Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

Scris de 
04
Mai

Cand l-am citit pe Neale...

Eu am citit CCD cu totul intamplator, si cum nimic nu e intamplator inseamna ca asa trebuia sa fie.

Am calatorit cu mintea si cu inima prin multe mistici, din punct de vedere practic am incercat doar trei cai spirituale. Fiecare cale , fie practicata in mod direct, fie doar lecturata si traita la nivel ideatic, m-a imbogatit in felul ei si a contribuit la cresterea mea interioara.

Sunt recunoscatoare tuturor maestrilor mei , directi sau indirecti, care m-au indrumat, tuturor celor care prin scrierile lor au adaugat lectie dupa lectie sufletului meu.

La un momentat cineva mi-a spus ca ma risipesc,  calatorind pe atatea poteci, si ca ar trebui sa ma rezum la o singura cale. Am meditat o vreme la sfatul sau. Dar am decis ca asta i se potriveste lui:) si am mers mai departe pe drumurile mele. Fiinta mea insetata cerea apa vie, si pe unde intorceam capul gaseam cate un izvor. Le-am iubit pe toate la fel de inflacarat, am baut si mi-am astamparat setea, si fiecare sorbitura imi provoca o si mai mare dorinta de adevar, de autenticitate, de viata, de existenta...

Divinul ma chema de pretutindeni, il vedeam in orice cale, dincolo de aspectul discursiv al dogmenlor, dincolo de contradictii care nu faceau decat sa le uneasca intr-un intreg, dincolo de disputele religiose, pur si simplu dincolo de toate si in toate in acelasi timp...

Pe un yahoogroups de wicca si de paganism  am cunoscut o fata, ownerul grupului, care m-a primit de la inceput cu deschidere si prietenie, desi nu eram o practicanta wicca, insa ma atragea sa stiu cum ajung ei la lumina, si am ajuns sa iubesc calea lor , desi nu o practic nici azi. Dar nu despre asta doream sa spun , ci despre altceva. Discutand  cu ea, intr-o zi pe messinger, am intrebat-o: ce cale am eu? Ca merg peste tot si pe nicaieri, ca dorul meu de libertate nu ma lasa sa accept nici o ingradire pe nicaieri, ca as vrea sa merg pe toate caile deodata , caci nici una nu-mi-e straina, si toate imi fac sa tresalete inima de dor. Mi-a raspuns simplu si clar :"calea ta este eclectismul". Nu cunosteam nici macar ce inseamna , mergeam pe o cale fara sa stiu ca e a mea si nici macar cum se numeste:). Mi-a explicat ca de fapt merg pe drumul meu , imbogatindu-ma de peste tot, si ca e foarte bine asa. Sa fac mai departe ce simt.

Asa am si facut, m-am obisnuit cu ideea ca sunt un calator mai neobisnuit, ca drumul meu are mai multe radacini si ramificatii, ca evolutia mea e atipica, rebela  si mi-am acceptat cu seninatate, nu drumul meu :), ci labirintul meu spiritual:).

Pana cand, pe un yahoogroups, ca numai pe ele am calatorit virtual (si acum fac eforturi supraomenesti sa scriu pe un forum , la fel de intortocheat ca si cautarea mea spirituala:)), cineva a trimis in atasament primele doua volume din CCD.

Le-am citit cu sufletul la gura, transfigurata si mirata ca exista o cale care nu condamna nici o alta cale, care ma lasa sa citesc ce vreau si de unde vreau, care nu e gelos pe alti maestrii, si pe alti creatori de religii, care imi spune exact ce vreau eu sa aud, care cunoaste sufletul mai bine ca oricare altul, si care nu doar ca ma lasa sa fiu asa cum sunt , dar care ma incurajeaza sa exprim ceea ce ma reprezinta.

Desigur si Osho m-a lasat  la fel de libera si rebela si de aceea l-am iubit din tot sufletul, Chiar si Iisus spunea "litera ucide , duhul da viata", dar cu toate astea urmasii lui au impus reguli peste reguli care au ucis spiritul datator de viata, si astfel religia sa a murit, si era firesc sa fie asa.

Cand l-am citit pe Neale visam sa existe o cale a lui , dar nu auzisem de HT si ca ea exista. Visam... pentru ca am simtit ca viziunea lui e atat de bogata si cuprinzatoare, incat imi poate satisface setea de divin , imi permite sa fiu expansionata si libera, imi lasa spatiu suficient de manifestare si mai ales ma lasa sa pastrez in inima tot ce m-a construit pana azi, ca nu ma obliga sa reneg caile care m-au nascut si m-au renascut de fiecare data...

Sper din tot sufletul ca urmasii lui sa nu-i ucida calea , cum au facut urmasii lui Hristos, inventand tot felul de reguli limitatoare. Sper ca urmasii lui sa fie la fel de vii, de liberi, de plini de bucurie...

Poate ca a sosit timpul sa existe o religie vie....care sa ramana vie...cat mai mult timp...Chiar si cuvantul "religie" e cam mort, dar nu am gasit altul mai potrivit...

E adevarat ca toate se nasc , traiesc si mor.

La fel si iubirile noastre , la fel prieteniile noastre, la fel si caile spirituale ...

A trai in prezent inseamna si a urma o cale noua, proaspata , un etern inceput....

Sa punem inceput bun pentru HT Romania....

(0 voturi)
Ultima modificare Joi, 10 Martie 2016 20:19
Catalina  

Voluntar & Membru fondator.

Website www.humanitysteam.ro
Mai multe din această categorie: « Suntem dragoste Neale Donald Walsch »

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi