Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Articole filtrate după dată: Octombrie 2015
Marți, 27 Octombrie 2015 00:00

Sufletul cauta starea de A Fi

Exista o diferenta intre A Fi si A Face – iar majoritatea oamenilor au pus accentul pe acesta din urma. Daca alegi evolutia – evolutia sufletului tau – nu vei realiza aceasta prin activitati lumesti ale corpului tau.

A Face e o functie a corpului. A Fi este o functie a sufletului. Corpul face tot timpul ceva, fie din porunca sufletului, fie in ciuda sufletului. Calitatea vietii tale atarna de acest echilibru.

Nu trebuie sa faci abstractie de ceea ce face trupul tau. E un lucru important, dar nu la modul la care crezi tu. Actiunile trupului au ca scop reflectarea unei stari de A fi si nu incercarea de a atinge o stare de A fi.

Sufletul inseamna pentru totdeauna A fi.  El este ceea ce este, indiferent de ceea ce face corpul – si nu din cauza a ceea ce face corpul. Daca gandesti ca viata ta inseamna numai a face, nu intelegi ce insemni tu.

Sufletului tau ii pasa numai de ceea ce esti in timp ce faci orice faci. Sufletul cauta starea de A fi si nu starea de a face. Sufletul tau este Eu si el stie asta. El nu face altceva decat sa incerce sa traiasca aceasta experienta. Si ceea ce el isi aminteste este ca cel mai bun mod de a avea aceasta experienta este prin A fi.

Sufletul este preocupat numai de locul unde urmeaza voi sa fiti. Urmeaza sa fiti intr-un loc numit frica, sau intr-un loc numit dragoste? Unde sunteti – si de unde veniti – cand dati piept cu viata?

Sa vorbim despre doi oameni care sunt relativ la fel de dotati. Unul infloreste in timp ce celalalt se zbate. Unul are succes si celalalt nu. Asta se intampla nu din cauza a ceea ce vreunul din ei face, ci din cauza a ceea ce amandoi sunt: unul e deschis, prietenos, curtenitor, util, vesel, atent, increzator, bucuros cand munceste – in timp ce celalalt este inchis, distant,indiferent, neprietenos, mohorat, plin de resentimente.

Adevar iti spun eu tie: A fi il atrage pe A fi si produce experienta.

Tu ai venit pe aceasta planeta pentru a produce ceva cu ajutorul sufletului tau. Trupul tau este pur si simplu instrumentul sufletului tau.  Mintea ta este puterea care-ti face corpul sa functioneze. Deci, in cazul asta, ai o masinarie de forta folosita pentru a crea dorinta sufletului..

Daca urmam ordinea fireasca a lucrurilor, nimeni nu face nimic pentru ca sa fie fericit – suntem fericiti si de aceea facem ceva. Nimeni nu face ceva ca sa fie plin de compasiune - suntem plini de compasiune si de aceea actionam intr-un anumit fel. Decizia sufletului precede actiunea corpului – in cazul unei persoane foarte constiente. Numai o persoana inconstienta incearca sa produca o stare a sufletului prin ceva ce face trupul. Acesta este intelesul afirmatiei “viata ta nu inseamna ceea ce face trupul tau”. Este totusi adevarat ca ceea ce face trupul tau este o reflectare a ceea ce este viata ta. Aceasta este o alta dicotomie divina..

Aminteste-ti intotdeauna: Tu nu esti ceea ce faci. Tu esti o fiinta umana. Starea ta de A fi este ceea ce esti.  Lucrarea vietii tale este o afirmatie a lui Cine Esti.

Starea de A fi este cel mai inalt grad de existenta. Existenta in esenta ei inseamna Dumnezeu in esenta Lui.

Si totusi, pentru noi nu a fost niciodata suficient Sa fim. Noi am tanjit intotdeauna sa traim experienta lui Ce Suntem – si aceasta necesita un cu totul alt aspect al divinitatii -  numit A face.

Sa zicem ca sunteti, in miezul minunatului vostru Sine, acel aspect al divinitatii numit dragoste. (Acesta este, apropo, adevarul despre voi). Acum , un lucru este sa fii dragoste si alta sa faci ceva cu dragoste.  Sufletul tanjeste sa faca ceva pentru ceea ce este, ca sa se poata cunoaste pe sine insusi in propria sa experienta. Asa ca, se va stradui sa realizeze – prin actiune – ideea lui cea mai inalta.

Asemenea dorinta puternica de a face acest lucru se numeste pasiune. “Omoara pasiunea si-L vei omori  pe Dumnezeu”. Pasiunea este Dumnezeu care vrea sa te salute.

Pasiunea este dragostea de a transforma existenta in actiune. Ea alimenteaza cu combustibil locomotiva creatiei. Ea preschimba conceptele in experienta.

Pasiunea este focul care ne indeamna sa exprimam cine suntem cu adevarat. Niciodata sa nu negati pasiunea , pentru ca aceasta inseamna sa negati Cine Sunteti si Cine Vreti cu adevarat Sa Fiti.

Pasiunea este dragostea de a face ceva. A face ceva inseamna A fi – trait ca experienta.

O data ce Dumnezeu (sau Dumnezeul din tine) face acest lucru de iubire, Dumnezeu S-a realizat pe Sine Insusi – si nu mai are nevoie de nimic altceva.

Pe de alta parte, omul simte nevoia de a i se rambursa ceva.  Daca tot e sa iubim, foarte bine – dar sa primim si niste dragoste inapoi. Ceva de genul.

Asta nu e pasiune, asta inseamna sa te astepti la ceva. Aceasta e cea mai mare sursa a nefericirii omului. Este ceea ce il separa pe om de Dumnezeu.

Sa-ti traiesti viata fara sa te astepti la ceva, fara nevoia de a avea un anumit rezultat; sa renunti la atasamentul de rezultate – aceasta este libertatea.  Aceasta este Dumnezeirea. Adica, unimea si unirea cu Dumnezeu, a te topi in divinitate si a deveni una cu ea.

Bucuria Mea este in actul de creatie, nu in ceea ce urmeaza. Prin urmare, renunta la rezultate dar, absolut niciodata, nu renunta la pasiune.

Pasiunea este drumul, este calea  spre realizarea de Sine. Chiar si in termeni pamantesti se poate spune, destul de corect, ca daca nu ai nici o pasiune pentru nimic, nu traiesti.

Deci ce ar fi daca ai face o alegere mai inalta? Ce ar fi daca ai alege bunatatea, compasiunea, intelegerea, iertarea, iubirea ? Ce-ar fi daca ai alege starea de Dumnezeire? Care ar fi experienta ta? ”

Sursa: Conversatii cu Dumnezeu, vol. I, Neale Donald Walsch
Sursa foto: Pixabay

Vechiul mod de a creste un copil pur si simplu nu va functiona in cazul copiilor care s-au nascut in ultimii ani pe Planeta, copiii Indigo si de Cristal. Asadar, calea cu care ati fost voi obisnuiti nu va functiona pentru ei, pentru ca nu veti putea repeta, constient sau inconstient, tiparele conceptului de parinte care v-au fost aplicate voua.


Vechiul mod de a creste un copil s-a bazat, cu precadere, pe Putere si Frica. Parintele isi vedea copilul ca pe o responsabilitate, sarcinile parintesti erau de a asigura acestuia partea materiala, educatia si formarea pentru a deveni un adult la fel ca si ceilalti. Copilul era crescut cu frica de pedeapsa si format in asa fel, incat, sa-si vada parintii, profesorii, sau pe alti adulti, ca figuri ale autoritatii. El era invatat sa accepte normele societatii chiar daca aceste norme nu erau conform inclinatiilor si talentelor sale naturale.

Era importanta „integrarea” sau „conformarea” copilului cu societatea.

Parintii de stil vechi spun, adesea, lucruri precum – „trebuie sa faci asta pentru ca eu am spus asa si pentru ca sunt mama ta/tatal tau”, sau „trebuie sa faci asa pentru ca asa fac toti ceilalti”.

Parintele de stil vechi este un parinte autoritar ce solicita ascultare si respect, pe baza acestei autoritati legitime, in relatia copil/parinte. Parintii cred despre ei insisi ca stiu mai multe decat copiii, ca sunt mai intelepti si, de aceea, considera ca au dreptul de a cere si de a impune copilului lor un anumit comportament si anumite alegeri pentru viata lor.

Noul mod de crestere a unui copil
Se bazeaza doar pe Iubire. Fiecare copil este vazut precum un dar si un privilegiu. A fi parinte inseamna a avea „o experienta a inimii”, prin care adultul se ofera sa aiba grija si sa asiste Sufletul nou sosit pe Planeta. Amandoi, parintele si copilul evolueaza impreuna,creeaza impreuna o experienta minunata de viata. Copilul este vazut asa cum este de fapt – un suflet inalt si dezvoltat care are propria lui intelepciune pe care o poate comunica sau oferi lumii adultilor, iar rolul parintilor este de a-i asigura mediul armonios in care sa se dezvolte pentru ca ei sa-si poata aduce mesajul intregii lumi.

Este necesar ca parintele sa-si iubeasca si sa-si respecte copilul, sa-l incurajeze in a exprima in totalitate cine este cu adevarat.

Iubirea, toleranta, respectul si acceptarea neconditionata, fac parte integranta din acest nou concept de parinte.

De asemenea, noul tip de parinte trebuie sa invete si sa inteleaga arta negocierii, a comunicarii si a disciplinei

Pentru noul concept de parinte, iubirea este insusirea cea mai importanta dintre toate.

Nu iti poti iubi si respecta copilul daca nu te iubesti si respecti pe tine insuti. Atat de multi dintre noi am fost „adusi la realitate” cu mesajul – „nu esti destul de bun” – care ne-a cultivat o stima de sine scazuta si dificultati in ceea ce priveste iubirea si acceptarea de sine.

Oricine lucreaza cu copiii, va avea nevoie sa priveasca cu atentie in ce mod propriile probleme privind acceptarea de sine se pot proiecta catre copii. Din acest motiv, copilul poate fi vazut ca „neascultator”, „obraznic”, de „neimaginat” sau „imposibil de controlat”, iar oricare din aceste etichete nu inseamna altceva decat „a nu fi suficient de bun”.

Mania nerezolvata a unui parinte sau ostilitatea sa sunt adesea reflectate inapoi acelui parinte, prin comportamentul copilului. De cele mai multe ori, un copil manios si temperamental va scoate la iveala aceste trasaturi, oglindind, de fapt, aceleasi emotii, reprimate de parinte.

Este nevoie sa lucrezi mai intai asupra problemelor tale, reusind sa te iubesti pe tine insuti, sa iti iei puterea inapoi si sa te manifesti la intregul tau potential, ca fiind cea mai buna varianta a ta de pana acum.

Copilul tau va fi primul tau invatator, in cazul in care nu ai reusit sa lucrezi cu aceste probleme proprii.

Comportamentul copilului tau intotdeauna iti va arata unde ai tu de lucrat cu tine.

ACCEPTAREA NECONDITIONATA
Acesta este, adesea, cel mai dificil lucru pentru un parinte. De regula, din mandrie le cerem copiilor nostri sa traiasca conform anumitor asteptari, sau sa indeplineasca anumite roluri. Este nevoie sa devii un parinte foarte special, care sa poata spune: „te accept asa cum esti” si „nu este nevoie sa fi ca mine”. Noul gen de parinte permite copilului sau sa se dezvolte si sa fie ceea ce este, chiar daca in acest fel incurajeaza aspecte ale acestuia ce pot fi diferite de modul parental uzual de gandire sau de a fi, dar stie ca ele sunt darurile cu care a venit copilul.

Noul tip de parinte accepta, de asemenea, ca pe masura ce copilul sau creste si ajunge la adolescenta sau maturitate, poate alege altceva decat a urma cariera „sigura” si „responsabila” pe care si-ar dori-o parintii. Copiii pot alege sa fie creativi sau sa calatoreasca prin lume, pentru a vedea si simti viata, in loc de a merge la o universitate si a urma o cale deja setata. Parintii vor intelege ca acesti copii vad viata ca pe o creatie continua, in care se simt liberi „de a se remarca” urmandu-si pasiunile.Asta nu inseamna ca acesti copii nu vor crea abundenta. Atunci cand faci ceva cu pasiune,cu iubire si esti de folos si celor din jur abundenta se revarsa in viata fiecaruia.

RESPECTUL
Multi dintre parintii de stil vechi isi vad copiii ca fiind neexperimentati si destul de prostuti, inainte de a fi invatati de catre adultii intelepti si mult mai experimentati.

Parintii de tip nou inteleg insa, ca acesti copii sunt de fapt fiinte evoluate aflate in corpuri mici si, deci, in cadrul relatiei are loc un schimb reciproc de idei si experiente. Parintele il invata pe copil care sunt insusirile de care acesta are nevoie pentru a trai pe planeta in aceste timpuri. La randul sau, copilul il invata pe parinte despre noua perspectiva asupra vietii, ce izvoraste din conexiunea sa stransa cu lumea spirituala.

Acest respect mutual inseamna ca permiteti celorlalti sa fie ceea ce sunt fara a fi nevoie sa criticati acest lucru, sau sa fiti ostili pentru ca exista anumite diferentieri.

TOLERANTA
Daca exista acceptare neconditionata, iubire si respect reciproc in casa, atunci, cu siguranta va exista si toleranta pentru diferentieri si nevoile diferite ale fiecarei persoane din familie. Apoi, aceasta toleranta poate fi extinsa in societate, in afara casei. Daca iti inveti copilul ca tu te accepti pe tine si ii accepti si pe ei asa cum sunt, este aproape sigur ca vor face la fel cu alti copii sau adulti .Toleranta si acceptarea fata de ceilalti este parte a misiunii acestor copii si ajuta la crearea unei lumi in care exista toleranta si acceptare pentru tot.

Parintii de tip nou vor demonstra copiilor lor ca se pot conecta intr-un mod respectuos, cu oameni care sunt ”diferiti” de ei, astfel, fiind capabili sa onoreze si sa celebreze aceste diferente, sau diversitatea in general, in loc de a se simti amenintati si infricosati din aceasta cauza, asa cum se simt multi dintre parintii de stil vechi.

COMUNICAREA
Comunicarea cu copilul vostru este una din caile „cheie”, prin care ii puteti arata acestuia dragoste si respect. Actul comunicarii este cel al daruirii si al primirii. Persoana care comunica ofera sau impartaseste idei, iar persoana care asculta primeste aceste idei. Ambele procese sunt „active”, actul de a asculta, fiind, de asemenea, o calitate.

Ca parinte este nevoie sa va plasati mai presus de a emite doar ordine si instructiuni si nu ar trebui sa va pierdeti cumpatul niciodata si sa inchideti astfel procesul de comunicare dintre voi si copilul vostru.

Utilizarea maniei si violentei in comunicare nu face decat sa invete copilul ca, daca doreste sa obtina ceva sau sa faca ce vrea, trebuie sa faca mult zgomot si sa fie cat mai agresiv. In plus, pedepsirea fizica invata copilul ca pentru a-si impune vointa trebuie sa fie agresiv si violent.

Aceste tipare de comunicare vor fi integrate de copil si apoi externalizate (folosite) atunci cand acesta interactioneaza cu ceilalti copii.

Copiii Indigo sau de Cristal, in mod deosebit, se afla aici pentru a experimenta puterea, iar daca invata de la voi ca violenta inseamna putere,vor folosi apoi aceste lucruri in comportamentul lor si de multe ori chiar impotriva voastra.

Prin urmare, este mult mai bine de a-l invata pe copilul vostru sa comunice efectiv, dar cu respect, cheia fiind reprezentata aici de faptul ca ambele parti trebuie sa asculte ceea ce vrea sa spuna celalalt si prin actul ascultarii sa poata primi cu adevarat, intelegerea a ceea ce simte sau are nevoie celalalt.

Comunicand cu copilul vostru si in ceea ce priveste familia creati un tipar pozitiv. Nu este nevoie sa presupuneti ca daca este mic, trebuie doar sa se conformeze cu ceea ce hotarati voi pentru el.

Copiii au nevoi emotionale ce trebuie luate in considerare atunci cand se iau decizii ce pot afecta intreaga familie.



NEGOCIEREA
Este parte a procesului de comunicare. Daca doriti ca o anumita cale sa fie urmata, sau anumite lucruri sa fie indeplinite de copilul vostru, va fi nevoie sa-i explicati de ce doriti aceste lucruri pentru el. Copiii Indigo si de Cristal nu sunt interesati (nu asculta) de comenzile autoritare, dar va vor asculta daca le veti vorbi calm si daca veti negocia cu ei ceea ce doriti.

Daca ceea ce doriti voi nu ii atrage in mod deosebit este posibil sa fie nevoie de negocierea oferirii unei recompense, pentru ca ei sa respecte ceea ce cereti voi. In acest caz ne confruntam cu o situatie in care ambele parti castiga si obtin ceea ce doresc.

Situatia de mai sus nu se refera la manipulare, ci la un confort reciproc in care ambele parti sunt in armonie si fericite de rezultat. De exemplu, daca strangerea jucariilor in fiecare seara reprezinta o problema pentru copil, puteti negocia cu el acest lucru in schimbul primirii in weekend a unei recompense care sa-l bucure. In caz contrar, nu va mai fi oferita nici o recompensa. Multi copii vor fi receptivi fata de o propunere ca aceasta, decat sa primeasca observatii in mod continuu de la mama lor, pentru nepunerea la loc a jucariilor inainte de culcare.

DISCIPLINA
Fara violenta, intotdeauna. Prin folosirea sa, copilul ar deduce ca violenta este o unealta pentru a obtine ceea ce vrea.
Disciplina este evaluata ca fiind egala cu regulile, instructiunie si pedeapsa. De fapt, cuvantul disciplina are aceeasi radacina cu cuvantul „discipol” si se refera la a educa sau a invata pe cineva..

In viata obisnuita, educarea si invatarea sunt cele mai eficiente atunci cand vin din inima si sunt impartasite intr-o maniera blanda si respectuasa .

Copiii au nevoie sa stie care sunt limitele pe care sa nu le depaseasca si care sunt asteptarile fata de ei, in contextul familiei. Acest lucru ajuta la asigurarea unui sentiment al sigurantei, care cultiva un comportament calm. Insa, stabilirea acestor limite si indatoriri in cadrul familiei, poate fi transmisa intr-un mod iubitor si linistit, folosind arta comunicarii si a negocierii. Trasaturile de comunicare si negociere sunt, in mare parte, insusiri ale disciplinei.

Rolul vostru de parinte este de a va educa copilul prin exemplul propriu si prin intermediul cuvintelor, ceea ce le insufla, de fapt, dorinta de a deveni adulti puternici si iubitori.

Voi sunteti invatatorii, ei sunt elevii. Uneori ei sunt invatatorii iar voi, ca parinti, sunteti elevii.
Permiteti ca relatiile dintre voi sa fie atat de iubitoare precum au fost intre Iisus si discipolii sai.

Sa ne fie de folos tuturor, Doamne ajuta!

Sursa: https://vindecaviata.wordpress.com
(articol preluat si tradus de pe site-ul http://www.starchildglobal.com/)

Publicat în Despre copii

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi