Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Un cal nu este altceva decât un cal, desigur… pixabay
Scris de  Loredana Publicat în Psihologie
27
Iun

Un cal nu este altceva decât un cal, desigur…

Prima mea experienţă legată de tratarea emoţiilor captive ale unui animal s-a petrecut oarecum accidental. Într-o zi, am primit un telefon de la o pacientă pe nume Linda, o antrenoare din San Juan Capistrano care venise pentru primadată la mine cu un an înainte pentru a-şi trata un caz sever de astm, pe care i l-am putut vindeca. De această dată, cererea ei mi s-a părut însă ciudată:
– Am o rugăminte mai particulară, dr. Nelson, şi mă întreb dacă mă puteţi ajuta. Unul din caii mei, Ranger, are o problemă de sănătate legată de urinarea foarte frecventă. Am chemat trei medici veterinari ca să îl consulte, dar niciunul nu şi-a dat seama ce nu este în regulă cu el. Din punctul lorde vedere, Ranger este perfect sănătos. Realitatea este însă că ne face tuturor probleme, inclusiv celorlalţi cai din grajd şi proprietarilor lor. Ştiu că lucraţi uneori şi cu animalele, aşa că v-aş rămâne îndatorată dacă aţi veni până aici pentru a vedea despre ce este vorba.
În timpul vizitelor anterioare ale Lindei, am discutat cu ea despre dragostea noastră comună faţă de cai. Personal,am crescut în Montana, printre cai, aşa că nu ratez niciooportunitate de a călări. Linda îmi arătase fotografiile a patru sau cinci cai frumoşi pe care îi ţinea într-un grajd închiriat, dar până atunci nu fusesem vreodată în vizită ca să îi văd.
A doua zi, am plecat cu Jean într-o excursie până la grajdul Lindei. Am intrat astfel într-o clădire mare, dreptunghiulară, cu un acoperiş ascuţit, în care erau găzduiţi circa 40 de cai pe două rânduri. Când am ajuns la staulul lui Ranger, am înţeles imediat de ce era atât de îngrijorată Linda din cauza lui. Spre deosebire de celelalte staule, care erau curate şi îngrijite,acesta era umed şi urât mirositor, căci calul avea într-adevăr o problemă cu vezica.
Linda l-a scos pe Ranger afară, pentru a putea lucra cu el pe pământul uscat. Jean s-a oferit să acţioneze ca surogat şi şi-a pus mâna pe cal, întinzând celălalt braţ pentru a fi testat. Am stabilit imediat că dezechilibrul de la nivelul rinichilor lui Ranger era provocat de un factor, dar după mai multe teste musculare încă nu-mi puteam da seama despre ce era vorba.
– De ce nu îi faci un test muscular pentru a vedea dacă are o emoţie captivă? m-a întrebat Jean.
Am râs.
– Să testez un cal pentru a-i găsi o emoţie captivă? Hai că eşti nostimă…
La urma urmelor, crescusem în Montana şi avusesem doi cai. Deşi i-am iubit şi i-am îngrijit cu multă afecţiune, nu mi-am imaginat niciodată că aceştia ar putea suferi din cauza unor emoţii nerezolvate captive. Jean s-a uitat la mine şi mi-a repetat calmă:
– Fă testul muscular şi vom vedea.
Jean este o femeie foarte intuitivă, aşa că şi-a dat imediat seama care era adevărul. De aceea, am spus cu voce tare:
– Este acest dezechilibru datorat unei emoţii nerezolvate captive?
Am apăsat apoi în jos braţul lui Jean. Răspunsul a fost „da“. M-am folosit apoi de Tabelul Emoţiilor şi am rămas surprins să constat că emoţia nerezolvată captivă era „conflictul“. Aplicând un proces de eliminare a altor posibilităţi, am stabilit că Ranger se afla într-un conflict cu un alt cal. Linda ne-a confirmat că în ultimele câteva luni fusese adus în grajd un cal nou. Ranger nu s-a înţeles deloc cu el încă din prima zi, iar uneori cele două animale au trebuit să fie despărţite de oameni pentru a nu se răni reciproc. Noul cal a fost mutat într-un staul situat cât mai departe de cel al lui Ranger, dar animalele se întâlneau cel puţin o dată pe zi când erau scoase afară.
Continuarea testării a arătat că această emoţie a devenit captivă în rinichiul drept al lui Ranger, fiind într-adevăr cauza dezechilibrului urinar al calului. Am eliminat atunci emoţia captivă, trecând o bilă magnetică pe deasupra şirei spinării lui Ranger. L-am testat apoi din nou pe acesta prin intermediul lui Jean şi am constatat că emoţia captivă fusese eliminată.
Începând din acel moment, Ranger a început să se vindece.Câteva zile mai târziu am discutat la telefon cu Linda,iar aceasta mi-a spus că pentru prima dată în luni de zile, staulul lui Ranger era perfect uscat. Problema nu a mai revenit apoi niciodată.
Deşi nu am lucrat foarte frecvent cu animalele, practica mea clinică fiind consacrată aproape exclusiv oamenilor, această experienţă mi-a deschis un nou orizont, şi sper să aibă acelaşi efect şi asupra ta.

Sursa:  Bradley Nelson - "Codul emoțiilor"

(2 voturi)
Ultima modificare Joi, 29 Iunie 2017 15:17
Mai multe din această categorie: « Starea psihica si gandirea pozitiva

Lasă un comentariu

Asiguraţi-vă că introduceţi informaţiile necesare unde este indicat (*). Codul HTML nu este permis.

Articole pe categorii

Articole noi