Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Curajul de a fi TU într-o lume ce poartă măști...
24 Iul
Publicat în Perspective

Curajul de a fi TU într-o lume ce poartă măști...

Ai stat de vorba in ultima vreme cu tine? Te-ai intrebat daca te simti implinit, ce-ti lipseste, ce-ti mai doresti? Generatia noastra e generatia schimbarii , sau cel putin asa ar fi indicat. Lumea plange..dar nu stie de ce… Nu schimbarea locuintei, locului de munca, partenerului sunt adevaratele nevoi, ci schimbarea de gandire, mentalitate. Lumea doreste sa impresioneze cu realizarile materiale, însa cati mai traiesc asa cum isi doresc? Ne bucura ca vecinul ne lauda casa, dar tu te simti bine acolo? Ti-e laudata masina…cate credite, sacrificii ai facut pentru tabla care candva va rugini? Cate zile te-ai infometat pentru a fi privita? Cate nopti ai plans in perna pentru ca partenerul nu te apreciaza, însa fara el nu poti hrani copiii? Ne place ca cei din jur sa depinda de noi, inconstient…vrem iubire neconditionata, dar noi punem conditii.

Nu asa merg lucrurile. Cumpara masina pe care ti-o permiti lejer pentru ca e doar un mijloc de locomotie, si nu o fala. Alege casa in care te simti bine si care ti se potriveste necesitatilor, nu cea cu care vei putea impresiona. Cauta partenerul fara de care nu poti trai, cel care iti face inima sa bata mai tare de bucurie, nu pe cel cu care platesti mai usor chiria sau al carui CV impresioneaza parinti, rude si prieteni. Investeste in tine, in educatia, in cultura ta. Tu esti persoana cu care sigur vei imbatrani impreuna, tu esti cel de care trebuie sa ai cel mai mult grija. Tu esti cel care va trebui sa-si plateasca singur facturile, fara compromisuri, fara dependente… fara sa-si vanda sufletul. Alege sa traiesti asa cum vrei tu, si nu pentru a fi pe placul celorlalti. Fii autentic si nu te lasa manipulat de o societate rece, plina de reguli, lipsita de sentiment. Ne-a fost teama ca vom fi inlocuiti de roboti si fara sa ne dam seama ne transformam in ei. Vindeca-ti ranile, traumele, sufletul…el este ghidul tau pe acest pamant. Nu te-ai nascut pentru a fi pe placul societatii, esti aici pentru ca aceasta lume are nevoie de tine exact asa cum esti. Uita de rusinea de a fi altfel, iesi din alb si negru, din a clasifica doar in bun si rau. Totul e relativ, la fel ca mine, ca tine, ca imaginea curcubeului. Incepi sa intelegi ca viata are mai multe perspective, exista puncte de vedere diferite si asta ne face mai frumosi si unici. Prin diferentele noastre ne putem completa perfect, nu exista competitie, nu ar trebui- decat cu cel care ai fost ieri…exista doar si este necesara evolutia, maturizarea. Nu exista un sot/ sotie perfecta, doar partenerul perfect pentru tine, cel care intelege si iubeste melodia sufletului tau. Cauta oamenii tai, cei cu care timpul pare prea scurt, cei cu care iti imparti libertatea. Renunta la inchisoare, renunta sa gandesti ca viata e doar un sacrificiu.

Nu trebuie nimic. Nu trebuie sa studiezi, sa te mariti sau sa faci copii pana la o anumita varsta. Fiecare decide ce i se potriveste, ce isi doreste. Stapan pe viata si alegerile tale esti doar tu- de aia sunt ‘ale tale’. Nici macar Cel care te-a creat si are puterea absoluta nu-ti cere sa faci ceva. Dumnezeu doar iti da niste sfaturi pentru a te feri de suferinta, iar atunci cand ai necazuri nu te pedepseste, este doar un semn ca te-ai indepartat de drumul si menirea ta. Oamenii intelepti nu impun, sfatuiesc din propriile experiente si suferinte, din simpla dorinta de a te ocroti, de a nu trece precum ei prin durere, de a nu fi obligat sa faci alegeri gresite din care sa inveti singur. Nu e corect sa le dorim celorlalti sa simta durerea pe care noi candva am simtit-o, ci sa ne vindecam singuri ranile, si poate sa povestim aceste intamplari doar pentru ca cei dragi noua sa nu fie nevoiti sa afle ‘pe pielea lor’.

Toleranta, umilinta, smerenia sunt poate duse in extreme. Nu e bine nici prea mult, dar nici prea putin. E vorba de echilibru, e vorba sa nu te pierzi pe TINE. Alege sa fii tu, sa fii curajos, sa fii salbatic, sa fii autentic…arunca masca ce ti-a fost pusa pe chip de altii, arata-ti ochii ce stralucesc patimas intregii lumi! Zambeste din suflet si nu lasa pe nimeni sa ti-l fure!
Cu dragoste,
Adriana Violeta

11 Mar
Publicat în Ganduri

Eu stiu de ce dorm oamenii!

1Eu ştiu de ce dorm oamenii. Dorm de frică, le este frică să stea tot timpul trezi. Din acelasi motiv ei sunt şi nefericiţi, deoarece le este frică să fie mereu fericiţi.

Din acelaşi motiv tot ceea ce există, există, căci ceea ce există nu are curajul să nu mai existe. De aceea mor oamenii, deoarece le este frică, nu au curajul să fie tot timpul vii. Deci ceea ce ne face pe noi sa existăm este frica noastra de a nu mai exista. Este simplu,  “A” este doar “A” atâta timp cât nu are curajul să fie “B”.Putem concluziona că , frica este ceva essential firii noastre. Fără ea, noi nu am exista. Insă sunt si cei care au curajul să lepede frica….Si să fie tot timpul vii! E ciudat dar nu pot spune nimic despre ei.Despre ei nu se poate spune nimic pentru că de aici in colo limbajul se pierde. Cei care au ales curajul nu ne pot spune numic , ei doar ne zâmbesc cu bunătate şi ne luminează.
Dimineaţa năvală!
 A năvălit in sufletul meu, fără de stire … O lumină domoală ce cântă in culori aurii. Iţi vine să te porţi pe braţe prin păduri fără să ştii unde vei poposi vreodată şi te indrăgosteşti cu blândeţe de fiecare dată ce soarele cade pe urmele ei.- Eheheiii…! Iţi vine să strigi, frumosule bătrân  derbedeu, du-mi paşii pe  cărări nepovestite de sufletul meu. Du-mă te rog să mă rog. Du-mă să cad in genunchi, cu ochii scăldaţi de cerul inalt, picurând frumos pe pământ! Du-mă unde vei dori, du-mă unde vei  şti du-mă  şi  iubeşte-mă, adună-mă, risipeşte-mă şi inţelepţeşte-mă. Adună toate culorile şi toate viorile intr-un strop de lumină şi tăinuieşte-te. Eu, voi incerca să păşesc cărarea până la tine; doar mă voi gândi, mă voi indrăgosti plângind. Obosit, voi poposi in câteva cuvinte simple şi  VOM FI !

11 Mar
Publicat în Ganduri

Eu stiu de ce dorm oamenii!

1Eu ştiu de ce dorm oamenii. Dorm de frică, le este frică să stea tot timpul trezi. Din acelasi motiv ei sunt şi nefericiţi, deoarece le este frică să fie mereu fericiţi.

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi