Avionul stă să decoleze. Stewardesele încep procedura standard. Îți arată care este sistemul de prindere al centurii. Mai apoi indică înspre ieșirile urgență. Vocea din difuzor spune pe un ton calm: „În cazul puțin probabil al depresurizării cabinei, măștile de oxigen vor cădea singure din tavan. Puneți-vă mai întâi dumneavostră masca de oxigen, și abia apoi ajutați persoanele din jur.”

Până nu demult, eram convinsă că în viaţa trebuie să te apropii de perfecţiune. Munceam să fiu bună, pozitivă, să mă dezvolt continuu, să adaug în vocabularul meu cuvinte frumoase. Până aici nimic neobişnuit, ai să-mi spui. Poate!

Suntem învăţaţi să ne purtăm frumos în societate, să ne adresăm cu respect oamenilor din jurul nostru, să mulţumim formal, să ne lăsăm la urmă şi să-i punem pe primul loc pe ceilalţi. Şi de aici şi până la a te departa complet de tine, e doar un pas. Şi groapa se adânceşte tot mai tare şi tu nu mai întelegi nimic. Şi vine un moment în care te revolţi şi toata bunătatea ta e înlocuită de răutate, invidia ia locul generozităţii, lumina se transformă în întuneric.

Momentul revoltei tale, este momentul în care umbra ta vrea să  iasă la suprafaţă, să o cunoşţi şi să o accepţi în viaţa ta. Până nu vei accepta că eşti şi bine şi rău, şi alb şi negru, şi iubire şi ură, ai să trăieşti în minciună şi ai să cunoşti doar nefericirea.

“Cine priveşte mai întâi în oglinda apei, vede mai întâi propria-i imagine. Cine se îndreaptă spre sine însuşi, riscă să se întâlnească cu sine însuşi. Oglinda nu linguşeşte, ea il reflectă cu fidelitate pe cel care se uită în ea, acel chip pe care nu-l arătăm niciodată lumii, pentru că îl ascundem cu ajutorul persoanei – masca noastra de actori. Oglinda însă se află dincolo de mască şi arată adevaratul chip.”

Dacă în cazul alergiei fizice contactul cu substanţa respectivă determină o serie de reacţii fizice cum ar fi strănutul, înroşirea ochilor etc. în cazul alergiei la greşeală reacţiile nu sunt fizice, ci psihologice: devalorizarea propriei persoane, catastrofizarea situaţiilor similare viitoare, trăirea ruşinii.

Alergia la greşeală ne afectează modul în care gândim despre noi în raport cu ceea ce facem sau situaţiile cu care ne confruntăm şi implicit modul în care ne comportăm. Există persoane care ajung să evite situaţiile dificile care implică riscul de a greşi preferând să facă ceea ce ştiu deja, deoarece au de protejat o imagine de sine care variază în funcţie de performanţele pe care le obţin, ceea ce le limitează foarte mult posibilităţile de a învăţa şi a se dezvolta, aşa cum există şi alte persoane care aruncă în joc toate resursele de care dispun pentru a evita cu orice preţ eşecul. Şi într-un caz şi în altul, costurile sunt mai mari decât beneficiile. Studiile recente arată că ruşinea este elementul central al fricii de eşec. Nu eşecul în sine este evitat, ci ruşinea care însoţeşte situaţia de eşec. Persoana care trăieşte emoţia de ruşine se identifică cu situaţia de eşec şi se consideră ea însăşi un eşec sau că este rea, inadecvată (Lewis, 1992). În plus, ruşinea vine la pachet cu convingerea că sinele nostru este defect, că nu suntem demni de iubirea şi aprecierea celorlalţi şi că suntem în pericol de a fi abandonaţi (Mascolo &  Fisher, 1995).

Recunostinta este contrabalansul iubirii. Recunoștința, în cel mai pur sens al său, este recunoașterea lui ”EU AM”, și nu simplul act de a spune ”mulțumesc” pentru ceva ce ai primit, așa cum în general se crede. Acest sens spiritual profund este că tot ceea ce este bun și pare a veni din afara sinelui nu este, de fapt,

„Şi, stăruind să-l întrebe, el s-a ridicat şi le-a zis: Cel fără de păcat dintre voi să arunce cel dintâi piatra asupra ei. Iarăşi plecându-se, scria pe pământ. Iar ei auzind aceasta şi mustraţi fiind de cuget, ieşeau unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni şi până la cei din urmă. Şi a rămas Iisus singur şi femeia, stând în mijloc. Şi ridicându-se Iisus şi nevăzând pe nimeni decât pe femeie, i-a zis: Femeie, unde sunt pârâşii tăi. Nu te-a osândit niciunul?” (Ioan 8, 710)

Mă gândesc uneori că iertarea seamănă cu un râu. Ai observat cum obişnuiesc râurile să curgă? Parcă sunt vorbite între ele: curg de la munte spre câmpie, de la o înălţime mai mare spre o înălţime mai mică. Niciodată nu curg de la vale la deal. Similar, iertarea „curge” de la un nivel mai înalt, de la o conştiinţă mai înaltă spre una aflată undeva mai jos. Ce vreau să spun? Vreau să spun că nu poţi ierta pe nimeni dacă, la nivelul conştiinţei tale, nu te afli mai „sus” decât ea sau el. Evident, nu vorbesc aici despre iertarea de faţadă, despre iertarea care nu izvorăşte din inima ta (deoarece aceasta e împietrită), ci din mintea ta. Iertarea care vine din minte este doar o pretenţie, un spectacol pe care îl joci şi, în funcţie de arta ta, poţi ajunge chiar să crezi în el.

Fericirea este o rezultantă a dreptei vieţuiri. Cine aleargă după fericire, n-o va avea, dar cine aleargă după dreapta vieţuire va avea şi fericirea.

A fost odată un prinţ melancolic — Tamas, aşa se numea. Era un prinţ mâhnit, după cum îl arată şi numele: „Tamas“, în sanscrită, înseamnă întunecat. Şi prinţul acesta mâhnit, îngrijora pe cei din jur, căci un prinţ mâhnit face nevroză, iar un prinţ nevrotic dă porunci rele. Ştim şi noi, căci am avut despoţi nevrotici şi aţi văzut ce porunci rele dădeau. În consecinţă, cei de la curte au încercat să-l optimizeze. Un înţelept de la curte i-a zis că ar putea să fie fericit dacă ar îmbrăca o cămaşă a unui fericit! Iată o sugestie bună: cămaşa unui om fericit ar putea să te facă fericit. Gândirea magică judecă aşa.

Nu există altă iubire decât cea a lui Dumnezeu

“Poate crezi că sunt posibile diferite feluri de iubire. Poate crezi că există un fel de iubire pentru ceva, şi altfel de iubire pentru altceva; un mod de a iubi pe unul, un alt mod de a mai iubi şi pe altul.

*Iubirea este una. Nu are părţi separate şi nu are gradaţii; nu are forme diferite, nici nivele, nici divergenţe şi nici deosebiri. Ea este, pe de-a-ntregul, asemenea ei însăşi. Nu se modifică niciodată în funcţie de persoană sau împrejurare. Iubirea este Inima lui Dumnezeu şi, de asemenea, a Fiului Său.*

Există întotdeauna ceva pentru care sa fii recunoscator, chiar și atunci când viața este grea și vremurile sunt grele. Fiecare zi este o binecuvântare și în fiecare moment există multe lucruri pentru care putem fi recunoscători. Lumea ni se deschide când trăim într-un spațiu de recunoștință. În esență, recunoștința are efectul bulgarelui de zapada. Când suntem recunoscători și exprimăm acea recunoștință, universul strălucește un pic mai tare și ne ofera și mai multe binecuvântări.

Există întotdeauna ceva pentru care să fii recunoscător, chiar și atunci când viața pare grea. Când vremurile sunt grele, indiferent dacă avem o zi proastă sau suntem blocați în ceea ce s-ar putea simți ca o rutină interminabilă, poate fi dificil să ne luam timp pentru a ne simți recunoscători.

Este ușor să te simți copleșit, descurajat și deconectat în aceste vremuri tulburi. Și când suntem ancorați într-un loc în care  ne simți neinspirați, este extrem de dificil să ne amintim ce ne motivează și ne propulsează înainte pentru a face o diferență pozitivă în lume.

Rugăciunea nu înseamnă a impune voinţa noastră altora. Rugăciunea reprezintă şansa noastră de a deveni mai mult decât nişte instrumente ce provoacă o desfăşurare ciclică a evenimentelor, prin folosirea ştiinţei sentimentului, ca să aducem în manifestare noi posibilităţi, într-o situaţie deja existentă”. Rugăciunea este o forţă concretă, măsurabilă şi determinantă în cadrul creaţiei. Rugăciunea este reală. A te ruga înseamnă a face „ceva”!Ce altceva putem face? Soluţiile din trecut nu ne mai sunt de ajutor în prezent. Rugăciunea este actul prin care redefinim fundamentul care stă la baza urii, violenţei etnice şi războiului.

Oamenii ar putea trai in abundenta si pace, viata ar putea fi un dans continuu de armonie pentru toata lumea.

Odata ce suntem pregatiti sa acceptam o astfel de viziune si sa o consideram posibila – pentru ca, in Dumnezeu, totul este posibil – atunci vietile noastre vor deveni canale prin care viziunea se va manifesta. Este doar o lipsa a imaginatiei noastre ce ne tine legati de tiparele de limitare si frica.

De fiecare data cand zidurile dintre noi se topesc, lumea este mai aproape de momentul reunirii inimilor, scopul mistic al existentei umane.

Puterile noastre spirituale ne dau posibilitatea uriasa de a schimba lumea. Putem sa ne imaginam orice lume dorim, putem deveni oamenii care sa creeze aceasta lume si ne putem asocia cu ceilalti pentru a o materializa. Milioane dintre noi inteleg ca suntem cu totii Una. Pe masura ce obtinem o pace mai adanca in fiecare dintre noi, oriunde ne-am afla, realitatea pacii devine mai probabila peste tot. Putem inconjura lumea cu un camp de pace atat de puternic, incat ceea ce e de vibratie mai joasa-ura si frica- se dizolva in prezenta lui. Oamenii ar putea trai in abundenta si pace, viata ar putea fi un dans continuu de armonie pentru toata lumea.

Compasiunea este abilitatea de a sesiza conexiunea profundă dintre noi înşine şi celelalte fiinţe. Mai mult decât atât, adevărata compasiune recunoaşte că toate graniţele pe care le percepem între noi şi semenii noştri, nu sunt decât o iluzie.

La începuturile practicării compasiunii, acest nivel profund de înţelegere ne poate scăpa; dar, putem avea credinţă şi încredere că, pornind exact de unde ne aflăm, vom intui negreşit şi vom străbate, până la urmă, cărarea sufletească înspre culmile înţelegerii şi ale compasiunii. Ne vom fi apropiat tot mai mult, de fiecare dată când vom fi privit dincolo de grijile mărunte pentru propria existenţă şi ne vom fi cuprins semenii, în sfera preocupărilor noastre. Şi, ca orice abilitate sau deprindere, compasiunea noastră se intensifică în vremuri de restrişte sau momente de cumpănă.

Fiecare dintre noi este conectat cu Divinul. Sinele nostru Superior depaseste cu mult intelegerea pe care o avem noi , prin mintea noastra constienta. Aceasta este puterea pe care au accesat-o toate geniile si toti invatatii din istorie. De asemenea este si locul in care se produc miracolele si toata magia din viata noastra. Iata in continuare sapte pasi pentru a ajunge sa va contactati Sinele Superior.

1.Credinta si Asteptarea: Transformati-va modul de a vedea lumea!

Primul pas este SA CREZI ca ai un Sine Superior, cu care sa poti stabili o comunicare! Apoi, in fiecare zi sa te astepti ca aceasta comunicare sa se imbunatateasca, pe masura ce tu te concentrezi cu sarguinta pe dezvoltarea interioara. Fara aceste doua cerinte esentiale, este greu sa obtii ceva in viata, chiar si la nivel fizic. Pentru cresterea interioara, aceste doua calitati sunt de baza. Asa ca stabileste-ti ca  SCOP sa reusesti sa-ti contactezi Sinele Inalt , revino asupra acestui scop zilnic,  si mentine-ti dorinta cu hotarare pana cand succesul e de partea ta.

Cand atingi nivelul de maiestrie in a fi fiinta umana, observi ca tot ceea ce doresti sa experimentezi are foarte putin de-a face cu elementele fizice din viata. Iti vei da seama ca totul are de-a face cu elementele metafizice.

Dorinta ta cea mai inalta nu se va centra pe a avea sau a face ceva, ci, mai degraba, pe a fi ceva. Vei tanji sa fii mai intelegator si mai iubitor, sa fii mai plin de grija si compasiune, sa fii mai generos si darnic, sa fii plin de umor, lipsit de griji si binevenit in casa oricui. Pe scurt, vei tanji sa manifesti Divinitatea.

Oare Dumnezeu are dorinte?

Da. Nevoile si dorintele nu sunt acelasi lucru. Religia mea ar sustine ca dorinta lui Dumnezeu este sa creeze in continuu, ca modalitate de experimentare deplina a minunii Esentei sale esentiale. Dar viata nu este un aranjament “serviciu contra serviciu”. Dumnezeu nu creeaza pentru a obtine ceva inapoi din ceea ce creeaza. Dumnezeu creeaza pentru bucuria simpla a creatiei. Aceasta este ceea ce Dumnezeu primeste inapoi: Bucuria.

Dumnezeu nu trebuie sa ceara ceva la schimb din ceea ce El creeaza, pentru ca El nu are nevoi. 

Dumnezeu experimenteaza creatia prin instalarea in toate fiintele simtitoare a puterii de a-si crea, in mod colectiv, realitatea exterioarta, precum si de a-si crea experienta interioara a tuturor evenimentelor si imprejurarilor exterioare, prin exersarea Liberului Arbitru.

HRISTOS A ÎNVIAT este un semnal de trezire a ta.

Dacă tu dormi nu ai cum să vezi Hristosul/Dumnezeul din tine. Somnul precede moartea. Când dormi esti inconstient, nu esti constientient de tine, de Dumnezeul din tine, iar pentru a fi constient întâi trebuie să te trezești.

Hristos/Dumnezeu tot timpul este viu în inimile noastre, doar că noi nu suntem acolo pentru a-l vedea.

Accepta-te - asta inseamna rugaciune. Accepta-te - asta inseamna recunostinta. Relaxeaza-te in fiinta ta - asa a vrut Dumnezeu sa fii.

Nu a vrut sa fii in niciun alt fel, altminteri te facea altcineva. Te-a facut pe tine, asa cum esti. Incercarea de a-ti aduce imbunatatiri este in esenta incercarea de a-i aduce imbunatatiri lui Dumnezeu, ceea ce este de-a dreptul stupid, si nu vei face decat sa innebunesti tot incercand asta. Nu vei ajunge nicaieri, ci doar vei rata un mare prilej. Accepta-te, accepta-te intru totul, fa din acceptare culoarea ta, caracteristica ta.

Mesaj de la Jeshua, prin Pamela Kribbe:

Dragii mei prieteni, Eu sunt Jeshua. Vă salut pe voi toți! Cu toții sunteți ființe de lumină. Ați venit pe Pământ pentru a vă răspândi lumina.

Făcând asta, voi întâmpinați rezistență. Vă confruntați cu întunericul. Ce este de fapt acest joc dintre lumină și întuneric? Care este scopul rezistenței și întunericului pe care l-ați experimentat?

A fi în lumină înseamnă a fi în acea stare de conștiință în care vă dați seama de unitatea cu tot ceea ce există. Dacă sunteți în lumină, dacă sunteți lumina, vă simțiți nelimitați și liberi. Vă dați seama că sunteți parte a marelui întreg și vă simțiți profund iubiți în această infinită țesătură de conștiință vie. Lumina este conexiunea voastră cu Unitatea.

Prin natura sa, lumina este fără formă. Nu este dependentă de nici o formă materială. Este liberă de constrângerile spațiului și timpului.

 Alegerea unui partener ne va face sa ne simtim bine cu privire la noi si sexualitatea noastra, fie ne va indeparta de bucuria noastra Divina.

Pentru a ne revitaliza viata si sexualitatea, trebuie sa ne respectam pe noi si sa alegem un partener care ne va asigura posibilitatea de a ne extinde constiinta despre cine suntem si de a ne uni mai mult cu Dumnezeu.

Daca suntem - sau nu suntem -in stare sa facem acest lucru, depinde de fatetele carora noi insine le permitem sa faca alegerea: fie personalitatea si ego-ul, fie

Femeia a fost foarte neglijată, a fost foarte devalorizată de mentalitatea omenească, iar asta este o enorm de mare greşeală! 

Femeia este o creaţie a lui Dumnezeu, cu totul, cu totul superioară, iar dovada o reprezintă Maica Domnului, o femeie!

Femeile…, ele nasc, ele renasc, ele simt cu orice chip duhul acesta de relaţie cu Dumnezeu, în sfârşit, cu viaţa! Femeia are o putere de a iubi extraordinară, o putere de răbdare extraordinară şi de aceea le admir foarte mult!Bisericile sunt pline de femei , nu de bărbaţi! Majoritatea, destul de multe, fac nişte sacrificii grozave să vină la biserică, fiindcă nu sunt lăsate. 

Eram într-o întrunire duhovnicească şi un părinte aghiorit m-a întrebat: „Cum, sfinţia ta mărturiseşti femei?” Când am auzit eu lucrul ăsta, m-am înfipt în el: „Da’ cine te-a născut, domnule dragă, pe dumneata aşa deştept? Cine te-a născut? Te-au prins cumva cu aţa, cu undiţa pe baltă? Eşti produsul unui incubator cumva?” I-am răspuns aşa cum i se cuvenea, l-am lovit pe toate părţile, fără teamă că o să-mi întoarcă răspunsurile… I-am vorbit atunci de valoarea femeii: „Trăiţi fără ele dacă puteţi! Dacă faceţi pe grozavii!” Dacă femeia este rea, este fiindcă bărbaţii au făcut-o rea. Dacă femeia se vopseşte, nu pentru ea se vopseşte, pentru bărbaţi. Nu-şi dă seama că pentru bărbaţi se falsifică, pentru ei se urâţeşte… Dar sacrificii femeia a făcut.