Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Alăturați-vă nouă în Trezirea Lumii la Unime
05 Oct
Publicat în Evenimente

Alăturați-vă nouă în Trezirea Lumii la Unime

Ziua Mondială a Unimii este un moment pentru ca oamenii din întreaga lume să se alăture la sărbători de toate felurile, cum ar fi întâlniri  inter-culturale, concerte de cântece și dansuri, plimbări în natură, cercuri de meditație și citirea Declarației Unimii - comuniune și amintirea a Cine Suntem! Summit-ul virtual de Ziua Mondială continuă să crească ca punct de raliu al sărbătorilor. Alăturați-vă pentru a auzi zeci de vorbitori de renume ce împărtășesc modul în care Unimea poate fi realizată și exprimată în viața de zi cu zi, astfel încât societatea noastră globală să înflorească într-o mai mare sănătate, armonie și fericire. Veți fi inspirați de ideile și pasiunea lor. Summit-ul este o oportunitate de a vă alătura zecilor de mii de participanți la experiența uimitoare a solidarității și a conștiinței comune ca Unu. Humanity’s Team a fost onorată să colaboreze îndeaproape cu co-creatorii Summit-ului de Ziua Mondială a Unimii din 2015, inclusiv Barbara Marx Hubbard, Neale Donald Walsch, Stephen Dinan cu The Shift Network, Panache Desai, Kenji Kumara, Jennifer McLean cu Healing with the Masters, Rick Ulfik cu noi în lume, Jonathan Goldman și Întâlnirea mondială privind valorile umane convocată de Cristina Gonzalez.
Înscrieți-vă aici:    https://globalonenesssummit.org/  ,  la acțiunile organizate online cu ocazia Zilei Mondiale a Unimii.

Sponsorizați Ziua Mondială a Unimii

Pentru prima dată în istoria sa, Ziua Mondială a Unimii este deschisă sponsorizării financiare, oferind sponsorilor ocazia de a aduce mesajul lor publicului global al acestui eveniment unic. Ziua Mondială a Unimii asociază sponsorii noștri cu nimic mai mult decât evoluția omenirii la un nivel mai înalt de conștiință și spiritualitate. Sponsorii se vor afla alături de zeci de emisari din întreaga lume care au inspirat milioane de oameni. Humanity’s Team s-a înrădăcinat în 150 de țări de pe șase continente, cu peste 667 000 de prieteni. Platformele noastre de social media atrag mai mult de 1 milion de adepți și participanți. Ziua Mondială a Unimii atrage sute de mii de oameni, în plus față de evenimentele regionale din numeroasele orașe din întreaga lume. Sponsorul nostru principal își exprimă cea mai profundă apreciere pentru sprijinul acordat activității noastre. Noi credem că Suntem cu Toții Una în crearea  succesului nostru!

Co-creați Ziua Mondială a Unimii 2017 cu noi!  Deveniți astăzi un sponsor și citiți Declarația pentru o afacere conștientă aici:http://humanitysteam.ro/despre-noi/misiune-credinte-valori/12-sfere-ale-vietii/13-unimea-in-cele-12-sfere-ale-vietii.html 

 

24 octombrie 2017- Ziua Mondială a Unimii
05 Oct
Publicat în Evenimente

24 octombrie 2017- Ziua Mondială a Unimii

 Luna octombrie la Humanity's Team , este luna dedicată Unimii. În 24 octombrie sărbătorim  Ziua Mondială a Unimii și declarăm că recunoaștem un adevar sacru: Toate sunt Una. Suntem interconectați cu întreaga viață și unii cu alții.  Ziua Mondială a Unimii este o zi dedicată sărbătoririi Unității. Similar  Zilei Pământului, care a electrizat mișcarea ecologică globală, Ziua Mondială a Unimii  a devenit un catalizator pentru activismul spiritual și apariția mișcării Mondiale a Unimii. Aceasta reprezintă o nouă paradigmă profundă în cultura umană. La sfârșitul anilor 1960 primele fotografii ale Pământului văzute din spațiu au afectat puternic umanitatea. Am realizat că toată viața de pe frumoasa noastră planetă albastră a fost profund conectată. Această înțelegere s-a aprofundat și s-a extins, pe măsură ce tot mai mulți oameni recunosc că Unimea este Divină și chiar esența ființei noastre. Astăzi Unimea este exprimată prin numeroase orientări - religii, filosofii, tradiții mistice și indigene, științe. Aceste orientări ies din matca lor de origine, se amestecă și se convertesc pentru a forma un singur flux, o Mișcare Universală a Unimii. Ziua Mondială a Unimii este ziua noastră pentru a sărbători unitatea în diversitatea noastră, ca o comunitate consacrată să deservească trezirea colectivă a omenirii.

Citește Declarația Unimii aici:  http://humanitysteam.ro/despre-noi/misiune-credinte-valori/declaratia-unimii.html

Proclamarea lui "Cine Aleg Eu să Fiu?"
27 Iun

Proclamarea lui "Cine Aleg Eu să Fiu?"

 Întreaga viaţă ar trebui să fie o astfel de proclamare. De fapt, întreaga viaţă este aşa ceva. Poţi să permiţi ca proclamarea să fie făcută la întâmplare sau la alegere.O viaţă trăită la alegere este o viaţă de acţiune conştientă. O viaţă trăită la întâmplare este o viaţă de reacţie inconştientă.Reacţia este exact asta: o acţiune pe care ai făcut-o înainte. Când tu „reacţionezi”, ceea ce faci este să evaluezi datele care-ţi vin,să cauţi în banca de date după aceeaşi experienţă sau una aproape la fel şi să acţionezi în modul în care ai făcut-o înainte. Aceasta este cu totul lucrarea minţii tale, nu a sufletului tău. Sufletul tău te-ar face să cauţi în „banca lui de date” pentru a vedea cum ai putea să creezi o experienţă cu adevărat originală a Eului tău în Momentul de Acum. Aceasta este experienţa „căutării sufletului” despre care ai auzit atât de des, dar trebuie să fii, literalmente, „ieşit din minţi” ca să o faci.
Când îţi pierzi timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine pentru tine”, exact asta şi faci: îţi pierzi timpul. E mai bine să economiseşti timpul decât să îl pierzi. A-ţi ieşi din minţi îţi oferă un mare câştig de timp. Deciziile sunt luate repede, alegerile sunt activate rapid, deoarece sufletul tău creează numai din experienţa prezentă, fără aduceri aminte, analize şi critici ale întâmplărilor trecute.
Adu-ţi aminte: sufletul creează, mintea reacţionează.
Sufletul ştie în înţelepciunea Lui că experienţa pe care o ai în Acest Moment este o experienţă trimisă ţie de către Dumnezeu, înainte chiar de a deveni conştient de ea. Aceasta este ceea ce se înţelege printr-o experienţă prezentă, trimisă dinainte în dar. Ea este deja pe drum către tine chiar în momentul în care o cauţi, pentru că, exact înainte de a întreba, Eu ţi-am şi răspuns. Fiecare Moment de Acum este un cadou minunat de la Dumnezeu. De aceea prezentul este dar de la Dumnezeu.2
Sufletul caută în mod intuitiv circumstanţa perfectă şi situaţia necesară acum pentru a vindeca gândul greşit şi pentru a-ţi aduce experienţa corectă a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.Este dorinţa sufletului să te aducă înapoi la Dumnezeu - să te aducă acasă la Mine.
Este intenţia sufletului să se cunoască pe el însuşi prin experienţă şi,astfel, să Mă cunoască pe Mine, deoarece sufletul înţelege că Tu şi Eu Una suntem, chiar dacă mintea neagă acest adevăr şi corpul acţionează în conformitate cu această negare.De aceea, în momente de mari decizii, ieşi din minte şi, în schimb,lasă sufletul să caute.
Sufletul tău înţelege ceea ce mintea nu poate să conceapă.
Dacă-ţi petreci timpul încercând să-ţi dai seama ce este „cel mai bine” pentru tine, alegerile tale vor fi precaute, deciziile tale vor dura la infinit şi călătoria ta va fi lansată pe o mare de nelinişti şi aşteptări.Dacă nu eşti atent, te vei îneca în aşteptările tale.Sufletul îţi vorbeşte prin sentimente. Ascultă-ţi sentimentele.Urmează-ţi sentimentele. Preţuieşte-ţi sentimentele.De ce mi se pare că preţuirea sentimentelor este exact ceea ce m-a făcut să intru, de la început, în necaz? Pentru că ai etichetat evoluţia drept „necaz” şi statul pe loc drept „siguranţă”.Adevăr îţi spun Eu ţie: sentimentele tale nu te duc niciodată la „necaz”, pentru că sentimentele tale sunt adevărul tău.Dacă vrei să trăieşti o viaţă în care să nu-ţi urmezi niciodată sentimentele, dar în care fiecare sentiment este filtrat prin maşinăria Minţii tale, dă-i înainte. Ia deciziile, bazându-te pe analizarea situaţiei de către Mintea ta. Dar nu căuta bucurie în astfel de maşinaţiuni şi nici preamărire a lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Aminteşte-ţi: Adevărata preamărire nu trece prin minte.Dacă-ţi asculţi sufletul, vei şti ce este „cel mai bine” pentru tine,pentru că cel mai bine pentru tine înseamnă ce este adevărat în ceea ce te priveşte.Când acţionezi luând în considerare numai ce este adevărat în ceea ce te priveşte, îţi vei grăbi înaintarea pe cărare. Când creezi o experienţă bazată pe „adevărul tău de acum”, mai degrabă decât să reacţionezi la o
experienţă bazată pe un „adevăr trecut”, produci un „nou tu”.
De ce durează atât de mult să creezi realitatea pe care o alegi? Iată de ce. Pentru că nu ţi-ai trăit adevărul tău.Cunoaşte adevărul şi adevărul te va elibera.Dar, o dată ce ai ajuns să-ţi cunoşti adevărul, încetează să te mai răzgândeşti în ceea ce îl priveşte. Mintea ta este cea care încearcă să-şidea seama ce este „cel mai bine”. Opreşte-o! Ieşi din mintea ta. întoarce-te la simţirile tale!
Aceasta se înţelege prin „a-ţi veni în simţiri”. Înseamnă a te întoarce la ceea ce simţi, nu la ceea ce gândeşti. Gândurile tale sunt pur şi simplu atât - gânduri. Construcţii mentale. Creaţii „inventate” de mintea ta. Dar sentimentele tale — ei, astea sunt reale.

Sentimentele sunt limbajul sufletului. Şi sufletul tău este adevărul tău.
Asta e. Ei, ce zici, ţi se pare că se leagă totul?
Asta înseamnă că trebuie să ne exprimăm sentimentul - oricât de negativ sau distrugător ar fi el?
Sentimentele nu sunt nici negative nici distrugătoare. Ele sunt pur şi simplu adevăruri. Contează doar modul în care exprimi adevărul tău. Când exprimi adevărul tău cu dragoste, rareori apar rezultate negative şi distrugătoare. Şi când se întâmplă, este, de obicei, pentru că altcineva a ales să trăiască experienţa adevărului tău într-un mod negativ sau distrugător. Într-un astfel de caz, probabil că nu se poate face nimic pentru a evita rezultatul. Desigur, nu e în regulă să nu reuşeşti să-ţi exprimi adevărul. Cu toate acestea, oamenilor li se întâmplă aşa ceva tot timpul. Sunt atât de îngroziţi ca nu cumva să provoace sau să fie confruntaţi cu neplăceri posibile, încât ascund în totalitate adevărul lor. Adu-ţi aminte: Aproape că nu este atât de important cât de bine este primit un mesaj, ci cât de bine este el trimis.Nu poţi să-ţi asumi responsabilitatea pentru cât de bine acceptă celălalt adevărul tău; poţi doar să te asiguri de cât de bine este el comunicat.Şi, prin cât de bine, Eu nu vreau să spun doar cât de clar; vreau să spun, cu cât de multă dragoste, cu cât de multă compasiune, cu cât de multă sensibilitate, cu cât de mult curaj şi cât de complet. Aici nu este loc pentru jumătăţi de adevăr, pentru „adevăr brutal” ori chiar pentru „adevăr simplu”. Înseamnă adevărul, întregul adevăr şi numai adevărul, aşa să te ajute Dumnezeu.
Partea cu „aşa să te ajute Dumnezeu” este cea care aduce calităţile Dumnezeieşti de dragoste şi compasiune - pentru că Eu te voi ajuta întotdeauna să comunici în felul acesta, dacă Mi-o vei cere.
Da, exprimă ceea ce tu numeşti sentimentele „cele mai negative”, dar nu în mod distructiv.Faptul că nu reuşeşti să exprimi (adică să împingi în afară) sentimentele negative nu le face să dispară; le ţine în interior. Negativitatea „ţinută în interior” face rău corpului şi împovărează sufletul.

Conversaţii cu Dumnezeu• Un dialog neobişnuit  -Volumul 2 -  Neale Donald Walsch

Povestea lui Helen
15 Iun

Povestea lui Helen

Helen era unul dintre cei nouazeci si sapte de participanti la una din taberele mele de Re-Creare de Sine, tinuta in saptamana dintre Craciun si Anul Nou, in fiecare an din ultimii zece. In seara finala a taberei, inainte de ritualul nostru de hotarari pentru Noul An, Helen a ridicat mana si a cerut un microfon.
– Am auzit multe in aceasta saptamana, despre faptul ca Dumnezeu ne este cel mai bun prieten, ca Dumnezeu este minunat si iubitor si ca toti ar trebui sa avem o conversatie cu Dumnezeu in fiecare zi, a inceput ea. Ei bine, daca as avea o conversatie cu Dumnezeu, i-as spune ca sunt foarte suparata pe El.
– Nu-i nimic, am spus eu. Dumnezeu poate sa suporte asa ceva. Dar tu?
– Nu, a spus ea, iar vocea ii tremura.
– Deci, mai precis, de ce esti asa de suparata pe Dumnezeu?
Helen a tras aer in piept si a continuat:
– Acum aproape douazeci si unu de ani, noi am adoptat un baietel. Am incercat sa concepem un copil timp de cinci ani, dar fara success. Se parea ca nu vom fi niciodata parinti. Ceasul meu biologic aproape se oprise. Asa ca, l-am adoptat pe Billy.
Trei saptamani mai tarziu, am descoperit ca eram insarcinata. Am avut copilul, alt baiat, si i-am crescut pe amandoi ca fiind ai mei, desi i-am spus primului nostru fiu, cand s-a facut mai mare, ca era adoptat. Am vrut sa fim onesti cu el. I-am spus ca il iubim la fel ca si pe fratele lui, si stim ca actiunile noastre i-au aratat aceasta.
Billy avea opt ani. Probabil ca impartasise in mod inocent aceste informatii cu unii colegi, pentru ca intr-o zi a venit de la scoala, foarte suparat. Fusese tachinat in curtea scolii ca nu avea mama. Stiti cum sunt copiii. Uneori pot fi foarte cruzi. I s-au spus lucruri de genul: ,,Billy e atat de urat, incat nici maica-sa nu l-a vrut.’’ In orice caz, el a venit acasa atat de ranit si chiar furios, dorind sa stie de ce mama lui l-a abandonat – si cerand sa afle cine e si sa o vada imediat.
M-am simtit ingrozitor, desigur. Intai, pentru chinul si durerea prin care vedeam ca trece Billy, si apoi pentru mine insami. Eram trista pentru ca, desigur, simteam ca eu sunt mama lui Billy. Stateam acolo si imi aminteam noptile in care ii schimbam scutecele, il ingrijeam cand era bolnav si toate celelalte lucruri pe care le fac mamele, si mi se rupea inima ca Billy nu ma mai vedea ca fiind ,,Mamica’’ lui, ca nu se mai gandea la mine astfel.
Dar am inteles – a trebuit sa inteleg – si i-am promis ca, atunci cand va fi mai mare, daca inca va mai dori, isi va intalni mama. As fi facut tot ce se poate sa o gasesc si sa aranjez intalnirea dintre ei.
Atunci a parut sa fie in ordine pentru Billy, dar nu a trecut niciodata peste suparare. A pastrat acea furie tot restul copilariei si chiar in anii adolescentei, care au fost foarte dificili pentru noi. Toti am trecut peste aceste lucruri, dar pentru nimeni din familia noastra nu a fost usor – si, in mod sigur, nu pentru mine.
Cand Billy a mai crescut, am vorbit din nou despre intalnirea cu mama sa si am facut intelegerea ca, atunci cand va implini optsprezece ani, o voi cauta, daca el inca va mai dori aceasta. Si n-a trecut an in care sa nu-mi reaminteasca de acea promisiune.
In sfarsit, aniversarea celor optsprezece ani a sosit. In acea zi, Billy a fost ucis intr-un accident de motocicleta.
Aici a fost un suspin colectiv din partea participantilor la tabara. Brusc, energia lui Helen s-a preschimbat in furie.
– Acum vreau sa-mi spui tu mie, a izbucnit ea, ce fel de Dumnezeu iubitor ar putea lasa sa se petreaca asa ceva, chiar cand Billy era gata sa-si intalneasca mama, chiar cand tatal sau si cu mine eram gata sa reconciliem tensiunea pe care dorinta lui arzatoare o plasase asupra relatiei noastre. Vreau sa-mi spui, de ce ar face Dumnezeu asta?
O tacere de plumb s-a lasat in incapere. Eu am inghetat. M-am uitat fix la Helen pentru un moment, apoi am inchis ochii si m-am interiorizat. Mi-am auzit gandurile.
– Deci, Doamne, asta e. Nu stiu ce sa spun in cazul asta. Trebuie sa ma ajuti.
Brusc, ochii mi s-au deschis, mintea mi se revarsa. Am spus cuvintele pe care le auzeam in cap, inainte de a avea posibilitatea sa le judec sau sa le corectez:
– Billy a murit in acea zi, pentru ca era ziua in care i se promisese ca isi va intalni mama – si asa a facut. In acea zi, mama sa nu se afla pe acest Pamant.
Audienta a suspinat din nou.
Cineva a soptit un ,,Da’’ apasat.
Altcineva a izbucnit in plans.
Am continuat:
– Nu exista accident si nimic nu are loc din coincidenta. Tie ti-a fost daruit un fiu biologic, chiar daca nu puteai sa concepi si parea ca nu vei putea sa o faci vreodata, pentru ca exista un plan – un plan mai vast – in functiune. Ti s-a dat acest dar special, care era fiul tau biologic, in schimbul bunavointei tale de a-l lua pe Billy, de a-i darui o casa, de a-l iubi si a-l creste ca pe copilul tau, si de avea grija de el, pana cand era pregatit sa-si intalneasca mama naturala si ea ar fi fost pregatita, de asemenea.
Ziua mortii lui Billy a fost cea mai fericita zi din viata lui. Recunostinta lui pentru tine, pentru ca l-ai adus pana in acel moment, este eterna. Ea iti invaluie inima chiar si acum si creeaza o legatura eterna intre voi.
In designul Vietii exista perfectiune. In fiecare circumstanta si experienta umana. In orice conditie. Noi avem oportunitatea de a o observa. Aceasta este si eliberarea noastra. Salvarea noastra. Sfarsitul suferintei si a durerii noastre.
Fata lui Helen s-a schimbat imediat. Plina de manie doar cu cateva momente inainte, acum stralucea. Intregul ei corp parea eliberat de orice tensiune. Pentru prima data de mult timp, parea relaxata. Lacrimile ii curgeau pe obraji, chiar si in timp ce zambea, cu o stralucire care a umplut camera.
Am spus aceasta poveste pentru ca vreau ca toata lumea sa stie ceea ce Helen si toti ceilalti participant la acea tabara stiu acum. Exista o ,,formula magica’’, ce ne-a fost data din ceruri. Este o formula cu care toata tristetea, toata mania, tot negativismul din jurul oricarei experiente umane se dizolva. Este o formula usor de tinut minte si are doar doua cuvinte:
VEZI PERFECTIUNEA.
A, dar functioneaza oare? Functioneaza ea cu adevarat?
In noaptea de Anul Nou, Helen mi-a inmanat o notita pe care a scris-o cu o seara inainte, cand s-a intors in camera ei dupa o plimbare sub cerul clar si rece din Colorado.
Ca si Robert Frost si Lisel Mueller, si ea a recurs la poezie, pentru a descrie frumusetea cunoasterii sale.
Am venit aici cu o inima impovarata,
O inima ce se temea sa planga.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat
Si nu mi-am putut lua ramas bun.
Am stat, singura, langa mormantul lui
Si nici nu am putut sa plang.
Am avut o intelegere, i-am spus eu
M-ai lasat secata si fara cuvinte.
Sunt aproape trei ani de cand Billy a plecat.
Si Dumnezeu nici macar n-a incercat
Sa aline aceasta durere, sa-mi vindece inima.
Sa-mi dea lacrimi sa plang.
Si-apoi, Dumnezeu a vorbit, El a subliniat
Ca si daca ar fi incercat,
Inima mea era inchisa si nu putea s-auda
Suspinul sau bland, dincolo de timp.
Si chiar daca a fost doar vocea lui Neale
Cea care a adus mesajul din inalt,
Siritul meu a auzit cuvintele lui Dumnezeu
Si-acum ochii mei pot plange.
M-am plimbat in aceasta noapte-nstelata.
E, in sfarsit, timpul sa incerc
Sa gasesc bucuria de a-mi elibera fiul.
E timpul sa-mi iau ramas bun.
Si chiar atunci, o stea cazatoare…
-a dansat pe cer.
Nicio moarte nu e in van, si toate mortile aduc un mesaj celor care parasesc Pamantul, dar si celor care raman.
E o poveste minunata. Ea ilustreaza perfect felul in care fiecare calatorie prin Continuumul Spatiu/Timp e proiectata sa aduca fiecarui suflet o experienta speciala si cum timpul si circumstantele fiecarei ,,morti’’ sunt intotdeauna perfecte.
Cu siguranta vad cat de ,,perfect’’ a fost ca acest tanar si-a parasit corpul atunci, pentru ca el a spus ca a vrut sa-si intalnesca si sa-si cunoasca mama biologica – iar dorinta i-a fost implinita prin intermediul mortii sale.
Ceea ce nu vad este cum a fost ,,perfect’’ ca a trebuit ca totul sa se desfasoare in acest mod – si sigur nu vad cum a avut acest tanar ,,experienta speciala’’ pentru care a venit aici.
Billy a venit aici sa experimenteze intreaga viata starea de frustrare si apoi sa moara intr-un accident de motocicleta, doar ca sa-si intalneasca, in sfarsit, mama? Sa fim seriosi!
Nu presupune ca poti sti sau poti ghici din ,,fapte’’, care este calea unui suflet. Nu poti cunoaste delicatele intreteseri co-create de toate Fiintele Binecuvantate, implicate in experienta de viata povestita mai inainte. Billy a venit aici pentru a servi TOATE planurile.
Toate planurile?
Au fost multe suflete care au interactionat si au co-creat aici – asa cum sunt in fiecare moment al vietii, pretutindeni. In acest caz, acele suflete au inclus tanarul de pe motocicleta, mama sa biologica, mama adoptiva, tatal adoptiv si fratele sau – ca si sufletul persoanei care conducea vehiculul care l-a lovit si l-a ucis.
Dar asta nu spune nimic despre alte suflete, unele dintre ele indepartate, cum ar fi tatal biologic al tanarului, prietenii si rudele tuturor acestor oameni si – esti pregatit pentru asta? – TU si oamenii din grupul tau
Fiecare are un plan, care este servit…
Moartea fiecarei persoane serveste intotdeauna planul fiecarei persoane care e constienta de acea moarte. Din aceasta cauza ei sunt constienti de ea. Astfel, nicio moarte (si nicio viata), nu este vreodata ,,pierduta’’. Nimeni, niciodata, nu moare ,,degeaba’’.
                                                                                                                                                                                                                                                                                                  Neale Donald Walsch - din volumul "Acasa cu Dumnezeu" - editura For You

Articole pe categorii

Articole noi