Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

Articole filtrate după dată: Noiembrie 2018
Miercuri, 21 Noiembrie 2018 20:07

Profunzimea sufletelor care iubesc

"Aventurile " unei cititoare de romanțe

Mă îndrăgostisem mult prea devreme, ca să fi putut a înțelege măcar o fărâmă din acest tărâm indescifrabil. M-am îndrăgostit de un om.    

Se poate spune că iubirea e cea mai grea formă de a împărți oxigenul cu persoana de lângă tine. Iubirea nu e numai despre oameni...iubirea este despre cei mai gălăgioși fluturi din stomac, despre cele mai calde îmbrățișări, despre cele mai dulci săruturi, fie ele și ștampile. Iubirea este despre cum să supraviețuiești pe timp de furtună sub umbrela protectoare a celuilalt, cum să dansezi când se prăbușesc palate peste tine, cum să împarți o bucată de ciocolată, cum să crești într-o copilărie, de care, te asigur, vei fi întrebat toată viața.

Iubirea e suferindă, e frumos de dureroasă, e ca un foc ce nu se stinge niciodată. Când iubești, rupi artere, destrami oameni, împletești fire narative și construiești povești. Când iubești, nu ai limite. Nu există oameni care iubesc mult sau oameni care iubesc puțin...esența lor stă în verbul "a iubi", probabil, cel mai frumos dintre toate verbele.

Cerul ți-e adăpost pentru toate iubirile tale, stelele îți sunt mentori în desăvârșirea omului pentru care ți-ai sfâșiat inima, luna îți este călăuză în atingerea catifelată a gropițelor. Natura te așteaptă, căci știe ce înseamnă IUBIREA vegetală pentru ramurile unui copac.

Dumnezeu așteaptă, căci știe ce înseamnă răbdarea și dragostea, datorită LUI ai învățat să iubești. Lumea așteaptă, căci suntem toți un neam de îndrăgostiți...de când ne naștem și până când murim.

Cugetă bine la tine, compune multe scrisori, chiar și pe rețele de socializare, privește albumul cu fotografii și fii cine ești cu adevărat, e singura misiune pe care o ai...

Până și romanele așteaptă nerăbdătoare, într-adevăr,...dar stau, stau într-o tăcere mută care îți oferă deplina libertate. Își schimbă capitolele în funcție de tine, așa cum și tu te schimbi în funcție de ele. Și spune-mi, te cunosc prea bine, lemnul de cireș al biroului tău e adăpost pentru șase romane de dragoste în care ai vârât povestea ta și a lui. Când le privești, ele surâd, deși o faci cam rar..., dar paginile, cu iubire se umplu doar de sărbători (cărțile sunt într-o continuă sărbătoare!).

Șevaletul timid e acolo unde l-ai lăsat acum două luni...pe el e o lucrare neterminată. Sărmanului i s-au uscat tuburile de acrilic, i s-a scorojit lemnul pe brațul intermediar, i-a ruginit fierul meșteșugit de Nea Gomu, i-a pierit pofta de a fi temeiul unui tablou vândut la o licitație. Scârțâie molatec doar la auzul apelurilor pe care i le dai și continuă neîncetat să îți asculte filosofia despre iubire...

Și uite cum, o lume întreagă așteaptă ca tu să te îndrăgostești, să înțelegi că, prin iubire, ne vindecăm și să iubești, la rândul tău, același om pe care vrei să-l ai lângă tine toată viața. Iubirea nu depinde de cine se află în jurul tău, iubirea depinde de TU ȘI EU. Iubirea ne înalță acolo unde, realitatea nici măcar nu are reprezentanți! Iubirea ne coboară la fiecare emoție trăită alături de omul căruia îi spunem :TE IUBESC! în fiecare zi!

Iubirea ne omoară atunci când eșuăm în ea, ne dă cele mai bune lecții, deși nu e o învățată, ne astupă răni și traume din copilărie, chiar dacă nu are "atestat" în medicină.

Suntem infimi pentru acest formidabil spectacol de sentimente! Suntem nesemnificativi atunci când iubim de fațadă! Suntem explozivi, căci iubirea este cel mai puternic atom din Univers.

                                                                          autor: Anastasia Bretan

Publicat în Perspective
Marți, 20 Noiembrie 2018 22:14

Să discutăm despre educaţie...

Observ că majoritatea dintre voi aţi înţeles greşit sensul,scopul şi funcţia educaţiei, ca să nu mai vorbim despre procesul în cadrul căruia se desfăşoară ea cel mai bine.
Este o afirmaţie uriaşă şi am nevoie de ajutor ca să o inţeleg.
Majoritatea rasei umane a decis că sensul, scopul şi funcţia educaţiei sunt de a oferi cunoştinţe; că a educa pe cineva însemnă a-i da cunoştinţe - în general, cunoştinţele acumulate de către familia, clanul, tribul, societatea, naţiunea şi lumea cuiva. Cu toate acestea, educaţia are foarte puţin de-a face cu cunoştinţele.
Măi să fie! Era cat p'aci să mă las păcălit şi să zic că are.
Aşa e, cum îţi spun.
Şi atunci despre ce este vorba?
Despre înţelepciune.
Inţelepciune?
Da.
Bine, mă dau bătut. Care-i diferenţa?
Înţelepciunea înseamnă cunoştinţe aplicate.
Deci, se presupune că noi nu trebuie să incercăm să le oferim copiilor noştri cunoştinţe. Se presupune că trebuie să incercăm să le oferim inţelepciune.
În primul rând, nu „încercaţi” să faceţi nimic. Faceţi. In al doilea rând, nu ignoraţi cunoştinţele în favoarea înţelepciunii. Ar fi fatal. Pe de altă parte, nu ignoraţi înţelepciunea în favoarea cunoştinţelor. Şi asta ar fi fatal. Ar omorî educaţia. Pe planeta voastră, chiar o omoară.
Noi ignorăm inţelepciunea in favoarea cunoştinţelor?
În cele mai multe dintre cazuri, da.
Şi cum facem asta?
Voi îi învăţaţi pe copiii voştri ce să gândească în loc de, cum să gândească.
Explică, te rog.
Bineînţeles, când le daţi copiilor voştri cunoştinţe, le spuneţi ce să gândească. Adică, le spuneţi ce ar trebui să ştie, ce vreţi voi să înţeleagă ei ca fiind adevărat. Când le daţi copiilor voştri înţelepciune, nu le spuneţi ce să ştie sau ce e adevărat ci, mai degrabă, cum să ajungă la propriul lor adevăr.
Dar nu poate exista inţelepciune fără cunoştinţe.
De acord. De aceea am spus că nu puteţi ignora cunoştinţele în favoarea înţelepciunii. O anumită cantitate de cunoştinţe trebuie să se transmită de la o generaţie la alta. Este evident. Dar cât mai puţine cunoştinţe cu putinţă. Cu cât cantitatea e mai mică, cu atât e mai bine. Lasă copilul să descopere singur. Să ştii: Cunoştinţele se pierd. Înţelepciunea nu e niciodată uitată.
Prin urmare, şcolile noastre ar trebui să-i inveţe pe copii cat mai puţin cu putinţă?
Şcolile voastre ar trebui să pună accentul pe altceva. În clipa de faţă sunt axate în special pe cunoştinţe - şi acordă deosebit de mică atenţie înţelepciunii. Ore de curs, cum ar fi: gândire critică, soluţii la probleme, logică, sunt considerate de către părinţi o ameninţare. Ei vor ca asemenea ore să fie scoase din programă. Şi ar trebui să o şi facă, dacă vor să-şi protejeze modul lor de viaţă. Deoarece, copiii cărora li se permite să-şi dezvolte un mod de gândire critic sunt cei care vor abandona criteriile morale, standardele şi întregul mod de viaţă al Pentru a vă proteja modul vostru de viaţă, aţi construit un sistem educaţional bazat pe dezvoltarea memoriei copilului şi nu a aptitudinilor lui. Copiii sunt învăţaţi să-şi amintească fapte şi poveşti - poveşti pe care fiecare societate le-a construit despre ea însăşi - mai degrabă decât să le oferiţi abilitatea de a descoperi şi de a crea propriile lor adevăruri.
Programele care le cer copiilor să dezvolte aptitudini şi indemanări, mai degrabă decât memorie, sunt ridiculizate foarte tare de către cei care-şi închipuie că ştiu ce trebuie să înveţe un copil. Iar ceea ce i-aţi învăţat voi pe copiii voştri a condus lumea inspre ignoranţă, nu a îndepărtat-o de ea.
Şcolile noastre nu predau poveşti, ele predau fapte.
Vă minţiţi pe voi înşivă, aşa cum îi minţi şi pe copiii voştri.
Dar ce părere ai despre afirmaţiile făcute de atat de mulţi oameni in legătură cu vechile valori şi dezintegrarea actuală a societăţii noastre? Ce părere ai de creşterea incredibilă a numărului de adolescente care nasc copii, sau de mame care apelează la ajutor social, sau de lumea noastră care o ia razna?
Lumea voastră a luat-o razna. Sunt de acord cu asta. Dar nu a luat-o razna pentru ceea ce aţi permis voi şcolilor să-i înveţe pe copii. A luat-o razna din cauza a ceea ce nu le-aţi permis să-i înveţe. Nu aţi permis şcolilor să îi înveţe că nu există nimic altceva decât dragoste. Nu aţi permis şcolilor să vorbească despre o dragoste necondiţionată.
Fir-ar să fie! Noi nu le permitem nici măcar religiilor noastre să vorbească despre asta.
E adevărat. Şi nu veţi permite odraslelor voastre să fie învăţate să se bucure de ei înşişi şi de trupurile lor, de calitatea lor de oameni şi de minunatele lor fiinţe sexuate. Şi nu veţi permite copiilor voştri să ştie că ei sunt - în primul rând şi mai presus de orice – fiinţe spirituale care locuiesc într-un trup. Şi nici nu îi trataţi pe copiii voştri ca pe nişte suflete care vin în trupuri.
În societăţile în care se vorbeşte despre sexualitate deschis, liber, unde aceasta este explicată şi trăită cu bucurie, practic nu există crime sexuale, apare un număr foarte mic de naşteri care nu sunt aşteptate şi nu există nici o naştere „nelegitimă” sau nedorită. În societăţile foarte evoluate, toate naşterile sunt binecuvântări şi toate mamele şi copiii sunt îngrijiţi. Într-adevăr, societatea nu poate proceda altfel. În societăţile în care istoria nu se supune punctelor de vedere ale celor mai puternici şi celor mai tari, greşelile trecutului sunt recunoscute deschis şi nu mai sunt repetate niciodată, iar comportamentele care sunt, în mod clar, autodistructive sunt abandonate, pe considerentul că o dată, ajunge.În societăţile în care se predau gândire critică, soluţii la probleme, cât şi deprinderi pentru viaţă, mai degrabă decât fapte memorate pur şi simplu, până şi aşa numitele acţiuni „justificabile” din trecut sunt supuse unei analize intense. Nimic nu este acceptat aşa cum se prezintă.
Dar există şi dintre cei care ar spune că tineretul cu ideile lui trăsnite, nebune, libertine, au dus această ţară şi această lume de rapă. Au trimis-o in iad. Au impins-o la limită. Au distrus civilizaţia noastră bazată pe valori şi au inlocuit-o cu o moralitate bazată pe fă ce vrei, fă „orice-te-face-să-te-simţi-bine”, moralitate care ameninţă să pună capăt chiar modului nostru de viaţă.
Tineretul intr-adevăr distruge modul vostru de viaţă. Intotdeauna a făcut-o. Treaba voastră este să-l încurajaţi, nu să-l descurajaţi. Nu tineretul vostru este cel care distruge pădurile tropicale. Ei vă cer să incetaţi această distrugere. Nu tineretul vostru este cel care degradează stratul vostru de ozon. Ei vă cer să incetaţi această degradare. Nu tineretul vostru este cel care îi exploatează pe săraci în ateliere ale trudei din toată lumea. Ei vă cer să incetaţi această exploatare. Nu tineretul vostru este cel care vă pune taxe îngrozitoare, iar apoi le foloseşte pentru război şi armament. Ei vă cer să incetaţi această practică. Nu tineretul vostru este cel care ignoră problemele celor slabi şi asupriţi, lăsând sute de oameni să moară de inaniţie în fiecare zi, pe o planetă care are mâncare absolut suficientă pentru a-i hrăni pe toţi. Ei vă cer să incetaţi aceasta. Nu tineretul vostru este cel care este angajat în politica de înşelăciune şi manipulare. Ei vă cer să incetaţi această politică. Nu tineretul vostru este cel care este oprimat, ruşinat şi făcut să se jeneze sub aspect sexual de propriile lor trupuri şi să le transmită şi copiilor lor această ruşine şi jenă. Ei vă cer să incetaţi toate astea. Nu tineretul vostru este cel care a instituit un sistem de valori care spune că „cel mare este şi cel tare”, cât şi o lume care rezolvă problemele cu violenţă. Ei vă cer să incetaţi de a-l mai folosi. Ba nu, ei nu vă cer, ... ei vă imploră.
Cu toate acestea, tineretul e cel violent! Tineretul care intră in bande şi se omoară unul pe altul! Tineretul e cel care dă cu tifla legii şi ordinii - orice fel de ordine. Tineretul care ne innebuneşte!
Când ţipetele şi rugăminţile tineretului pentru a schimba lumea nu sunt auzite şi nici băgate în seamă; când îşi vede cauza pierdută – când vede că faceţi cum vreţi voi, orice s-ar întâmpla - tineretul, care nu este prost, va face următorul lucru pe care-l va considera bun. Dacă nu vă poate înfrânge, va face ca voi. În ceea ce priveşte comportamentul, tineretul vostru a făcut ceea ce aţi făcut şi voi. Dacă ei sunt violenţi, e din cauză că voi sunteţi violenţi. Dacă ei sunt materialişti, e din cauză că voi sunteţi materialişti. Dacă ei se comportă ca nişte nebuni, e din cauză că voi vă comportaţi ca nişte nebuni. Dacă ei folosesc sexul ca pe un instrument de manipulare, fără simţ de răspundere, plini de ruşine, e din cauză că voi faceţi acelaşi lucru. Singura diferenţă dintre tineret şi oamenii în vârstă este că tinerii fac totul la vedere. Cei în vârstă îşi ascund comportamentul, cei în vârstă cred că tinerii nu văd. Cu toate acestea, tineretul vede tot. Nu li se poate ascunde nimic. Ei văd ipocrizia celor în vârstă şi încearcă cu disperare să o schimbe. După ce au încercat şi nu au reuşit, tinerii nu văd altă şansă decât să o imite. Aici greşesc, dar nu au fost niciodată invăţaţi să procedeze altfel. Nu li s-a permis să analizeze în mod critic ce făceau părinţii lor. Li s-a permis numai să memoreze. Ceea ce memorezi, îţi revine mereu în minte.

Sursa: Conversații cu Dumnezeu vol.II - Neale Donald Walsch

Duminică, 11 Noiembrie 2018 20:13

Cele Zece Iluzii ale Oamenilor

Creatorul poate fi trait ca experienta si descoperit inauntrul tau si de jur imprejurul tau. Dar trebuie sa privesti dincolo de Iluziile Oamenilor.Primele cinci sunt Iluzii Fizice, fiind legate de viata in corpul fizic. Urmatoarele cinci sunt Iluzii Metafizice, fiind legate de realitatile nonfizice. Cele Zece Iluzii ale Oamenilor sunt niste iluzii foarte mari, foarte puternice, pe care le-ai creat in timpul perioadei de inceput a experientei tale pe Pamant. Iata cele Zece Iluzii. Familiarizeaza-te bine cu ele, ca sa le recunosti ori de cate ori le intalnesti.

1. Nevoia

2. Esecul

3. Lipsa de unitate

4. Lipsurile

5. Cerinta

6. Judecata

7. Condamnarea

8. Conditionarea

9. Superioritatea

10. Ignoranta 

In fiecare zi, creezi sute de iluzii mai mici. Intrucat crezi in ele, ai creat o legenda care iti permite sa le traiesti si, in felul acesta, sa le faci sa fie reale. De fapt, faci acest lucru, de foarte multa vreme. O legenda este o povestire care a fost transmisa din generatie in generatie, pe parcursul secolelor si al mileniilor. Este povestirea pe care ti-o spui despre tine. Dat fiind ca legenda ta se bazeaza pe iluzii, ea da nastere la mituri mai degraba decat la o intelegere a realitatii.Legenda Neamului Omenesc:   

     Dumnezeu are un plan ascuns. (Nevoia exista)
     Exista dubii asupra rezultatului vietii. (Esecul exista)
     Suntem separati de Dumnezeu. (Lipsa de unitate exista)
     Nu este destul. (Lipsurile exista)
     Trebuie sa faci ceva. (Cerinta exista)
     Daca nu facem ceva, vom fi pedepsiti. (Judecata exista)
     Pedeapsa este condamnarea pe vecie. (Condamnarea exista)
     Prin urmare, dragostea este conditionata. (Conditionarea exista)
     Cunoasterea si indeplinirea conditiilor ne fac sa fim superiori. (Superioritatea exista)

     Voi nu stiti ca acestea sunt iluzii. (Ignoranta exista)

Aceasta legenda a fost implementata atat de profund in tine, incat acum o traiesti deplin si total. Ne spunem unul altuia: “Asta e, n-ai ce-i face!” Ne spunem lucru asta de foarte multe secole incoace. De fapt, de milenii. De atat de multa vreme, intr-adevar, incat in jurul acestor iluzii au fost create mituri si legende. Unele dintre cele mai importante mituri au fost reduse la concepte, cum ar fi:   

    Faca-se voia Ta.
    Supravietuieste cel mai bine adaptat.
    Invingatorii iau totul.
    Ne-am nascut din Pacatul Originar.
    Rasplata pentru pacat este moartea.
    Razbunarea este a Mea, spune Domnul.
    Ceea ce nu stii nu-ti face rau.
    Numai Dumnezeu stie.… si multe altele, la fel de distructive si de fara rost.

Pe baza acestor iluzii, legende si mituri – dintre care niciunul nu are legatura cu Realitatea Suprema, iata ce au ajuns multi oameni sa creada despre Viata:“Ne-am nascut intr-o lume ostila, condusa de un Dumnezeu care vrea ca noi sa facem anumite lucruri si nu vrea sa facem altele si care ne va pedepsi cu tortura vesnica daca nu intelegem care este voia Lui.” Prima noastra experienta in Viata este separarea de mama noastra, de Sursa de Viata. Aceasta creeaza contextul intregii noastre realitati, pe care o simtim ca pe ceva care ne separa de Sursa Intregii Vieti.Noi nu suntem separati numai de intreaga Viata, ci si de orice alteva care exista in Viata. tot ceea ce exista – exista separat de noi. Iar noi suntem separati de orice altceva care exista.

Noi nu vrem ca lucrurile sa stea in felul acesta, dar asta e, n-avem ce-i face. Am dori ca lucrurile sa stea altfel si, realmente, ne straduim in acest sens.Cautam sa traim din nou experienta Unimii cu tot ceea ce exista si, in special, unul cu celalalt. E posibil sa nu stim exact de ce o facem, dar pare a fi ceva aproape instinctiv. Consideram ca e un lucru natural. Singura problema este ca ni se pare ca nu exista destul din ceva ca sa ne satisfaca. Indiferent ce anume este acest ceva, se pare ca nu putem obtine destul. Nu putem obtine destula dragoste, nu putem obtine destul timp, nu putem obtine destui bani. Nu putem obtine destul din orice credem noi ca avem nevoie ca sa fim fericiti si impliniti. In momentul in care credem ca avem destul, decidem ca vrem mai mult. Intrucat “nu este destul” din ceva-ul anume despre care credem ca ne e necesar ca sa fim fericiti, trebuie “sa facem ceva” ca sa obtinem mai mult. Ni se cere sa facem ceva in schimbul oricarui lucru pe care il dorim – de la dragostea lui Dumnezeu pana la darurile naturale pe care ni le face Viata. Faptul ca pur si simplu “suntem in Viata” nu este suficient. Prina urmare, noi si tot ceea ce inseamna Viata nu suntem destul.Competitia incepe deoarece nu este suficient doar “sa fim”. Daca nu este destul din ceva, trebuie sa intram in competitie pentru atat cat este. Trebuie sa intram in competitie pentru totul, inclusiv pentru Dumnezeu. Aceasta competitie este dura. Se refera la supravietuirea noastra. In cadrul ei supravietuiesc numai cei mai bine adaptati. Iar invingatorii iau totul. Daca pierdem, traim Iadul pe Pamant. Iar dupa ce murim, daca suntem pierzatori in competitia pentru Dumnezeu, traim din nou Iadul – de data aceasta pentru totdeauna.

Moartea a fost creata, de fapt, de catre Dumnezeu deoarece stramosii nostri au facut o alegere gresita. Adam si Eva se bucurau de viata vesnica in Gradina Raiului. Dar Eva a mancat fructul din pomul Cunoasterii Binelui si Raului si atat ea, cat si Adam au fost alungati din Gradina de catre un Dumnezeu furios. Acest Dumnezeu i-a condamnat la moarte pentru vesnicie, pe ei si pe toti urmasii lor, ca prima pedeapsa.  De atunci inainte, viata in trup urma sa fie limitata si nu mai era vesnica – si acelasi lucru se intampla cu tot ceea ce inseamna Viata. Dar Dumnezeu ne va da inapoi viata vesnica daca nu-L mai incalcam niciodata regulile. Dragostea lui Dumnezeu este neconditionata, insa recompensele lui Dumnezeu sunt conditionata. Dumnezeu ne iubeste chiar si atunci cand ne condamna la osanda vesnica. Acest lucru Il face pe El sa sufere mai mult decat pe noi, deoarece El vrea, cu adevarat, ca noi sa ne intoarcem acasa – dar nu poate sa faca nimic daca noi nu ne comportam cum trebuie.

Alegerea ne apartine.Prin urmare, ideea este sa ne comportam cum trebuie. Trebuie sa traim o viata buna. Trebuie sa ne straduim in acest sens. Pentru a o face, trebuie sa stim adevarul despre ce anume doreste Dumnezeu de la noi si ce anume nu doreste. Daca nu putem face deosebirea intre corect si gresit, noi nu putem sa-L suparam. Prin urmare, trebuie sa stim adevarul in aceasta privinta. Adevarul este simplu de inteles si usor de cunoscut. Nu avem de facut altceva decat sa-i ascultam pe profeti, pe invatatori, pe intelepti, cat si sursa sau fondatorul religiei noastre. Daca exista mai mult decat o singura religie – si, prin urmare, mai mult decat o singura sursa si un singur fondator, atunci trebuie sa ne asiguram ca am ales-o pe cea potrivita. Daca o alegem pe cea gresita, ajungem sa pierdem totul. Cand o alegem pe cea corecta, suntem superiori, suntem mai buni decat semenii nostri, deoarece avem adevarul de partea noastra. Aceasta stare de a fi “mai buni” ne ingaduie sa pretindem cea mai mare parte dintre premiile ce pot fi obtinute in urma competitiei – fara sa ne luptam, cu adevarat, pentru ele. Trebuie sa ne declaram invingatori inainte de inceperea competitiei. Aceasta convingere ne ofera toate avantajele si, datorita ei, ne scriem “Regulile Vietii noastre”, intr-un asemenea mod, incat altora le devine aproape imposibil sa castige premiile cu adevarat importante.Noi nu facem acest lucru din rautate, ci pur si simplu pentru a ne asigura de victorie – si, pe buna dreptate asa trebuie sa stea lucrurile, intrucat numai cei care apartin religiei noastre, nationalitatii noastre, rasei noastre, sexului nostru, convingerilor noastre politice cunosc adevarul si, prin urmare, merita sa fie invingatori. Din cauza faptului ca meritam sa castigam, avem dreptul sa-i amenintam pe ceilalti, sa ne luptam cu ei si chiar sa-i omoram, daca e nevoie, pentru a obtine aceste rezultate.

E posibil sa existe si un alt mod de a trai, un alt lucru pe care Dumnezeu sa-l aiba in minte, un alt adevar si mai extins, dar, daca acesta exista, noi nu-l cunoastem. De fapt, nu e clar daca se presupune macar ca ar trebui sa-l cunoastem. E posibil ca noi sa nici nu trebuiasca sa incercam sa-l cunoastem si, cu atat mai putin, sa-L cunoastem si sa-L intelegem pe Dumnezeu. A incerca sa o faci este o dovada de impertinenta, iar a declara ca ai facut-o cu adevarat este o blasfemie.Dumnezeu este Cunoscatorul Necunoscut, Cel Care Misca Ramanand Nemiscat, Marele Nevazut. Prin urmare, noi nu putem cunoaste adevarul pe care ni se cere sa-l cunoastem pentru a indeplini conditiile pe care ni se cere sa o primim pentru a evita condamnarea care ne straduim sa o evitam pentru a avea viata vesnica pe care am avut-o inainte ca toate acestea sa inceapa. Ignoranta noastra este o nefericire, dar nu ar trebui sa fie o problema. Tot ceea ce trebuie sa facem este sa luam ceea ce credem ca stim cu adevarat – legenda noastra – in privinta credintei si sa procedam in consecinta. Acesta am incercat noi sa facem, fiecare potrivit cu propria sa credinta si, in felul acesta, am creat viata pe care o traim acum si realitatea de pe Pamant, pe care o cream.Astfel este construita o mare parte din Neamul Omenesc. Fiecare dintre noi are variantele sale minore dar, in esenta, in felul acesta isi traiesc viata, isi motiveaza alegerile si isi judeca rezultatele. Unii dintre noi nu accepta toate acestea, iar unii accepta doar o parte. Unii accepta aceste afirmatii ca pe o realitate activa – nu pentru ca ele reflecta intelepciunea proprie cea mai profunda, ci pentru ca altcineva le-a spus ca ele sunt adevarate. La un anumit nivel, a trebuit sa te faci pe tine insuti in asa fel incat sa-i crezi. Aceasta se numeste facatura. Nimic din toate astea nu este real.

Sursa inspiratiei: Comuniune cu Dumnezeu – Neale Donald Walsch

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi