Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Scris de 

Toate se nasc, traiesc si mor. Exista un moment prielnic pentru fiecare intalnire cu destinul.Trupul nostru se naste cu o forma ce se preschimba de-a lungul existentei. El nu  prezinta aceeasi infatisare pe parcursul intregii noastre vieti. De la forma de prunc, plina de o candoare irezistibila, trupul nostru se transforma in permanenta, creste in inaltime, se fortifica si sufera mereu transformari vizibile. Starile sufletesti pe care le traim sufera aceeasi permanenta schimbare. Ne e dat sa cunoastem intregul registru de emotii pozitive sau negative. Psihicul nostru percepe perpetuu o fluctuatie inimaginabila.

Patrunzand in planul ideilor, constatam aceeasi caracteristica, doar ritmul difera.Trupul fizic marea mediterana.jpgsuporta schimbari mai lente, schimbarea starilor e mai rapida, iar in plan mental  gandurile circula cu viteza uimitoare, ca autovehiculele pe autostrada.
In aceasta permanenta forfota si innoire, exista un punct constant, momentul prezent. In fiecare clipa traim un moment prezent, pe care uitam sa-l remarcam si il lasam adesea sa se scurga pe langa noi fara a-i aborda atentia cuvenita. Cum de ne scapa exact momentul esential?

Suntem, datorita experientei trecute pe care o cunoastem, ancorati in istoria personala.Teama de noile experiente, ne tine legati de un domeniu mai accesibil, ceea ce cunoastem deja, uitand ca in acumularea experientei, momentele care ne-au format, au existat candva tot intr-un prezent pe care il traiam. Nevoia de certitudine si siguranta, ne indeamna sa dorim sa pasim mereu pe carari cunoscute. In fata noastra se deruleaza, ca intr-un film, experiente dureroase, pierderea averii, a omului drag de langa noi, a locului de munca, sau dimpotriva, suntem coplesiti de momente de bucurie, nasterea unui copil, nunta, evolutia in cariera. Ne dorim in consecinta sa ne ferim de experientele triste si sa ne asiguram in mod constant ca avem parte doar de evenimente pozitive. In toata aceasta pendulare de la o traire sau alta, nu ne luam ragazul sa ne oprim o clipa si sa observam cum toate trec. Indiferent ce ne dorim, evenimentele oricum se succed, si oricum am dori sa le stabilizam, ele nu se lasa deloc controlate de dorintele si incercarile noastre. Dar, cu incrancere si incapatanare, ne impotrivim desfasurarii firesti a vietii, incercand mereu si mereu sa ne agatam si sa fixam timpul, intr-o pozitie confortabila. Dar el curge impasibil si neinduplecat. Observam de existente intregi, cum surprize la care nu ne asteptam, ne dau peste cap toate planurile, cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, ca nu aduce anul ce aduce ceasul, si totusi in micimea noastra ne luptam cu timpul, incercand sa-l facem sa curga in favoarea maruntelor noastre idealuri. E o lupta care ni se pare nedreapta, ne invartim in acelasi cerc vicios, insa roata implacabila a destinului se invarteste fara vrerea noastra, doar dupa legi numai de ea stiute.

O alta capcana in care cadem, e viitorul in care ne proiectam visele si dorintele, si speranta care ne amageste, iar si iar, ca maine va fi asa cum dorim. Dar maine soseste, si e mereu proaspat si nou, si neasteptat si nu se inscrie deloc intre hotarele proiectului nostru. Si ne intrebam uimiti de ce toate acestea. Nu gasim un raspuns foarte clar definit, dar continuam sa inotam impotriva curentului si sa facem iar planuri, pe care dusul vietii, din nou ni le spulbera.
Astfel trupul nostru traieste intr-un prezent cotidian, de la care nu ne putem sustrage, insa sufletul si mintea raman in urma sau o iau inainte, nesuprapunandu-se in mod firesc, peste acelasi moment. Traim prea putin cu adevarat in momentul actual, doar fortati de imprejurari, cand ne inunda intensitatea sentimentelor. In rest, executam ca un robot muncile zilnice, in timp ce mintea zburda nestingherita pe axa timpului, incapabila sa stea un pic locului si sa fie atenta si constienta exact la ce ni se intampla. Si uite asa, ni se scurge printre degetele, exact momentul cel mai pretios, momentul acum, care rezulta din ieri si care il creeaza pe maine. De cate ori, nu trecem fara sa observam stralucirea soarelui sau dansul jucaus al stropilor de ploaie, zambetul unui copil. De cate ori nu ratam o oportunitate de destin, care ni se ofera acum, din neincrederea rezultata din prejudecatile formate ieri sau din teama de a accepta primenirea vietii noastre cu noi elemente aducatoare de imbogatire interioara.

Un alt obstacol este lenea. Pur si simplu din comoditate, mintea noastra refuza sa primeasca noul in fiinta noastra. E mai facil sa facem cum stim noi, ca asa ne-a invatat bunica, decat sa fim in concordanta cu vremurile, care oricum vin peste noi si ne bulverseaza existenta. E mai usor sa spunem: "nu cred", "nu stiu", "nu ma intereseaza" si sa negam informatia care vine spre noi din abundenta. Dar ea vine oricum, si daca nu vrem de buna voie, ne forteaza pana la urma sa o acceptam, caci in jurul nostru exista o permanenta transformare, de la care nu putem sa absentam. Chiulim o zi, chiulim doua, chiulim un an de la lectiile noi de viata si atunci constatam ca am mai ramas repetenti un an si o luam de la capat. Mai absolvim cate o clasa luand nota de trecere, insa existenta nu iarta si ne obliga sa mergem inainte. Adesea nu ne lasa nici daca suntem silitori, insista sa asimilam invataturile sale, si nici nu apucam sa trecem bine un test ,ca apare altul, si altul. Evolutia e infinita iar timpul are rabdare, caci vrem nu vrem  tot trebuie la un moment dat sa luam act de inconstienta  noastra si sa ne trezim. Iar dupa ce ne dezmortim din indolenta si ne facem exercitiile de inviorare, abia apoi incepe calatoria adevarata. Abia apoi incepem sa ne antrenam bicepsii spirituali si sa ne dezvoltam musculatura constiintei,  sa ne hranim cu vitamine celeste, sa-i dam sufletului apa vietii, sa ne imbracam cu haina adevarului, sa ne inarmam cu rabdare si bunatate. Scaldati mereu in arealul subconstientului colectiv, nu vom reusi sa rupem barierele si sa spargem propriul cocon de iluzii in care zbaterea noastra ramane ineficienta.

Un prim pas, pentru a gasi fereastra spre adevarata lume invizibila a sufletului si mintii, dar perfect perceptibila cu ochii spirituali, este trairea in aici si acum. Ea ne ajuta sa evadam din labirintul in care singuri ne-am ratacit, ea ne da puterea sa dezlegam nodurile pe care singuri ni le-am facut prin atasament de senzatiile trupului, de starile sufletesti si de ideile noastre. Orice amanare ne intarzie pe drum, sa incepem asadar, calatoria spre universul interior, acum, iar maine sa o continuam in noul acum care va sosi, si sa nu luam vacanta decat atunci cand am ajuns la destinatie.
AICI si ACUM!

(0 voturi)
Ultima modificare Joi, 10 Martie 2016 20:19
Catalina  

Voluntar & Membru fondator.

Website www.humanitysteam.ro
Mai multe din această categorie: « Experienta vietii Suntem dragoste »

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi