Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru
22 Ian
Publicat în Perspective

Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru

Mesajul de bază al prezentului text este acela că Dumnezeu, Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea sunt unul și același lucru. Iar asta nu este o metaforă. Ci lucrurile se cer luate aici și interpretate exact în sensul în care sunt scrise și citite.

De exemplu, numele oferit la naștere autorului acestui text a fost Cosmin-Constantin Cîmpanu. Atât prin Cosmin, cât și prin Constantin, dar și prin Cîmpanu se face referire la același lucru. Există mulți români care au minim două nume pe lângă cel de familie. Alții au chiar trei. Prin Spania și America de Sud e prăpăd cu numărul de nume  :). Ideea care se transmite și se recomandă a fi acceptată și conștientizată e că același lucru poate avea mai multe nume. De exemplu la clanță se mai spune ivăr, încuietoare, zimpirig, clampă, clenci, clențaică, rătez, șnală, verver. Toate aceste denumiri, fac referire la fix același lucru, chiar dacă sunt denumiri diferite.

Exact la fel, Dumnezeu este un câmp de energie. Iar la acel câmp de energie se face referire prin cuvintele: Adevăr, Lumină, Conștiință, Iubire. Vorbim de fix același câmp. Dumnezeu nu este prin urmare o entitate care se află undeva „acolo” și cu care un tu de „aici” relaționează. Nu. Dumnezeu este în primul rând în tine. Iar tu, în mod esențial și fundamental ești Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea. Sunt cuvinte diferite care indică înspre aceeași energie, înspre același câmp. Există un singur câmp care animă toate formele. Iar acel singur câmp este Divinul. Trupul fizic experimentat este animat de același câmp care animă și trupul fizic experimentat de pisică și corpul mușcatei din geam, dar și forma firului de iarbă. Unde este Viață, este Adevărul, Lumina, Conștiința și Iubirea, prin urmare este Dumnezeu.

Noi suntem obișnuiți să vedem Viața drept ceva exterior nouă care mișcă. Adevărul tindem să îl vedem ca fiind o concluzie verificabilă prin intermediul minții. Fiindcă ideea de adevăr este de cele mai multe ori asociată cu a spune adevărul sau a spune o minciună. Lumina tinde să fie percepută drept ceva destul de abstract și ciudat. Conștiința tinde să fie confundată cu ideea de a fi conștient sau inconștient de un anumit aspect observabil. Iar iubirea tinde să fie văzută asemeni unui atașament, troc, îți dau ca să îmi dai, „te iubesc dacă” și „nu pot fără tine”. Toate aceste bolmojeli le-a construit mintea. Iar cu cât va interveni deschiderea spre o transcendere a minții, cu atât toate aceste percepții false vor fi eliberate făcând loc Adevărului, deci făcând loc de fapt lui Dumnezeu. Fiindcă de fapt Dumnezeu este Viața însăși, Adevărul însuși, Lumina însăși, Conștiința însăși și Iubirea însăși. Este câmpul puternic care susține întreaga Existență sub toate aspectele sale.

Acest câmp conține de fapt toate formele animate. Adevărul poate fi asemuit mai degrabă curentului electric și nu limbajului. Dacă niște curent electric trece printr-un fir, atunci spunem că este prezent. Dacă nu trece curent electric prin fir, spunem despre curent că lipsește. Faptul că adevărul lipsește a fost numit falsitate. Dar falsitatea nu este ceva. Este un non-ceva. Viața este exact același câmp. Și de aceea este veșnică. Fiindcă atunci când Viața se desprinde de o formă, nu înseamnă că Viața nu mai este. Ci înseamnă doar că forma nu mai este animată. Conștiința este Viața. Iubirea nu este cumva o calitate sau un atribut. Ci este chiar acel câmp care este tot una cu Viața și Divinul. Toate acestea sunt doar denumiri care fac referire înspre același câmp de energie.

Este știut faptul că mintea va tinde să refuze acest adevăr. Fiindcă imaginile vechi întreținute spun altceva. Nu e nici problemă. Nu te lupta cu rezistența. Permite-i rezistenței să fie experimentată însă fii deschis. Capacitatea de acceptare și recunoaștere a Adevărului și Divinului ține numai și numai de cât de dispus ești să te deschizi. Ține minte însă că ești în siguranță. Dumnezeu este în tine și peste tot în jur. Fiindcă tu ești chiar Divinul, Viața, Conștiința, Adevărul, Lumina și Iubirea. Fiindcă toate acestea nu sunt decât etichete care indică înspre același câmp.

 

~de Cosmin Constantin Cîmpanu

Dumnezeu este ceea ce e viața ta
02 Aug
Publicat în Cuvinte din rai

Dumnezeu este ceea ce e viața ta

*Merg cu Dumnezeu într-o sfinţenie desăvârşită*       Ideea de astăzi declară simplul adevăr care face gândul păcatului să fie imposibil. Ea promite că vinovătia nu are cauză şi că, neavând cauză, nu există.
Ideea decurge negreşit din gândul fundamental menţionat atât de des în text: ideile nu îşi părăsesc sursa.Dacă acesta e adevărat, cum poţi să fii separat de Dumnezeu?
Cum ai putea cutreiera lumea singur şi separat de Sursa ta?Gândurile pe care le prezentăm în acest curs nu sunt lipsite de consecventă

.*Adevărul, dacă e să fie adevărat, trebuie să fie adevărat de la cap ia coadă.*
Nu se poate contrazice singur, nici nu poate fi incert pe alocuri şi cert în alte părţi.
Nu poţi să cutreieri lumea separat de Dumnezeu, pentru că nu ai putea să exişti fără El. El e ce e viaţa ta.
Unde eşti tu este şi El. Există o singură viaţă.
Şi pe aceasta o împărtăşeşti cu El.
Nimic nu poate să fie separat de El şi să se afle în viată.Dar, unde este El, trebuie să fie atât sfinţenie, cât şi viaţă.
Nici un tribut de-al Lui nu rămâne neîmpărtăşit de tot ce are viaţă.
Ce are viaţă e la fel de sfânt ca El, căci ce împărtăşeşte viaţa Lui face parte din Sfinţenie şi nu poate să fie păcătos, aşa cum nici soarele nu poate hotărî să fie de gheaţă, nici marea să se separe de apă, nici iarba să crească cu rădăcinile suspendate în aer.

*Există în tine o lumină care nu poate muri*;      a cărei prezenţă e atât de sfântă, încât lumea e sfinţită datorită ţie.Toate făpturile îţi aduc daruri, punându-ţi-Ie cu recunoştinţă şi cu bucurie la picioare. Mireasma florilor e darul pe care ţi-l aduc ele. Valurile se închină în faţa ta, pomii îşi întind braţele să te ferească de căldură şi îşi aştern frunzele pe pământul dinaintea ta să îţi fie moale sub picior, în timp e vântul abia adie, ca o şoaptă în jurul capului tău sfânt.
Lumina din tine e cea pe care tânjeşte să o vadă universul.
Toate făpturile stau liniştite înaintea ta, căci recunosc Cine merge cu tine.

*Lumina pe care o porţi e propria lor lumină.*
Aşa că în tine îşi văd sfinţenia, salutându-te ca mântuitor şi Dumnezeu.Acceptă- le revenţa, căci se datorează Sfinţeniei Însăşi, care merge cu tine, transformând - în blânda Ei lumină -lucrurile toate în asemănarea Ei şi puritatea Ei.

*Aşa lucrează mântuirea*
Când te dai la o parte, lumina din tine o ia înainte şi cuprinde lumea.
Ea nu vesteşte sfârşitul păcatului prin pedeapsă şi moarte.
Păcatul a dispărut în lejeritate şi hohote de râs, pentru că i se vede absurditatea bizară.
E un gând nesăbuit, un vis prostesc, neînspăimântător, poate ridicol, dar cine şi-ar irosi o clipită din sosirea la Dumnezeu pentru un moft atât de necugetat?Şi totuşi, ţi-ai irosit mulţi, mulţi ani tocmai pe gândul acesta nesăbuit. Trecutul s-a dus, cu toate fanteziile lui.Ele nu te mai ţin legat. Sosirea la Dumnezeu e pe aproape.
Şi, în micul interval de îndoială care a mai rămas, se poate să îţi pierzi din vedere Tovarăşu şi să Îl confunzi cu visul străvechi, necugetat, care a trecut acum.*"Cine merge cu mine?"* Iată întrebarea pe care ar trebui s-o pui de o mie de ori pe zi, până când certitudinea pune capăt îndoielii şi instaurează pacea.
Pune capăt îndoielii astăzi.
Dumnezeu vorbeşte pentru tine când îţi răspunde la întrebare cu următoarele cuvinte:

*„Merg cu Dumnezeu într-o sfinţenie desăvârşită.*
*Luminez lumea, îmi luminez mintea şi toate minţile pe care Dumnezeu le-a creat una cu mine.”*

 

Sursa: Curs de Miracole *lecția 156*

Nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu - Curs de Miracole
30 Iun
Publicat în Cuvinte din rai

Nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu - Curs de Miracole

“Poate crezi că sunt posibile diferite feluri de iubire. Poate crezi că există un fel de iubire pentru ceva, şi altfel de iubire pentru altceva; un mod de a iubi pe unul, un alt mod de a mai iubi şi pe altul.

*Iubirea este una. Nu are părţi separate şi nu are gradaţii; nu are forme diferite, nici nivele, nici divergenţe şi nici deosebiri. Ea este, pe de-a-ntregul, asemenea ei însăşi. Nu se modifică niciodată în funcţie de persoană sau împrejurare. Iubirea este Inima lui Dumnezeu şi, de asemenea, a Fiului Său.*
Semnificaţia iubirii este obscură pentru oricine crede că iubirea se poate schimba. Acesta nu pricepe că iubirea schimbătoare trebuie să fie imposibilă. Astfel, el crede că uneori poate iubi, iar alteori poate urî. De asemenea, mai crede că iubirea poate fi dată cuiva anume şi poate rămâne ea însăşi, cu toate că este refuzată altora. A crede acestea despre iubire înseamnă a nu o înţelege. Dacă iubirea ar face astfel de deosebiri, ar trebui să judece între cel virtuos şi cel păcătos, percepându-l pe Fiu lui Dumnezeu în părţi separate.

Iubirea nu poate judeca. Fiind ea însăşi una, priveşte totul ca fiind una. Semnificaţia ei se află în unitate. Este nevoită să se sustragă minţii care concepe iubirea ca fiind parţială sau fragmentată.
Nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu, iar tot ce ţine de iubire, al Lui este. Nu există vreun alt principiu care să guverneze acolo unde nu este iubire. Iubirea este o lege fără contrariu. Întregimea ei este puterea care menţine totul ca fiind una, este legătura dintre Tată şi Fiu, care Îi ţine de-a pururi împreună drept unul şi acelaşi.

Nici un curs al cărui scop este să te înveţe să-ţi aduci aminte ce anume eşti cu adevărat nu poate omite să sublinieze că nu poate fi nici o diferenţă între ceea ce eşti tu cu adevărat şi ceea ce este iubirea.
Semnificaţia iubirii este propria ta semnificaţie, împărtăşită de Însuşi Dumnezeu. Căci ceea ce eşti tu este ceea ce este El. Nu există altă iubire decât iubirea Lui. Iar ceea ce este El, este tot ce este. Nimic nu Îl limitează, astfel că şi tu eşti la fel de nelimitat.
Nici o lege dintre acelea cărora li se supune lumea nu te poate ajuta să sesizezi semnificaţia iubirii. Credinţa lumii a fost făcută pentru a ascunde semnificaţia iubirii, pentru a o menţine obscură şi secretă. Nu există un singur principiu din cele susţinute de lume care să nu violeze adevărul a ceea ce este iubirea şi, de asemenea, a ceea ce eşti tu.

Nu căuta să-ţi găseşti Sinele în cuprinsul lumii. Iubirea nu poate fi găsită în întuneric şi moarte. Ea este însă perfect evidentă pentru ochii care văd şi pentru urechile care aud Vocea iubirii.
Astăzi *exersăm descătuşarea minţii tale* de toate legile cărora crezi că trebuie să li te supui; de toate limitele sub stăpânirea cărora trăieşti şi de toate schimbările care crezi că fac parte din destinul omenesc.
Astăzi facem pasul cel mai mare pe care îl pretinde acest curs în avansarea către ţelul pe care l-a stabilit.

Dacă *vei capta astăzi o cât de mică sclipire a semnificaţiei iubirii,* înseamnă că ai înaintat către propria-ţi izbăvire pe o distanţă fără de măsură şi într-un timp dincolo de numărul anilor.
Împreună să dăruim, deci, astăzi, cu bucurie, câtva timp lui Dumnezeu şi să înţelegem că nu există o folosinţă a timpului mai bună ca aceasta.
Evadarea din lumea care parcă te ţine captiv îi poate reuşi oricui nu mai pune preţ pe ea. Retrage-i orice valoare pe care ai investit-o în ofertele-i meschine şi darurile lipsite de sens, şi îngăduie ca darul lui Dumnezeu să le înlocuiască pe toate.

*Cheamă-L pe Tatăl tău, cu certitudinea că îţi va răspunde*. El Însuşi a promis-o. Şi tot El Însuşi va pune o scânteie de adevăr în mintea ta, chiar acolo unde renunţi la o credinţă falsă, la o sumbră iluzie a propriei tale realităţi şi la ceea ce crezi că înseamnă iubirea.
Ea va răzbate astăzi cu lumina Sa printre gândurile tale deşarte şi te va ajuta să înţelegi adevărul iubirii. Va zăbovi cu tine în blândeţea-I plină de iubire, în timp ce vei îngădui Vocii Sale să-ţi înveţe mintea, curată şi deschisă, despre semnificaţia iubirii. Şi îţi va binecuvânta lecţia cu Iubirea Sa.
Astăzi, legiunea anilor viitori de aşteptare pentru mântuire, dispare dinaintea atemporalităţii lucrurilor pe care le înveţi. *Să aducem astăzi mulţumiri că suntem scutiţi de un viitor asemenea trecutului.* Lăsăm trecutul în urma noastră, pentru a nu ne mai aminti niciodată de el. Şi ne înălţăm ochii asupra unui alt prezent, unde mijeşte un viitor se deosebeşte de trecut în toate privinţele.

Lumea nou-născută se află în pruncie. O vom urmări cum creşte sănătoasă şi puternică, pentru a-şi revărsa binecuvântarea asupra tuturor acelora care vin să înveţe cum să dea în lături lumea despre care credeau că a fost făcută din ură, spre a fi vrăjmaşul iubirii. Acum ei sunt cu toţii fraţii noştri întru iubirea lui Dumnezeu.Ne vom aduce aminte de ei de-a lungul zilei, întrucât nu putem lăsa o parte din noi să fie în afara iubirii noastre, dacă vrem să ne cunoaştem Sinele.

* Gândeşte-te la acel unul care te însoţeşte în această călătorie şi care a venit să înveţe ceea ce tu trebuie să înveţi.* De îndată ce îţi vine în minte, comunică-i acest mesaj din parte Sinelui tău:
*"Te binecuvântez, frate, cu Iubirea lui Dumnezeu, pe care vreau să o împărtăşesc cu tine. Căci vreau să învăţ lecţia plină de bucurie cum că nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu şi a ta şi a mea şi a fiecăruia."

Oglinda   fumurie
26 Mar
Publicat în Despre unime

Oglinda fumurie

Cu trei mii de ani în urmă, exista un om la fel ca noi toti care trăia în apropierea unui oraș înconjurat de munti. Omul a studiat pentru a deveni doctor, dar nu era complet de acord cu ceea ce învăţa. În inima sa simţea că trebuie să existe ceva mai mult decât era scris în acele cărţi.
Intr-o zi, când a adormit într-o peșteră, el a visat că si-a văzut propriul corp adormit. A ieșit din peșteră în noaptea cu lună nouă. Cerul era senin, iar el putea vedea milioane de stele. Apoi ceva s-a petrecut în interiorul său, ceva care i-a transformat viaţa pentru totdeauna. El și-a privit mâinile, și-a simțit corpul, iar apoi și-a auzit propria voce spunând: " Sunt făcut din lumină; sunt făcut din stele". A privit din nou la stele și a realizat că nu stelele sunt cele care creează lumină, ci lumina creează stelele.

" Totul este făcut din lumină; eu sunt făcut din stele, a spus el, și spaţiul dintre ele nu este gol ". Și a știut că tot ceea ce există este o fiinţă vie, iar lumina este mesagerul vieţii, deoarece este vie și contine în ea toate informațiile.
Apoi a conștientizat că și el era făcut din stele, deși nu părea una cu acele stele.
" Sunt în stele și între ele" a gândit el.
Atunci, el s-a numit tonal, iar lumina dintre stele nagual, și a știut că tot ceea ce creează armonia și spaţiul dintre cele două este Viaţa sau Intenţia.
Fără Viaţă, tonal-ul și nagual-ul nu ar putea exista. Viaţa este forţa Absolutului, a Supremului, a celui care a creat totul.
 Iată deci ce a descoperit el: totul in existenta este o manifestare a fiintei vii pe care o numim Dumnezeu.
Totul este Dumnezeu.
Și a ajuns la concluzia că perceptia umana este doar lumina ce percepe lumina.

El a văzut că material este o oglinda – totul este o oglinda care reflecta lumina si creeaza imaginile acelei lumini – dand nastere lumii iluziei, Visul, care seamănă cu un fum ce nu ne permite să vedem cine suntem cu adevărat.
 "Noi, cei adevărati, suntem iubire pură, lumină pură" , a spus el.
Această realizare i-a transformat viaţa. Dintr-o dată, el a știut cine este cu adevărat, s-a uitat în jur la ceilalți oameni și la restul naturii și a rămas uimit de ce a văzut.
 El s-a regăsit pe el însuși în tot ceea ce există - în fiecare fiinţă umană, în fiecare animal, în fiecare pom, în apă, în ploaie, în nori, în pământ.
Și a văzut că viata amestecă tonal-ul cu nagual-ul în diferite moduri pentru a crea miriade de manifestări ale Vieţii .
În acele câteva momente el a înţeles totul. Era foarte emotionat și inima sa era plină de pace. Cu greu putea să aștepte pentru a le spune și prietenilor săi ceea ce descoperise. Dar cum ar fi putut explica toate acestea în cuvinte?

A încercat să le spună ce a descoperit și celorlalti, dar ei nu-l puteau înţelege.
Ei puteau vedea doar că se transformase, că din vocea și din ochii săi radia ceva extraordinar.
Au observat că el nu mai judeca pe nimeni și nimic. El devenise altfel.
Putea înţelege pe oricine foarte bine, dar nimeni nu-l putea înţelege pe el.
Ei credeau că este o încarnare a lui Dumnezeu, dar el zâmbea când auzea acestea și apoi spunea:
 " Este adevărat. Eu sunt Dumnezeu. Dar și voi sunteti Dumnezeu. Suntem la fel, voi și cu mine. Suntem imagini ale luminii. Suntem una cu Dumnezeu". Dar nici așa oamenii nu-l înţelegeau.
El a descoperit că el era oglindă pentru restul persoanelor, o oglindă în care el se putea vedea pe sine.
" Oricine este o oglindă" , a spus el. El s-a văzut în ceilalţi, dar nimeni nu l-a văzut pe el.

Și astfel a conștientizat că toată lumea visa, dar fără a fi conștientă de acest lucru, fără a ști cine sunt ei cu adevărat.
Ei nu-l puteau vedea pe el în ei înșiși deoarece exista un perete de ceaţă sau de fum între oglinzi. Și peretele de ceaţă era creat de interpretarea imaginilor luminii - Visul oamenilor.
Apoi, a știut că va uita curând tot ce învățase.
Dorind să-și amintească de-a pururi viziunea pe care a avut-o, s-a decis să-si spună Oglinda Fumurie, astfel încât întotdeauna să știe că materia este o oglindă, iar fumul este cel care ne împiedică să știm cine suntem cu adevărat.
 El a spus: " Sunt o Oglindă Fumurie, deoarece mă văd pe mine în fiecare dintre voi, dar nu ne recunoaștem unul pe celălalt din cauza fumului dintre noi. Acel fum este Visul, iar oglinda ești tu visătorul".

                                     OGLINDA  FUMURIE  de Don Miguel Ruiz

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi