Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

Marele adevăr al Universului
03 Iun

Marele adevăr al Universului

Sufletul este energia vietii care exista in interiorul si in jurul tuturor obiectelor fizice (ca si aura lor). Intr-un anumit sens, acesta “tine la un loc” toate obiectele fizice. “Sufletul Lui Dumnezeu” tine la un loc Universul. “Sufletul omului” tine la un loc fiecare trup uman individual, in care  99% este spatiu. Deci, sufletul este un container pentru trup, si nu invers. Si nu exista “linie de demarcatie” intre suflete – si nu exista un loc unde “un suflet” se sfarseste si “un altul” incepe. Astfel incat, in realitate, un singur suflet tine la un loc toate trupurile. Iar sufletul unic “se simte ca si cand ar fi” o gramada de suflete individuale.
Aceasta se explica prin faptul ca “substanta” din care e facut Sufletul Unic se manifesta in realitatea fizica la viteze diferite, producand grade diferite de densitate.


 Intreaga viata e o vibratie. Tot ceea ce voi numiti viata (ceea ce ati putea numi pe drept Dumnezeu) este energie pura. Ea se misca in unde. Undele vibreaza la viteze diferite, producand grade diferite de densitate sau lumina. Aceasta produce diferite ‘efecte’ in lumea fizica - de fapt obiecte fizice diferite. Dar in timp ce obiectele sunt diferite si discrete, energia care le produce este aceeasi.
Sufletul este pretutindeni in tine, prin tine si in jurul tau. Este ceea ce te contine pe tine. Omul este mai mult decat trupul lui. Sufletul este mai extins decat trupul. El nu este purtat in interiorul trupului, ci el poarta trupul in interiorul lui. Intr-un limbaj simplu va ofer o imagine a unei realitati enorme si complexe. Sufletul este cel care va tine la un loc- tot asa precum Sufletul Lui Dumnezeu este cel care contine Universul si il tine la un loc.
Dar daca sufletul este, ca sa zic asa, “aerul din noi si din jurul nostru” si daca sufletul tuturor celorlalti este la fel, unde se sfarseste un suflet si unde incepe celalalt?
Nu exista nici un loc unde un suflet “se sfarseste” si incepe un altul. Tot asa cum nu exista nici un loc unde aerul din sufragerie “se opreste” si “incepe” aerul din hol. Este acelasi aer. Este acelasi suflet! Iar daca Dumnezeu este cel care contine Universul, tot asa cum noi suntem cei care ne continem trupurile, atunci nu exista nici un loc in care Dumnezeu se sfarseste si noi incepem!! Tocmai ai citit despre secretul Universului.


In trecut, problema pe care o aveam in a intelege lucrurile era legata de faptul ca trupul ar fi un container discret, care face posibila diferentierea dintre “acest” trup si “acel” trup, iar intrucat am crezut intotdeauna ca sufletul e gazduit in interiorul trupului, am facut diferentierea dintre “acest” suflet si “acel” suflet. Era normal sa se gandeasca asa. Dar daca sufletul este pretutindeni in interiorul si in exteriorul trupului – in “aura” lui, dupa cum spuneam- atunci unde se sfarseste “o aura” si unde “incepe” cealalta? Acum ne dam seama  clar , in termini fizici, cum este posibil ca un suflet “sa nu se sfarseasca” si un altul “sa inceapa” si ca, din punct de vedere fizic, e adevarat ca noi cu Totii Una Suntem!
Dar daca nu exista nici un loc unde un suflet se sfarseste si altul incepe, atunci inseamna ca nu exista ceva ce se poate numi suflet individual?
Exista suflet individual, iata explicatia: aerul din casa este acelasi aer. Nu exista “un aer separat” in sufragerie. Cu toate acestea, ti se pare ca in sufragerie exista “un alt aer”. Fara discutie ca miroase altfel!. Din cauza faptului ca aerul a capatat caracteristici diferite, ti se pare ca este un aer diferit. Dar nu este. Este acelasi aer, care pare diferit. In hol miroase intr-un fel, in sufragerie  miroase a mancare. E posibil chiar sa intri intr-o camera si sa spui “Of, e inabusitor aici. Sa lasam sa intre niste aer”- ca si cand nu ar fi deloc aer. Dar bineinteles ca e sufficient aer. Ceea ce vrei tu sa faci este sa-i schimbi caracteristicile.
Ca si aerul din casa ta, energia vietii – ceea ce numim “Sufletul lui Dumnezeu” – are diverse caracteristici atunci cand inconjoara diverse obiecte fizice. Intr-adevar, pentru a forma acele obiecte, aceasta energie se concentreaza intr-un anumit mod. Pe masura ce particulele de energie se unesc pentru a forma material fizica, ele devin foarte dense. Sunt atat de puternic stranse una intr-alta, incat se lipesc. Ele incep “sa arate ca” entitati distincte, ba chiar “sa se simta astfel”. Adica , ele incep sa para “separate”, “diferite” de toata cealalta energie. Dar este aceeasi energie care se comporta in mod diferit. Acest comportament diferit este cel care face posibil ca Ceea Ce Este Intregul sa se manifeste ca Ceea Ce Este Multi.


Ceea Ce Este nu poate trai experienta de el Insusi ca Ce Este, pana cand nu isi dezvolta capacitatea de a se diferentia. Prin urmare, Ceea Ce Este Intregul se separa in Ceea Ce Este Aceasta si in Ceea Ce Este Aceea. (spus foarte simplificat). “Cocoloasele de energie” , care s-au concentrate in unitati discrete care tineau in ele fiintele fizice, sunt ceea ce voi ati ales sa numiti “suflete”. Vorbim acum despre partile  din Dumnezeu care au devenit o multime dintre Voi. Iata , astfel, dicotomia divina: Suntem numai Unul; Suntem Multi.
Pe masura ce energia se aduna, ea devine , deci, foarte concentrata. Dar, cu cat te indepartezi mai mult de acest punct de concentrare, cu atat energia se disipeaza mai mult. “Aerul devine mai subtire”. Aura se estompeaza. Energia nu dispare niciodata pe deplin, deoarece nu poate sa o faca. Ea este materialul din care se face totul. Ea este Tot Ceea Ce Exista. Dar ea poate deveni foarte, foarte subtire, foarte subtila – aproape ca “nu mai e acolo”. Apoi, intr-un alt loc (citeste , intr-o alta parte a Ei Insasi), ea se poate aduna din nou, se face inca o data “cocoloase” , pentru a forma ceea ce voi numiti materie si ceea ce “arata ca” o formatiune discreta. Acum, cele doua formatiuni apar separate una de alta, cand in realitate nu exista nici o separare.
Acesta este, in termini foarte, foarte simpli si elementari, explicatia intregului Univers.
Noi suntem cu totii aceeasi energie adunata, comprimata in moduri diferite pentru a creea forme diferite si materie diferita. Nimic nu “ este materie” in si prin el insusi. Adica nimic nu poate deveni materie prin el insusi. Iisus a spus: “Fara Tatal Eu nu sunt nimic”. Tatal a toate este gand pur. Aceasta este energia Vietii. Aceasta este ceea ce voi ati ale sa numiti Dragoste Absoluta. Acesta este Dumnezeu si Dumnezeita, Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. Este Totul-in-Tot, Cel care Misca Ramanand Nemiscat, Sursa Primordiala. Este ceea ce va straduiti sa intelegeti de la inceputurile timpurilor. Marele Mister, Enigma fara Sfarsit, adevarul etern. Suntem Unul si, astfel, acesta este Cel Care Esti Tu.

 

Sursa:  Neale Donald Walsch – “Conversatii cu Dumnezeu” vol III

 

 

24 Sep
Publicat în Psihologie

'Cine sunt Eu' intr-o relatie

16583_0817223001202834941_21Unde este dragostea intr-o relatie? Sta ea in emotiile primei intalniri, ale primei inghetate mancate impreuna, ale primei strangeri in brate? Se pierde undeva o data cu trecerea timpului? Oare cum arata relatia perfecta? Exista asa ceva? In ce dictionar gasim definitia relatiei perfecte?Stim noi sa ne cautam partenerul potrivit? Cum il recunoastem? Ce inseamna fidelitatea? De ce sunt rarisime relatiile in care niciunul dintre parteneri nu mai cauta si altceva in exteriorul relatiei? Oare intotdeauna intr-o relatie insala mai mult unul decat celalalt? Sau doar unul? Oare exista relatii in care chiar niciunul niciodata nu a inselat si nici nu a dorit sa insele?

Where is the love? 

Iata un posibil raspuns:
Atata timp cat exista ego, ambii parteneri vor considera ca niciodata nu e de ajuns, ca nu sunt multumiti 100%, ca nu sunt completi, si da, vor tinde sa isi constuiasca "intregul" emotional din mai multe parti. Dar daca ambii functioneaza la adevaratul lor potential in ceea ce priveste iubirea pe care o impartasesc, lucrurile tind sa devina implinitoare. Oamenii cauta si in alta parte, pentru ca partenerul ofera prea putin din inima lui. Asta la nivel emotional, psihic.La nivel material, fizic, suntem programati de milioane de ani sa cautam si sa ne imperechem cu cat mai multi parteneri, pentru ca odata cu raspandirea speciei pe planeta, devenea din ce in ce mai periculos pentru o femeie sa faca copii cu rudele apropiate sau chiar cu membrii comunitatii, (periculos pentru specia umana), deoarece sansele de a da nastere la copii sanatosi si cu calitai noi, evoluate, scadeau drastic daca acestea erau mereu alese din acelasi grup comunitar. Astfel, antropologii si psihologia evolutiva au descoperit ca atunci cand femeia este la ovulatie, statistic tinde sa parcurga distante cat mai mari, sa iasa mai des din casa, sa se expuna mai mult si sa caute barbati mai valabili (cu gena mai buna) decat barbatii din comunitatea ei proxima.
Tot la nivel fizic, legat de poligamia barbatului, tot gena umana hotaraste instinctele, pentru ca atunci cand semeni un ogor, arunci mii de seminte peste tot campul pentru a gasi locuri fertile. Motorul care sta la baza inmultirii speciei umane este fara mila fata de intimitatea emotionala a partenerilor, fata de atasamentul si posesiunea pe care il are egoul pentru partener. La nivel spiritual, si al iubirii adevarate (globale si neconditionate) daca privesti lucrurile din punctul de vedere al unirii si dansului dintre feminin si masculin, nu mai conteza cine e casatorit cu cine, sau daca are copii sau nu sau daca cuplul "oficial" se iubeeste romantic sau nu.

Se pot implini reciproc cei doi parteneri? Ce cauta fiecare in celalalt?  Se spune ca partenerul este oglinda perfecta si cea mai profunda a celuilalt. Care e momentul in care pot spune ca se cunosc cu adevarat partenerii? Stie cineva vreodata ce este in mintea celuilalt? 
E necesara intrebarea “Cine sunt EU” inainte de a sti “Cine esti TU”. Pentru ca Tu esti doar un aspect al meu. 

Problema cuplurilor este de fapt problema societatii, a culturii ei, care la randul ei deriva din nivelul de dezvoltare spirituala a indivizilor, pentru ca atat "el" cat si "ea", sunt educati in spiritul a ceea ce a mai fost si se insista sa continue, ca si cum nimeni nu vede ca atat filosofia, cat si metoda sunt gresite, prin faptul ca au fost verificate si nu au dat rezultate. Primele licariri de schimbare ar putea fi: indoiala asupra a ceea ce a existat pana acum, intr-o negate totala, urmata de un curaj spre ceva nou, care desi "intunecat" (necunoscut), este singurul care contine potentialul aducator de lumina.

In ceea ce priveste cuplurile, OSHO propunea ca solutie o rasturnare de principiu "economic": din "sa obtin cat mai mult", in "sa dau cat mai mult". Tipul de cuplu care se regaseste in proportii triste in societatea noastra este compus din 2 "cersetori", dintre care fiecare crede despre celalalt ca e "imparat" si devine frustrat cand constata ca si celalalt e un "cersetor" care nu are nimic de dat. Paradigma abundentei infinite a lumii si a universului, ar rezolva foarte rapid aceasta problema de perceptie intre parteneri. Nu mai vii de pe pozitia de a lua si a baga in traista cat incape din cauza ca nu ai, ci vii de pe taramul in care iubirea este infinita.

Ai atat de multa iubire incat da pe-afara si ai chiar o nevoie primara de a o impartasi in stanga si-n dreapta. Pentru a te "conecta" la aceasta sursa infinita de iubire si bunastare, e de ajuns doar sa ii constientizezi existenta si sa iti traiesti viata avand acest lucru in minte si in suflet.

"Cine sunt eu?" e un subiect provocator si "periculos" pentru neinitiati (pentru egoul nepotolit). E o intrebare pe care nu multa lume are curaj sa si-o puna, iar cel mai bun raspuns l-a dat Iisus: "Eu sunt cel ce sunt!". Osho a zis: "Eu sunt eu insumi!" Maestrii zen spun: "Eu doar stau singur aici cu mine, si totul e perfect!" Eckhart Tolle spune: "Numele tau e doar o eticheta care ti-a fost data la nastere. E titlul dosarului personalitatii tale, cu toata istoria vietii tale. Dar tu nu esti numele tau. Atunci cine e de fapt “Insumi"? "
Shakespeare spune “neaga-ti tatal si refuza-ti numele’ (referindu-se la obarsia neamului), ‘tu esti tu insuti, nu esti un Montague’  si ‘thou name is but a name’ (numele tau e doar un nume).

Numele e doar o categorie care-i restrange limitele sinelui. Strapunge zidul numelui si descopera-te pe tine – si arata-te lumii cine esti cu adevarat. 
Abordarea lui "Cine sunt eu?" trebuie sa inceapa dupa ce s-a renuntat la conceptul psihologic-mental de persoana. Si poate ca etapa aceasta este esentiala in definirea unui cuplu in adevaratul sens (spiritual si energetic) al cuvantului. Cei doi devin parteneri cu adevarat doar cand fiecare renunta la sinele sau bine delimitat si se confunda cu celalalt, doar cand se ofera si si se contopesc in simturi si spirit, atunci devin Unul. Aceasta este esenta lui Unu: transcenderea conceptului de persoana, de individ aparte, prin identificarea cu celalalt, si in ultima instanta cu tot ceea ce exista.

Astfel problematica relatiilor dintre barbat si femeie trebuie sa includa nivelul absolut, singular, al constiintei, pentru ca motivul pentru care ne-am desprins din Tot, doar pentru a ne intoarce in Tot, a fost pentru a invata sa ne iubim

 

{jcomments on}

16 Ian
Publicat în Despre unime

Cele 7 Legi Universale

peisajHermetismul este prezentarea unui sistem de legi care guverneaza intregul Univers, legi holistice, care se manifesta in cele trei sfere: materiala, mentala si spirituala. Cele 7 Legi Universale sunt esenta intregii filozofii

17 Oct
Publicat în Cuvinte din rai

Matei a desenat lumea

Scrisoarea mamei lui Matei, un baietel de 10 ani

desen_matei<<Draga mea,
 
Matei a desenat "lumea". Mi-a explicat in felul urmator (transcriu cuvintele lui): "Cercul negru reprezinta lumea noastra si punctuletele din el suntem noi (oameni, animale si plante, tot ce exista pe lume). Iar exteriorul este lumea pe care noi nu o putem vedea, pentru ca suntem in intuneric INCA (nu vom fi pentru totdeauna). Lumea "exterioara" este lumea noastra a tuturor, e lumea care conteaza.  Ea este ca o sala de conferinte, in care planetele si lumile celelalte se intalnesc si discuta. Nu suntem inca acolo, cautam usa catre sala. Mai sunt si alte planete sau lumi care nu au ajuns inca acolo. Cei care formeaza lumea exterioara sunt niste populatii mai vechi, care discuta despre situatia noastra si ne transmit mesaje prin diferiti oameni cu energii inalte, ca sa stim ce sa facem. Sufletul Pamantului merge cu noi in sala aia, iar vechiul Pamant se stinge, nucleul lui se stinge si nu mai functioneaza. Atunci cand intelegem, mergem cu totii, impreuna cu sufletul Pamantului, in acel spatiu nou din care se creaza mereu si mereu, la infinit, noi vieti care au ca scop sa invatam sa intelegem viata si rostul universului.
 
Eu cred ca exista si o impartire pe grupuri, pe popoare adica... Atlantida s-a scufundat pentru ca cei de acolo au inteles si corpul ei nu mai avea nevoie sa existe, ca si vechiul pamant. Acum trece si planeta noastra intreaga prin asta. Cei de pe Atlantida au inteles la timp. Daca intelegeau prea tarziu, ne-ar fi ajutat prea mult si ne-ar fi stricat intelegerea. Am fi inteles prea devreme si nu s-ar putea pregati noua generatie si s-ar strica sistemul care este special facut, pentru ca lucrurile sa se intample asa.
 
Criza din tari este parte dintr-un proces, de multi ani, care a inceput probabil de cand au inteles cei din Atlantida.  Procesul asta inseamna ca trebuie sa distrugem ce era vechi si sa ne ducem acolo. Acolo este dreptatea. Celor carora nu le place dreptatea nu le place acolo, in lumea de afara (nu e noua, e cea mai veche din care s-au nascut toate lumile si in care continua toate lumile). Lumea cea mare, care are o putere foarte mare, a creat celelalte lumi, pentru a putea continua invatatura .
 
Daca oamenii nu ar muri si nu s-ar reincarna, ar fi prea multe suflete si s-ar consuma resursele si s-ar sfarsi prea devreme. Viata vesnica pe Pamant nu are cum sa existe si degeaba incearca sa o descopere, pentru ca nu are cum sa fie descoperita. Ar strica totul. Pamantul ne-a facut un echilibru. Noi si Pamantul suntem in armonie si e un echilibru perfect intre noi si resurse. Cutremurele si alte lucruri rele sunt semne de la univers, ca se strica echilibrul. Pana si razboiul are un sens. Stii care? Sa mai scada din populatie, ca sa nu se inmulteasca prea mult. Pamantul le da expre unora, resurse mai multe pe care le doresc altii. Nu trebuie sa fie prea multi oameni, pentru ca sa se pastreze echilibrul. Ca si cum versi dintr-o galetusa si pui inapoi apa, pana ce ajunge sa fie perfect echilibrata apa. "
 
*****************************************
 
Mi se pare ciudat cum folosesc oamenii timpul. Timpul a fost creat ca o carja de catre Dumnezeu, pentru ca sa ne sprijinim pe el noi, oamenii, ca sa putem evolua.
Ai observat ca oamenii se folosesc acum prea mult de timp, ca se tem de el, ca il folosesc ca pe o arma?
Timpul e ca o scara rulanta care s-a terminat acum, dar oamenii trag de ea.
Unii oameni care au puterea – nu puterea energetica, ci puterea banilor – rapesc acest timp, fiintelor care traiesc in alte universuri.
 
Timpul este unul singur. Pentru oameni, el s-a terminat. Am ajuns unde trebuia.
Nu mai avem nevoie de el. Avem nevoie de altceva, de un timp mai avansat, “mai dur”.
Noi nu ne putem acomoda cu altceva, pentru ca acum am avansat.
 
Timpul s-a schimbat cate putin si acum se schimba modelul timpului. De aia in calendarul maias se termina timpul, pentru ca el se schimba. Maiasii au calculat foarte bine, pentru ca in 2012 se schimba timpul si se trece in dimensiunea a IV a. Schimbam reteaua cu una mai buna, pentru ca am evoluat.
Nu vom mai masura timpul in ore, zile si ani. Pamantul se va roti altfel. Noi nu vom simti nimic. Poate ca, intr-o secunda in acea zi, se vor strica toate ceasurile si aparatele de masura a timpului, pentru ca Pamantul se va schimba. Poate ca atunci vor intelege toti.  Acum se poate ca toti sa stie ce se intampla si lumea se va impaca.
Vom intra in sala de conferinte. Ne vom simti la fel si vom avea sentimentul ca suntem impacati.
 
Se va ridica o noua populatie ca si cei din Atlantida sau ca maiasii si fiintele vor fi mai evoluate si vor intelege timpul prin care trec.
 
O sa fie bine. Timpul este ca un tub care se ingusteaza si, la un moment dat, trebuie sa treci printr-o gaura foarte mica. E greu sa treci. Poate simti o mica zgaltaiala . In viitor va fi extraordinar. Atunci devenim corpuri spirituale si ele continua sa evolueze in forma asta, pentru a se pregati pentru putere.
 
Acum corpul nostru spiritual este foarte fin si sangereaza usor. Dar atunci ne vom antrena, astfel incat corpul spiritual sa fie puternic.
Nu toti ies in acelasi timp, in corp spiritual. Vor iesi intai un grup care este pregatit si apoi ei ii vor ajuta pe ceilalti.  Exista doua feluri de oameni. Sunt unii care invata mereu si care sunt facuti pentru asta si asa sunt ei si nu e nicio problema.
 
Nu te supara mami, dar tu stii ca esti dintre cei care invata.  La fel sunt oameni care sunt facuti sa ii invete pe ceilalti. Profesorii ii arunca pe cei care invata, inainte, ca pe niste bulagarasi (mi-a arata gestul cu care faci un bulgare de zapada si il arunci departe) si acestia se prind acolo. Asa merge. Nu pot unii fara ceilalti, pentru ca nu ar mai exista relatii.
 
Unii oameni nu se impaca cu ideea altui timp. Ei sunt cei care isi sapa iadul. Sunt toxici si nu vor sa schimbe timpul. Asta insa ii intareste pe cei care vor sa se ilumineze.
 
Totul e bine. Chiar si cei care sunt exagerat de religiosi sunt buni. Ei sunt teste pentru ca sa ne  pastram vointa. Nu sunt rai.
 
10.10.2010 e o zi puternica. Zau! E o trecere foarte mica, catre urmatorul timp. E o zi de putere. Se aliniaza si se concentreaza toate. Este cel mai bine centrata.
Se face un salt mic intotdeauna in zilele astea 08.082008, 09.09.2009...Te apasa putin trecerea, dar nu innebunesti.>>

Preluat din newsletterul Ed. For You

Articole pe categorii

Articole noi