La fel si maretia. Altii isi vad potentialul in realitatea ta.Prin exemplul tau, altii sunt vindecati.  Ca urmare, fii un model pentru intreaga lume.
Prin binecuvantata slujire, vei descoperi ca nu ti-a trebuit niciodata nimic si ca lipsa e doar o iluzie.
Cand dai ceea ce credeai ca iti lipseste – iubire, compasiune, prietenie, bani, orice – traiesti dintr-o data experienta faptului ca avusesesi tot timpul la dispozitie aceste lucruri pentru a le oferi. Asta schimba modul de a gandi si iti permite sa vezi ca ai ceea ce credeai ca iti lipseste. Ai toate astea. Le ai intr-adevar pe toate. Si acum, cand stii ca le ai, e usor sa largesti aceasta experienta. Experienta nu are de a face cu cantitatea. Nu poti cuantifica starea de A Fi. Fie esti si dai, fie nu. Fie esti si iubesti, fie nu. A da nu se poate cuantifica. Daca ai un ban si dai un sfert din el, este ca si cum ai da un sfert de million, daca ai un million. Nu poti sa iubesti pe cineva ‘foarte mult’ si pe altcineva ‘putin’. Fie iubesti, fie nu.
Felul in care iti arati Iubirea e altceva. Iubirea se poate arata in multe feluri, dar daca este iubire, ea nu cunoaste conditii – cu atat mai putin conditia cuantificarii.
Deci, cand slujesti Viata, Viata te slujeste. Asta pentru ca tu si Viata sunteti una – iar a sluji Viata inseamna a te sluji pe tine.
Uneori viata iti aduce ce vrei, iar alteori functioneaza pentru a te tine departe de ceea ce crezi tu ca vrei, pana ce te maturizezi si evoluezi- si vezi ca acel lucru nu ti-ar fi adus binele suprem, ce e mai folositor pentru tine, ca nu era urmatorul tau pas care ti-ar fi fost cel mai benefic.  Imi spui ca atunci cand incerci sa aplici ceea ce pare a fi o explicatie simpla  la situatii de viata complexe,  aceasta nu mai sta in picioare. De exemplu crime sau saracie.. Asta pentru ca nu poti sti ce planuri are Sufletul. La un nivel de expresie mai Inalt, Forma de Viata poate avea un alt plan decat supravietuirea.Cand esti in contact cu Totalitatea si cu Esenta a Cine Esti, totul arata altfel. Ceea ce parea esential devine obisnuit. Ceea ce parea important, nu mai este. Si ceea ce conta, nu mai conteaza deloc.
Imi spui ca da, dar nimeni dintre voi nu este zeu ?
Corect: Voi Toti sunteti zei. Oare nu a fost scris:” Voi sunteti Dumnezei”?

                                                                                                                                     ~ fragment din cartea “Dumnezeul de maine” de Neale Donald Walsch

Un Nou An , un Nou Început
27 Dec
Publicat în Perspective

Un Nou An , un Nou Început

Iată-ne deja în așteptarea Anului Nou. Ce lucru remarcabil este Timpul. Se mișcă atât de încet când așteptăm ceva special și se mișcă atât de repede când nu suntem atenți.Acum avem șansa să o luăm de la început. Îmi place acest timp de sărbătoare a Anului Nou, deoarece pentru mine semnalează un Nou Început, un Nou Start.

Trăim în cicluri. Toată viața se exprimă în cicluri. Viața însăși este un ciclu. Și când un ciclu începe din nou, există o prospețime în aer; un nou sentiment de speranță.Speranța este ceva la care nu trebuie să renunțăm niciodată. Totuși, este doar începutul. După Speranță vine Încrederea sau Credința și după Credință vine Cunoașterea.Speranța este începutul Călătoriei Minții către Conștientizare. Când sperăm la ceva, spunem că nu suntem siguri că se va întâmpla sau poate se va întâmpla, dar dorim cu hotărîre să se întâmple. Când avem încredere în ceva, spunem că credem că se va întâmpla sau se poate întâmpla, dar totuși există un semn de întrebare sau îndoială, altfel "credința" nu ar fi necesară. Când Știm despre ceva, spunem că suntem siguri că se poate și se va întâmpla. Nu există nicio îndoială,  că nu se poate întâmpla. Menținem aceste informații ca o cunoaștere. Suntem conștienți de ceva, pozitiv.

Când intri în dormitorul tău și apeși comutatorul de lumină, nu speri că în cameră se va aprinde lumina și nici nu ai încredere că va fi așa. Știi că asta se va întâmpla. Nu-ți pui nicio întrebare  despre asta; nu există nicio îndoială în mintea ta.
Dacă transfer acest tip de "cunoaștere" altor subiecte - Dumnezeu, de exemplu, și bunătatea Vieții, conștiința că Viața este de partea mea și că Viața o scoate la capăt întotdeauna - totul se schimbă în realitatea mea.Totuși, ajungerea la Cunoașterea Absolută este provocarea. Este vorba despre ridicarea Conștiinței la un alt nivel de Conștientizare - poate cel mai înalt nivel de Conștientizare la care cineva s-a înălțat vreodată. Pentru a ajunge la acest nivel, trebuie să abandonăm informațiile Minții și să îmbrățișăm cunoașterea Sufletului. Trecem de la "Logica Minții" la "Logica Sufletului". Sufletul știe ce mintea abia  poate concepe. Pentru a opera de la Nivelul Sufletului, trebuie să fii, literalmente, ieșit din mintea ta.

Acesta îți oferă Anul Nou. O șansă a unui Nou Început. O șansă de a fi în afara minții tale. O șansă de a trece de la Speranța de a Crede, la a Ști. La începutul acestui nou ciclu, putem să abandonăm, să aruncăm deoparte informațiile din anul trecut și să începem din nou. Acelea au fost anul trecut, asta este Acum. Începem cu a Ști faptul că Dumnezeu este real și că Viața este de partea noastră. Nu mi s-a părut niciodată că ar putea fi altfel. Totul lucrează spre binele meu cel mai înalt - și cel mai înalt bine al Vieții. Cum ar putea fi altfel? Evoluția o cere. Știu că ceea ce se întâmplă, se întâmplă pentru binele meu cel mai înalt, pentru că se întâmplă. Dacă nu ar fi fost pentru binele meu cel mai înalt, nu s-ar întâmpla, pentru că Viața nu se înfrânge pe sine. Viața se auto-perpetuează și se auto-susține.

Cele trei mari principii ale vieții, conform Conversațiilor cu Dumnezeu, sunt: Viața este întotdeauna 1. Funcțională, 2. Adaptabilă, 3. Durabilă.

Oricum ar fi fost ultimul an pentru tine, numește-l Perfect. Nu te lupta cu asta. Nu-l regreta sau nu spune că a fost rău. A fost așa cum a cerut Evoluția. Nu trebuie să speri  că acest lucru este adevărat, nu trebuie să crezi că acest lucru este adevărat, poți Ști că acest lucru este adevărat. Știi cum poți ști că este adevărat? Pentru că s-a întâmplat așa cum s-a întâmplat. Ideea care ne omoară, care ne face Mintea să înnebunească, este ideea că ar fi trebuit să se întâmple altfel. Evident, nu ar fi trebuit și nu s-ar fi întâmplat . Nu trăim într-un univers cu șanse aleatoare. Nici Dumnezeu nu este sadic, aruncându-ne în foc și apoi oferindu-se să ne scoată afară. Prin urmare, ocazia noastră este să trecem la  Recunoștință cu  fiecare experiență avută .

"Mulțumesc, Doamne, pentru anul 2017 și pentru tot ce s-a întâmplat și mulțumesc pentru 2018 și pentru tot ce se va întâmpla. Știu că stau în mijlocul Perfecțiunii, pentru că aceasta este Lumea Ta și eu sunt în ea ".

Bun venit,  2018 !.... Un An Nou Fericit!  și  La mulți ani!

Cu mult drag vă îmbrățișează,
                     Neale

Proclamarea lui "Cine Aleg Eu să Fiu?"
27 Iun

Proclamarea lui "Cine Aleg Eu să Fiu?"

 Întreaga viaţă ar trebui să fie o astfel de proclamare. De fapt, întreaga viaţă este aşa ceva. Poţi să permiţi ca proclamarea să fie făcută la întâmplare sau la alegere.O viaţă trăită la alegere este o viaţă de acţiune conştientă. O viaţă trăită la întâmplare este o viaţă de reacţie inconştientă.Reacţia este exact asta: o acţiune pe care ai făcut-o înainte. Când tu „reacţionezi”, ceea ce faci este să evaluezi datele care-ţi vin,să cauţi în banca de date după aceeaşi experienţă sau una aproape la fel şi să acţionezi în modul în care ai făcut-o înainte. Aceasta este cu totul lucrarea minţii tale, nu a sufletului tău. Sufletul tău te-ar face să cauţi în „banca lui de date” pentru a vedea cum ai putea să creezi o experienţă cu adevărat originală a Eului tău în Momentul de Acum. Aceasta este experienţa „căutării sufletului” despre care ai auzit atât de des, dar trebuie să fii, literalmente, „ieşit din minţi” ca să o faci.
Când îţi pierzi timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine pentru tine”, exact asta şi faci: îţi pierzi timpul. E mai bine să economiseşti timpul decât să îl pierzi. A-ţi ieşi din minţi îţi oferă un mare câştig de timp. Deciziile sunt luate repede, alegerile sunt activate rapid, deoarece sufletul tău creează numai din experienţa prezentă, fără aduceri aminte, analize şi critici ale întâmplărilor trecute.
Adu-ţi aminte: sufletul creează, mintea reacţionează.
Sufletul ştie în înţelepciunea Lui că experienţa pe care o ai în Acest Moment este o experienţă trimisă ţie de către Dumnezeu, înainte chiar de a deveni conştient de ea. Aceasta este ceea ce se înţelege printr-o experienţă prezentă, trimisă dinainte în dar. Ea este deja pe drum către tine chiar în momentul în care o cauţi, pentru că, exact înainte de a întreba, Eu ţi-am şi răspuns. Fiecare Moment de Acum este un cadou minunat de la Dumnezeu. De aceea prezentul este dar de la Dumnezeu.2
Sufletul caută în mod intuitiv circumstanţa perfectă şi situaţia necesară acum pentru a vindeca gândul greşit şi pentru a-ţi aduce experienţa corectă a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.Este dorinţa sufletului să te aducă înapoi la Dumnezeu - să te aducă acasă la Mine.
Este intenţia sufletului să se cunoască pe el însuşi prin experienţă şi,astfel, să Mă cunoască pe Mine, deoarece sufletul înţelege că Tu şi Eu Una suntem, chiar dacă mintea neagă acest adevăr şi corpul acţionează în conformitate cu această negare.De aceea, în momente de mari decizii, ieşi din minte şi, în schimb,lasă sufletul să caute.
Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă.
Dacă-ţi petreci timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine” pentru tine, alegerile tale vor fi precaute, deciziile tale vor dura la infinit şi călătoria ta va fi lansată pe o mare de nelinişti şi aşteptări.Dacă nu eşti atent, te vei îneca în aşteptările tale.Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele.Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.De ce mi se pare că preţuirea sentimentelor este exact ceea ce m-a făcut să intru, de la început, în necaz? Pentru că ai etichetat evoluţia drept „necaz” şi statul pe loc drept „siguranţă”.Adevăr îţi spun Eu ţie: sentimentele tale nu te duc niciodată la „necaz”, pentru că sentimentele tale sunt adevărul tău.Dacă vrei să trăieşti o viaţă în care să nu-ţi urmezi niciodată sentimentele, dar în care fiecare sentiment este filtrat prin maşinăria Minţii tale, dă-i înainte. Ia deciziile, bazându-te pe analizarea situaţiei de către Mintea ta. Dar nu căuta bucurie în astfel de maşinaţiuni şi nici preamărire a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Aminteşte-ţi: Adevărata preamărire nu trece prin minte.Dacă-ţi asculţi sufletul, vei şti ce este „cel mai bine” pentru tine,pentru că cel mai bine pentru tine înseamnă ce este adevărat în ceea ce te priveşte.Când acţionezi luând în considerare numai ce este adevărat în ceea ce te priveşte, îţi vei grăbi înaintarea pe cărare. Când creezi o experienţă bazată pe „adevărul tău de acum”, mai degrabă decât să reacţionezi la o
experienţă bazată pe un „adevăr trecut”, produci un „nou tu”.
De ce durează atât de mult să creezi realitatea pe care o alegi? Iată de ce. Pentru că nu ţi-ai trăit adevărul tău.Cunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera.Dar, o dată ce ai ajuns să-ţi cunoşti adevărul, încetează să te mai răzgândeşti în ceea ce îl priveşte. Mintea ta este cea care încearcă să-şidea seama ce este „cel mai bine”. Opreşte-o! Ieşi din mintea ta. întoarce-te la simţirile tale!
Aceasta se înţelege prin „a-ţi veni în simţiri”. Înseamnă a te întoarce la ceea ce simţi, nu la ceea ce gândeşti. Gândurile tale sunt pur şi simplu atât - gânduri. Construcţii mentale. Creaţii „inventate” de mintea ta. Dar sentimentele tale — ei, astea sunt reale.

Sentimentele sunt limbajul sufletului. Şi sufletul tău este adevărul tău.
Asta e. Ei, ce zici, ţi se pare că se leagă totul?
Asta înseamnă că trebuie să ne exprimăm sentimentul - oricât de negativ sau distrugător ar fi el?
Sentimentele nu sunt nici negative nici distrugătoare. Ele sunt pur şi simplu adevăruri. Contează doar modul în care exprimi adevărul tău. Când exprimi adevărul tău cu dragoste, rareori apar rezultate negative şi distrugătoare. Şi când se întâmplă, este, de obicei, pentru că altcineva a ales să trăiască experienţa adevărului tău într-un mod negativ sau distrugător. Într-un astfel de caz, probabil că nu se poate face nimic pentru a evita rezultatul. Desigur, nu e în regulă să nu reuşeşti să-ţi exprimi adevărul. Cu toate acestea, oamenilor li se întâmplă aşa ceva tot timpul. Sunt atât de îngroziţi ca nu cumva să provoace sau să fie confruntaţi cu neplăceri posibile, încât ascund în totalitate adevărul lor. Adu-ţi aminte: Aproape că nu este atât de important cât de bine este primit un mesaj, ci cât de bine este el trimis.Nu poţi să-ţi asumi responsabilitatea pentru cât de bine acceptă celălalt adevărul tău; poţi doar să te asiguri de cât de bine este el comunicat.Şi, prin cât de bine, Eu nu vreau să spun doar cât de clar; vreau să spun, cu cât de multă dragoste, cu cât de multă compasiune, cu cât de multă sensibilitate, cu cât de mult curaj şi cât de complet. Aici nu este loc pentru jumătăţi de adevăr, pentru „adevăr brutal” ori chiar pentru „adevăr simplu”. Înseamnă adevărul, întregul adevăr şi numai adevărul, aşa să te ajute Dumnezeu.
Partea cu „aşa să te ajute Dumnezeu” este cea care aduce calităţile Dumnezeieşti de dragoste şi compasiune - pentru că Eu te voi ajuta întotdeauna să comunici în felul acesta, dacă Mi-o vei cere.
Da, exprimă ceea ce tu numeşti sentimentele „cele mai negative”, dar nu în mod distructiv.Faptul că nu reuşeşti să exprimi (adică să împingi în afară) sentimentele negative nu le face să dispară; le ţine în interior. Negativitatea „ţinută în interior” face rău corpului şi împovărează sufletul.

Conversaţii cu Dumnezeu• Un dialog neobişnuit  -Volumul 2 -  Neale Donald Walsch

Povestea lui Helen
15 Iun

Povestea lui Helen

Helen era unul dintre cei nouazeci si sapte de participanti la una din taberele mele de Re-Creare de Sine, tinuta in saptamana dintre Craciun si Anul Nou, in fiecare an din ultimii zece. In seara finala a taberei, inainte de ritualul nostru de hotarari pentru Noul An, Helen a ridicat mana si a cerut un microfon.
– Am auzit multe in aceasta saptamana, despre faptul ca Dumnezeu ne este cel mai bun prieten, ca Dumnezeu este minunat si iubitor si ca toti ar trebui sa avem o conversatie cu Dumnezeu in fiecare zi, a inceput ea. Ei bine, daca as avea o conversatie cu Dumnezeu, i-as spune ca sunt foarte suparata pe El.
– Nu-i nimic, am spus eu. Dumnezeu poate sa suporte asa ceva. Dar tu?
– Nu, a spus ea, iar vocea ii tremura.
– Deci, mai precis, de ce esti asa de suparata pe Dumnezeu?
Helen a tras aer in piept si a continuat:
– Acum aproape douazeci si unu de ani, noi am adoptat un baietel. Am incercat sa concepem un copil timp de cinci ani, dar fara success. Se parea ca nu vom fi niciodata parinti. Ceasul meu biologic aproape se oprise. Asa ca, l-am adoptat pe Billy.
Trei saptamani mai tarziu, am descoperit ca eram insarcinata. Am avut copilul, alt baiat, si i-am crescut pe amandoi ca fiind ai mei, desi i-am spus primului nostru fiu, cand s-a facut mai mare, ca era adoptat. Am vrut sa fim onesti cu el. I-am spus ca il iubim la fel ca si pe fratele lui, si stim ca actiunile noastre i-au aratat aceasta.
Billy avea opt ani. Probabil ca impartasise in mod inocent aceste informatii cu unii colegi, pentru ca intr-o zi a venit de la scoala, foarte suparat. Fusese tachinat in curtea scolii ca nu avea mama. Stiti cum sunt copiii. Uneori pot fi foarte cruzi. I s-au spus lucruri de genul: ,,Billy e atat de urat, incat nici maica-sa nu l-a vrut.’’ In orice caz, el a venit acasa atat de ranit si chiar furios, dorind sa stie de ce mama lui l-a abandonat – si cerand sa afle cine e si sa o vada imediat.
M-am simtit ingrozitor, desigur. Intai, pentru chinul si durerea prin care vedeam ca trece Billy, si apoi pentru mine insami. Eram trista pentru ca, desigur, simteam ca eu sunt mama lui Billy. Stateam acolo si imi aminteam noptile in care ii schimbam scutecele, il ingrijeam cand era bolnav si toate celelalte lucruri pe care le fac mamele, si mi se rupea inima ca Billy nu ma mai vedea ca fiind ,,Mamica’’ lui, ca nu se mai gandea la mine astfel.
Dar am inteles – a trebuit sa inteleg – si i-am promis ca, atunci cand va fi mai mare, daca inca va mai dori, isi va intalni mama. As fi facut tot ce se poate sa o gasesc si sa aranjez intalnirea dintre ei.
Atunci a parut sa fie in ordine pentru Billy, dar nu a trecut niciodata peste suparare. A pastrat acea furie tot restul copilariei si chiar in anii adolescentei, care au fost foarte dificili pentru noi. Toti am trecut peste aceste lucruri, dar pentru nimeni din familia noastra nu a fost usor – si, in mod sigur, nu pentru mine.
Cand Billy a mai crescut, am vorbit din nou despre intalnirea cu mama sa si am facut intelegerea ca, atunci cand va implini optsprezece ani, o voi cauta, daca el inca va mai dori aceasta. Si n-a trecut an in care sa nu-mi reaminteasca de acea promisiune.
In sfarsit, aniversarea celor optsprezece ani a sosit. In acea zi, Billy a fost ucis intr-un accident de motocicleta.
Aici a fost un suspin colectiv din partea participantilor la tabara. Brusc, energia lui Helen s-a preschimbat in furie.
– Acum vreau sa-mi spui tu mie, a izbucnit ea, ce fel de Dumnezeu iubitor ar putea lasa sa se petreaca asa ceva, chiar cand Billy era gata sa-si intalneasca mama, chiar cand tatal sau si cu mine eram gata sa reconciliem tensiunea pe care dorinta lui arzatoare o plasase asupra relatiei noastre. Vreau sa-mi spui, de ce ar face Dumnezeu asta?
O tacere de plumb s-a lasat in incapere. Eu am inghetat. M-am uitat fix la Helen pentru un moment, apoi am inchis ochii si m-am interiorizat. Mi-am auzit gandurile.
– Deci, Doamne, asta e. Nu stiu ce sa spun in cazul asta. Trebuie sa ma ajuti.
Brusc, ochii mi s-au deschis, mintea mi se revarsa. Am spus cuvintele pe care le auzeam in cap, inainte de a avea posibilitatea sa le judec sau sa le corectez:
– Billy a murit in acea zi, pentru ca era ziua in care i se promisese ca isi va intalni mama – si asa a facut. In acea zi, mama sa nu se afla pe acest Pamant.
Audienta a suspinat din nou.
Cineva a soptit un ,,Da’’ apasat.
Altcineva a izbucnit in plans.
Am continuat:
– Nu exista accident si nimic nu are loc din coincidenta. Tie ti-a fost daruit un fiu biologic, chiar daca nu puteai sa concepi si parea ca nu vei putea sa o faci vreodata, pentru ca exista un plan – un plan mai vast – in functiune. Ti s-a dat acest dar special, care era fiul tau biologic, in schimbul bunavointei tale de a-l lua pe Billy, de a-i darui o casa, de a-l iubi si a-l creste ca pe copilul tau, si de avea grija de el, pana cand era pregatit sa-si intalneasca mama naturala si ea ar fi fost pregatita, de asemenea.
Ziua mortii lui Billy a fost cea mai fericita zi din viata lui. Recunostinta lui pentru tine, pentru ca l-ai adus pana in acel moment, este eterna. Ea iti invaluie inima chiar si acum si creeaza o legatura eterna intre voi.
In designul Vietii exista perfectiune. In fiecare circumstanta si experienta umana. In orice conditie. Noi avem oportunitatea de a o observa. Aceasta este si eliberarea noastra. Salvarea noastra. Sfarsitul suferintei si a durerii noastre.
Fata lui Helen s-a schimbat imediat. Plina de manie doar cu cateva momente inainte, acum stralucea. Intregul ei corp parea eliberat de orice tensiune. Pentru prima data de mult timp, parea relaxata. Lacrimile ii curgeau pe obraji, chiar si in timp ce zambea, cu o stralucire care a umplut camera.
Am spus aceasta poveste pentru ca vreau ca toata lumea sa stie ceea ce Helen si toti ceilalti participant la acea tabara stiu acum. Exista o ,,formula magica’’, ce ne-a fost data din ceruri. Este o formula cu care toata tristetea, toata mania, tot negativismul din jurul oricarei experiente umane se dizolva. Este o formula usor de tinut minte si are doar doua cuvinte:
VEZI PERFECTIUNEA.
A, dar functioneaza oare? Functioneaza ea cu adevarat?
In noaptea de Anul Nou, Helen mi-a inmanat o notita pe care a scris-o cu o seara inainte, cand s-a intors in camera ei dupa o plimbare sub cerul clar si rece din Colorado.
Ca si Robert Frost si Lisel Mueller, si ea a recurs la poezie, pentru a descrie frumusetea cunoasterii sale.
Am venit aici cu o inima impovarata,
O inima ce se temea sa planga.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat
Si nu mi-am putut lua ramas bun.
Am stat, singura, langa mormantul lui
Si nici nu am putut sa plang.
Am avut o intelegere, i-am spus eu
M-ai lasat secata si fara cuvinte.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat.
Si Dumnezeu nici macar n-a incercat
Sa aline aceasta durere, sa-mi vindece inima.
Sa-mi dea lacrimi sa plang.
Si-apoi, Dumnezeu a vorbit, El a subliniat
Ca si daca ar fi incercat,
Inima mea era inchisa si nu putea s-auda
Suspinul sau bland, dincolo de timp.
Si chiar daca a fost doar vocea lui Neale
Cea care a adus mesajul din inalt,
Siritul meu a auzit cuvintele lui Dumnezeu
Si-acum ochii mei pot plange.
M-am plimbat in aceasta noapte-nstelata.
E, in sfarsit, timpul sa incerc
Sa gasesc bucuria de a-mi elibera fiul.
E timpul sa-mi iau ramas bun.
Si chiar atunci, o stea cazatoare…
-a dansat pe cer.
Nicio moarte nu e in van, si toate mortile aduc un mesaj celor care parasesc Pamantul, dar si celor care raman.
E o poveste minunata. Ea ilustreaza perfect felul in care fiecare calatorie prin Continuumul Spatiu/Timp e proiectata sa aduca fiecarui suflet o experienta speciala si cum timpul si circumstantele fiecarei ,,morti’’ sunt intotdeauna perfecte.
Cu siguranta vad cat de ,,perfect’’ a fost ca acest tanar si-a parasit corpul atunci, pentru ca el a spus ca a vrut sa-si intalnesca si sa-si cunoasca mama biologica – iar dorinta i-a fost implinita prin intermediul mortii sale.
Ceea ce nu vad este cum a fost ,,perfect’’ ca a trebuit ca totul sa se desfasoare in acest mod – si sigur nu vad cum a avut acest tanar ,,experienta speciala’’ pentru care a venit aici.
Billy a venit aici sa experimenteze intreaga viata starea de frustrare si apoi sa moara intr-un accident de motocicleta, doar ca sa-si intalneasca, in sfarsit, mama? Sa fim seriosi!
Nu presupune ca poti sti sau poti ghici din ,,fapte’’, care este calea unui suflet. Nu poti cunoaste delicatele intreteseri co-create de toate Fiintele Binecuvantate, implicate in experienta de viata povestita mai inainte. Billy a venit aici pentru a servi TOATE planurile.
Toate planurile?
Au fost multe suflete care au interactionat si au co-creat aici – asa cum sunt in fiecare moment al vietii, pretutindeni. In acest caz, acele suflete au inclus tanarul de pe motocicleta, mama sa biologica, mama adoptiva, tatal adoptiv si fratele sau – ca si sufletul persoanei care conducea vehiculul care l-a lovit si l-a ucis.
Dar asta nu spune nimic despre alte suflete, unele dintre ele indepartate, cum ar fi tatal biologic al tanarului, prietenii si rudele tuturor acestor oameni si – esti pregatit pentru asta? – TU si oamenii din grupul tau
Fiecare are un plan, care este servit…
Moartea fiecarei persoane serveste intotdeauna planul fiecarei persoane care e constienta de acea moarte. Din aceasta cauza ei sunt constienti de ea. Astfel, nicio moarte (si nicio viata), nu este vreodata ,,pierduta’’. Nimeni, niciodata, nu moare ,,degeaba’’.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                  Neale Donald Walsch - din volumul "Acasa cu Dumnezeu" - editura For You

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi