Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Povestea lui Helen
15 Iun

Povestea lui Helen

Helen era unul dintre cei nouazeci si sapte de participanti la una din taberele mele de Re-Creare de Sine, tinuta in saptamana dintre Craciun si Anul Nou, in fiecare an din ultimii zece. In seara finala a taberei, inainte de ritualul nostrum de hotarari pentru Noul An, Helen a ridicat mana si a cerut un microfon.
– Am auzit multe in aceasta saptamana, despre faptul ca Dumnezeu ne este cel mai bun prieten, ca Dumnezeu este minunat si iubitor si ca toti ar trebui sa avem o conversatie cu Dumnezeu in fiecare zi, a inceput ea. Ei bine, daca as avea o conversatie cu Dumnezeu, i-as spune ca sunt foarte suparata pe El.
– Nu-i nimic, am spus eu. Dumnezeu poate sa suporte asa ceva. Dar tu?
– Nu, a spus ea, iar vocea ii tremura.
– Deci, mai precis, de ce esti asa de suparata pe Dumnezeu?
Helen a tras aer in piept si a continuat:
– Acum aproape douazeci si unu de ani, noi am adoptat un baietel. Am incercat sa concepem un copil timp de cinci ani, dar fara success. Se parea ca nu vom fi niciodata parinti. Ceasul meu biologic aproape se oprise. Asa ca, l-am adoptat pe Billy.
Trei saptamani mai tarziu, am descoperit ca eram insarcinata. Am avut copilul, alt baiat, si i-am crescut pe amandoi ca fiind ai mei, desi i-am spus primului nostru fiu, cand s-a facut mai mare, ca era adoptat. Am vrut sa fim onesti cu el. I-am spus ca il iubim la fel ca si pe fratele lui, si stim ca actiunile noastre i-au aratat aceasta.
Billy avea opt ani. Probabil ca impartasise in mod inocent aceste informatii cu unii colegi, pentru ca intr-o zi a venit de la scoala, foarte suparat. Fusese tachinat in curtea scolii ca nu avea mama. Stiti cum sunt copiii. Uneori pot fi foarte cruzi. I s-au spus lucruri de genul: ,,Billy e atat de urat, incat nici maica-sa nu l-a vrut.’’ In orice caz, el a venit acasa atat de ranit si chiar furios, dorind sa stie de ce mama lui l-a abandonat – si cerand sa afle cine e si sa o vada imediat.
M-am simtit ingrozitor, desigur. Intai, pentru chinul si durerea prin care vedeam ca trece Billy, si apoi pentru mine insami. Eram trista pentru ca, desigur, simteam ca eu sunt mama lui Billy. Stateam acolo si imi aminteam noptile in care ii schimbam scutecele, il ingrijeam cand era bolnav si toate celelalte lucruri pe care le fac mamele, si mi se rupea inima ca Billy nu ma mai vedea ca fiind ,,Mamica’’ lui, ca nu se mai gandea la mine astfel.
Dar am inteles – a trebuit sa inteleg – si i-am promis ca, atunci cand va fi mai mare, daca inca va mai dori, isi va intalni mama. As fi facut tot ce se poate sa o gasesc si sa aranjez intalnirea dintre ei.
Atunci a parut sa fie in ordine pentru Billy, dar nu a trecut niciodata peste suparare. A pastrat acea furie tot restul copilariei si chiar in anii adolescentei, care au fost foarte dificili pentru noi. Toti am trecut peste aceste lucruri, dar pentru nimeni din familia noastra nu a fost usor – si, in mod sigur, nu pentru mine.
Cand Billy a mai crescut, am vorbit din nou despre intalnirea cu mama sa si am facut intelegerea ca, atunci cand va implini optsprezece ani, o voi cauta, daca el inca va mai dori aceasta. Si n-a trecut an in care sa nu-mi reaminteasca de acea promisiune.
In sfarsit, aniversarea celor optsprezece ani a sosit. In acea zi, Billy a fost ucis intr-un accident de motocicleta.
Aici a fost un suspin colectiv din partea participantilor la tabara. Brusc, energia lui Helen s-a preschimbat in furie.
– Acum vreau sa-mi spui tu mie, a izbucnit ea, ce fel de Dumnezeu iubitor ar putea lasa sa se petreaca asa ceva, chiar cand Billy era gata sa-si intalneasca mama, chiar cand tatal sau si cu mine eram gata sa reconciliem tensiunea pe care dorinta lui arzatoare o plasase asupra relatiei noastre. Vreau sa-mi spui, de ce ar face Dumnezeu asta?
O tacere de plumb s-a lasat in incapere. Eu am inghetat. M-am uitat fix la Helen pentru un moment, apoi am inchis ochii si m-am interiorizat. Mi-am auzit gandurile.
– Deci, Doamne, asta e. Nu stiu ce sa spun in cazul asta. Trebuie sa ma ajuti.
Brusc, ochii mi s-au deschis, mintea mi se revarsa. Am spus cuvintele pe care le auzeam in cap, inainte de a avea posibilitatea sa le judec sau sa le corectez:
– Billy a murit in acea zi, pentru ca era ziua in care i se promisese ca isi va intalni mama – si asa a facut. In acea zi, mama sa nu se afla pe acest Pamant.
Audienta a suspinat din nou.
Cineva a soptit un ,,Da’’ apasat.
Altcineva a izbucnit in plans.
Am continuat:
– Nu exista accident si nimic nu are loc din coincidenta. Tie ti-a fost daruit un fiu biologic, chiar daca nu puteai sa concepi si parea ca nu vei putea sa o faci vreodata, pentru ca exista un plan – un plan mai vast – in functiune. Ti s-a dat acest dar special, care era fiul tau biologic, in schimbul bunavointei tale de a-l lua pe Billy, de a-i darui o casa, de a-l iubi si a-l creste ca pe copilul tau, si de avea grija de el, pana cand era pregatit sa-si intalneasca mama naturala si ea ar fi fost pregatita, de asemenea.
Ziua mortii lui Billy a fost cea mai fericita zi din viata lui. Recunostinta lui pentru tine, pentru ca l-ai adus pana in acel moment, este eterna. Ea iti invaluie inima chiar si acum si creeaza o legatura eterna intre voi.
In designul Vietii exista perfectiune. In fiecare circumstanta si experienta umana. In orice conditie. Noi avem oportunitatea de a o observa. Aceasta este si eliberarea noastra. Salvarea noastra. Sfarsitul suferintei si a durerii noastre.
Fata lui Helen s-a schimbat imediat. Plina de manie doar cu cateva momente inainte, acum stralucea. Intregul ei corp parea eliberat de orice tensiune. Pentru prima data de mult timp, parea relaxata. Lacrimile ii curgeau pe obraji, chiar si in timp ce zambea, cu o stralucire care a umplut camera.
Am spus aceasta poveste pentru ca vreau ca toata lumea sa stie ceea ce Helen si toti ceilalti participant la acea tabara stiu acum. Exista o ,,formula magica’’, ce ne-a fost data din ceruri. Este o formula cu care toata tristetea, toata mania, tot negativismul din jurul oricarei experiente umane se dizolva. Este o formula usor de tinut minte si are doar doua cuvinte:
VEZI PERFECTIUNEA.
A, dar functioneaza oare? Functioneaza ea cu adevarat?
In noaptea de Anul Nou, Helen mi-a inmanat o notita pe care a scris-o cu o seara inainte, cand s-a intors in camera ei dupa o plimbare sub cerul clar si rece din Colorado.
Ca si Robert Frost si Lisel Mueller, si ea a recurs la poezie, pentru a descrie frumusetea cunoasterii sale.
Am venit aici cu o inima impovarata,
O inima ce se temea sa planga.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat
Si nu mi-am putut lua ramas bun.
Am stat, singura, langa mormantul lui
Si nici nu am putut sa plang.
Am avut o intelegere, i-am spus eu
M-ai lasat secata si fara cuvinte.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat.
Si Dumnezeu nici macar n-a incercat
Sa aline aceasta durere, sa-mi vindece inima.
Sa-mi dea lacrimi sa plang.
Si-apoi, Dumnezeu a vorbit, El a subliniat
Ca si daca ar fi incercat,
Inima mea era inchisa si nu putea s-auda
Suspinul sau bland, dincolo de timp.
Si chiar daca a fost doar vocea lui Neale
Cea care a adus mesajul din inalt,
Siritul meu a auzit cuvintele lui Dumnezeu
Si-acum ochii mei pot plange.
M-am plimbat in aceasta noapte-nstelata.
E, in sfarsit, timpul sa incerc
Sa gasesc bucuria de a-mi elibera fiul.
E timpul sa-mi iau ramas bun.
Si chiar atunci, o stea cazatoare…
-a dansat pe cer.
Nicio moarte nu e in van, si toate mortile aduc un mesaj celor care parasesc Pamantul, dar si celor care raman.
E o poveste minunata. Ea ilustreaza perfect felul in care fiecare calatorie prin Continuumul Spatiu/Timp e proiectata sa aduca fiecarui suflet o experienta speciala si cum timpul si circumstantele fiecarei ,,morti’’ sunt intotdeauna perfecte.
Cu siguranta vad cat de ,,perfect’’ a fost ca acest tanar si-a parasit corpul atunci, pentru ca el a spus ca a vrut sa-si intalnesca si sa-si cunoasca mama biologica – iar dorinta i-a fost implinita prin intermediul mortii sale.
Ceea ce nu vad este cum a fost ,,perfect’’ ca a trebuit ca totul sa se desfasoare in acest mod – si sigur nu vad cum a avut acest tanar ,,experienta speciala’’ pentru care a venit aici.
Billy a venit aici sa experimenteze intreaga viata starea de frustrare si apoi sa moara intr-un accident de motocicleta, doar ca sa-si intalneasca, in sfarsit, mama? Sa fim seriosi!
Nu presupune ca poti sti sau poti ghici din ,,fapte’’, care este calea unui suflet. Nu poti cunoaste delicatele intreteseri co-create de toate Fiintele Binecuvantate, implicate in experienta de viata povestita mai inainte. Billy a venit aici pentru a servi TOATE planurile.
Toate planurile?
Au fost multe suflete care au interactionat si au co-creat aici – asa cum sunt in fiecare moment al vietii, pretutindeni. In acest caz, acele suflete au inclus tanarul de pe motocicleta, mama sa biologica, mama adoptiva, tatal adoptiv si fratele sau – ca si sufletul persoanei care conducea vehiculul care l-a lovit si l-a ucis.
Dar asta nu spune nimic despre alte suflete, unele dintre ele indepartate, cum ar fi tatal biologic al tanarului, prietenii si rudele tuturor acestor oameni si – esti pregatit pentru asta? – TU si oamenii din grupul tau
Fiecare are un plan, care este servit…
Moartea fiecarei persoane serveste intotdeauna planul fiecarei persoane care e constienta de acea moarte. Din aceasta cauza ei sunt constienti de ea. Astfel, nicio moarte (si nicio viata), nu este vreodata ,,pierduta’’. Nimeni, niciodata, nu moare ,,degeaba’’.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                  Neale Donald Walsch - din volumul "Acasa cu Dumnezeu" - editura For You

11 Mar
Publicat în Ganduri

Eu stiu de ce dorm oamenii!

1Eu ştiu de ce dorm oamenii. Dorm de frică, le este frică să stea tot timpul trezi. Din acelasi motiv ei sunt şi nefericiţi, deoarece le este frică să fie mereu fericiţi.

Din acelaşi motiv tot ceea ce există, există, căci ceea ce există nu are curajul să nu mai existe. De aceea mor oamenii, deoarece le este frică, nu au curajul să fie tot timpul vii. Deci ceea ce ne face pe noi sa existăm este frica noastra de a nu mai exista. Este simplu,  “A” este doar “A” atâta timp cât nu are curajul să fie “B”.Putem concluziona că , frica este ceva essential firii noastre. Fără ea, noi nu am exista. Insă sunt si cei care au curajul să lepede frica….Si să fie tot timpul vii! E ciudat dar nu pot spune nimic despre ei.Despre ei nu se poate spune nimic pentru că de aici in colo limbajul se pierde. Cei care au ales curajul nu ne pot spune numic , ei doar ne zâmbesc cu bunătate şi ne luminează.
Dimineaţa năvală!
 A năvălit in sufletul meu, fără de stire … O lumină domoală ce cântă in culori aurii. Iţi vine să te porţi pe braţe prin păduri fără să ştii unde vei poposi vreodată şi te indrăgosteşti cu blândeţe de fiecare dată ce soarele cade pe urmele ei.- Eheheiii…! Iţi vine să strigi, frumosule bătrân  derbedeu, du-mi paşii pe  cărări nepovestite de sufletul meu. Du-mă te rog să mă rog. Du-mă să cad in genunchi, cu ochii scăldaţi de cerul inalt, picurând frumos pe pământ! Du-mă unde vei dori, du-mă unde vei  şti du-mă  şi  iubeşte-mă, adună-mă, risipeşte-mă şi inţelepţeşte-mă. Adună toate culorile şi toate viorile intr-un strop de lumină şi tăinuieşte-te. Eu, voi incerca să păşesc cărarea până la tine; doar mă voi gândi, mă voi indrăgosti plângind. Obosit, voi poposi in câteva cuvinte simple şi  VOM FI !

04 Mai
Publicat în Dezvoltare personala

12 principii budiste de viata

Despre BudismFiecare persoana ar trebui sa-si inteleaga propria minte si viata pe care o traieste. Sistemul numit budist exista tocmai pentru a te ajuta in acest sens. Incepe chiar acum si infrunta-ti viata asa cum se prezinta ea, invata sa-ti asumi responsabilitatea pentru propriile experiente.

· Totul se schimba. Tot ceea ce exista trece prin acelasi ciclu al existentei – nastere, batranete, boala si moarte. Doar viata este continua, cautandu-si tot timpul noi forme de manifestare. Viata este un proces sau curgere care nu a inceput niciodata si nu se va termina niciodata.

· Legea schimbarii se aplica deopotriva si la ceea ce oamenii numesc “suflet”. Nu exista ceva intr-o persoana care sa fie nemuritor, care sa nu se transforme.

· Toate universurile care exista sunt expresia vietii. Toate efectele au si cauze iar caracterul unei persoane este rezultatul actiunilor sale. Fiecare fiinta umana isi creaza situatii de viata, fie ca intelege acest lucru sau nu. Prin ganduri bune si actiuni corecte se poate purifica sinele interior. Intelegerea naturii interioare va duce in timp la eliberare. Fiintele omenesti care petrec multe vieti pe Pamant pot atinge in cele din urma iluminarea.

· Viata e singurul lucru care se schimba in mod constant. Viata isi schimba forma de nenumarate ori. Tocmai de aceea nu exista moarte desi toti cred ca murim. Din intelegere se naste compasiunea si un simt al identitatii cu alte forme de viata. Lege eterna este intelegerea si armonia.

· Grija partii trebuie sa fie grija intregului. Egoismul directionat gresit produce suferinta personala si a celorlalti. Poti invata din propria suferinta sa o micsorezi si sa-i elimini cauzele.

· Incearca in primul rand sa obtii o intelegere preliminara a buddhismului. Apoi poti dezvolta o intelegere mai profunda. Budismul este un mod de viata nu doar o teorie despre viata. Inceteaza sa mai faci rau, invata sa faci bine, purifica-ti inima.

· Un Buddha este o fiinta omeneasca. Scopul vietii este atingerea iluminarii. Aceasta stare de constiinta conduce la disparitia limitarilor. Toate fiintele omenesti si toate celelalte forme de viata contin iluminarea in stare latenta. Iluminarea este procesul transformarii in ceea ce suntem cu adevarat. “Priveste in interiorul tau - esti Buddha”.{sidebar id=4}

· Intre starea de latenta si iluminarea propriu-zisa exista un proces de autodezvoltare. Singura credinta folosita in budism este increderea ca acolo unde a fost o calauza, merita sa mergi si tu.

· Budismul pune mare accent pe nevoia de meditatie si concentrare interioara, care conduce in timp la dezvoltarea facultatilor spirituale interioare. Perioadele de liniste pentru activitatile interioare sunt esentiale pentru o viata echilibrata. Un Buddha are mintea treaza in orice moment. Fereste-te sa te atasezi mental si emotional de tot ce e trecator.

· Fiecare persoana sufera consecintele propriilor actiuni si invata din ele. Ajuta-i pe altii sa faca acelasi lucru. Nici o rugaciune adresata lui Buddha sau oricarei alte zeitati nu va impiedica un efect sa-si urmeze cauza. Preotii budisti nu sunt intermediari intre realitate si individ. Toate celelalte religii si filozofii sunt acceptate fara discernamant pentru ca nimeni nu are dreptul sa se aseze in calea unei persoane care isi cauta Dumnezeul.

· Budismul este un sistem de gandire, o religie, o stiinta spirituala si un mod de viata care e rational si practic. Pentru mai bine de 2 000 de ani el a satisfacut nevoile a aproape o treime din populatia Globului. Nu are dogme, satisface simtul rational si pe cel al inimii, insista ca fiecare individ sa-si asume responsabilitatea, sustine toleranta pentru ceilalti si pentru punctele lor de vedere, imbratiseaza stiinta, psihologia, etica si arta si subliniaza faptul ca oamenii sunt creatorii vietii lor prezente si a destinului lor.

17 Mar
Publicat în Rugaciuni, meditatii

Afirmatia Iubirii

niceeeeeeeeeeAm fost inspirat sa scriu Afirmatia Iubirii in urma unei convorbiri telefonice cu un Suflet drag.

Articole pe categorii

Articole noi