Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Articole filtrate după dată: Februarie 2017
Duminică, 12 Februarie 2017 20:51

Rugaciune pentru iubirea de sine

”Astazi, Parinte al universului, te rugam sa ne ajuti sa ne acceptam exact asa cum suntem, fara sa ne mai judecam.
Ajuta-ne sa ne acceptam mintea asa cum este,

Publicat în Perspective
Vineri, 10 Februarie 2017 21:29

Despre dorinta de fericire

Spuneam că noi nu vrem să fim fericiţi.  Noi vrem alte lucruri. Sau, ca să spunem mai precis: nu vrem să fim fericiţi în mod necondiţionat. Sunt gata să fiu fericit, cu condiţia să am asta, ailaltă. Dar  asta ar însemna, de fapt, să-i spunem prietenului nostru, sau Dumnezeului nostru, sau oricui: Eşti fericirea mea! Dacă nu te am pe tine, refuz să fiu fericit."

E atât de important să înţelegem acest lucru. Nu ne putem imagina  să fim fericiţi fără acele condiţii. Cam aşa este. Nu putem concepe să fim fericiţi fără ele. Am fost învăţaţi să plasăm fericirea noastră în ele.

Deci, acesta este primul lucru pe care trebuie să-1 facem, dacă vrem să ne trezim — ceea ce este acelaşi lucru cu a spune: dacă vrem să iubim, dacă vrem libertate, dacă vrem bucurie şi pace şi spiritualitate. În acest sens, spiritualitatea este

cel mai practic lucru din întreaga lume, îi provoc pe toţi să se gândească la ceva mai practic decât spiritualitatea, aşa cum am definit-o eu - nu evlavie, nu devotament, nu religie, nu veneraţie, doar spiritualitate - să ne trezim, să ne trezim!

Priviţi   la   suferinţa   de   pretutindeni,   priviţi   la   singurătatea,   priviţi   la   teama, confuzia,   contradicţiile   din   inima   oamenilor,   la   conflictul   lăuntric,   la   conflictul exterior. Să presupunem că cineva v-a oferit o cale de a scăpa de toate acestea? Să presupunem că cineva v-a oferit o cale de a opri acea teribilă scurgere de energie, de sănătate, de emoţie care vine din aceste conflicte şi confuzie. Asta aţi vrea?

Să presupunem că cineva ne-a arătat un mijloc prin care ne-am iubi cu adevărat unul pe celălalt şi am fi în pace şi iubire. Vă puteţi gândi la ceva mai practic decât asta? Dar, în schimb, voi aveţi oameni ce gândesc că marile afaceri sunt mai practice, că politica e mai practică, că ştiinţa este mai practică.

Ce folos avem pe Pământ, trimiţând un om pe lună - dacă noi nu putem trăi pe Pământ?

Fragment din "Culegere de conferinte spirituale" - Anthony de Mello, Ed. For You

Publicat în Perspective
Joi, 02 Februarie 2017 23:03

Charity Box - Cosul cu alimente

Proiect umanitar de caritate in colaborare cu supermarketul online Cumparaturionline.com pentru a asigura periodic un cos de alimente familiilor din Bucuresti care intampina dificultati financiare si sunt la limita saraciei. Alaturati-va acestui demers prin a ne ajuta sa strangem fondurile vitale pentru a pune in aplicare aceasta initiativa .

Beneficiarii nostri sunt din Bucuresti si provin din urmatoarele categorii sociale:

- familiile nevoiase cu copii mici, care cu putin ajutor pot preveni trimiterea copiilor in centrele de plasament;

- familiile de batrani care se zbat in saracie din cauza veniturilor foarte mici;

- familiile ai caror membri sunt bolnavi, cu datorii si in imposibilitate sa munceasca.

Citeste mai multe pe site-ul asociatiei noastre

Publicat în Fapte bune
Joi, 02 Februarie 2017 22:35

Intelepciunea corpului nostru

Înţelepciunea corpului nostru este un punct bun de pornire în ce priveşte dimensiunile ascunse ale vieţii, deoarece, chiar dacă acestea sunt invizibile, înţelepciunea corpului este extrem de reală, deci, un fapt pe care cercetătorii din medicină au început să-l accepte încă din anii 1980.
Oamenii de ştiinţă au descoperit porţile spre dimensiunile ascunse, la care nu am gândit până acum. Celulele au gândit în locul nostru timp de mii de ani. De fapt înţelepciunea lor este mai veche decât înţelepciunea cortexului, deci, poate fi cel mai bun model pentru singurul lucru mai vechi decât ele, cosmosul.
Oriunde privim simţim ceea ce doreşte să înfăptuiască înţelepciunea cosmică, este acelaşi lucru pe care şi noi dorim să-l împlinim, adică: să mă dezvolt şi să creez, dar principala diferenţă este că întotdeauna corpul meu cooperează cu universul, mai bine cum o putem face noi.
Celulele participă pe deplin la misterul vieţii, deci, este o înţelepciune a pasiunii totale şi angajamentului. Să vedem dacă putem uni calităţile înţelepciunii trupeşti cu dimensiunile ascunse pe care vrem să le dezvăluim.
Înţelepciunea pe care o trăim acum,  ca o identificare cu Inteligenţa Corpului, este:
- Avem un scop mai înalt.
- Suntem în comuniune cu viaţa, în complexitatea sa.
- Conştienta noastă este gata să se metamorfozeze în orice moment, dar ea simte orice există în spaţiul nostru vital.
- Acceptăm pe ceilalţi ca pe egalul nostru, fără a-i judeca sau a avea prejudecăţi.
- Trăim fiecare moment într-o manieră creativă, reînnoită şi nu ne agăţăm de tot ceea ce este vechi sau depăşit.
- Fiinţa noastră este legănată în ritmurile universului, deci, ne simţim în siguranţă şi îngrijiţi.
- Ideea noastră de eficienţă este de a lăsa fluxul vieţii să aducă ceea ce avem nevoie. Forţa, controlul şi lupta nu sunt modul nostru de acţiona.
- Simţim o anumită conexiune cu sursa noastră.
- Suntem programaţi să dăruim, ca sursă a întregii abundenţe.
- Privim orice schimbare, inclusiv naşterea şi moartea ca perspectivă a nemuririi. Ce este neschimbător este un lucru real pentru noi.
La nivelul celulelor, nici unul din aceste subiecte nu sunt aspiraţii spirituale, ci fapte ale existenţei cotidiene.
Scopul mai înalt. Fiecare celulă din corpul nostru este de acord să lucreze pentru bunăstarea întregului, iar bunăstarea sa individuală ocupă locul doi. Dacă este necesar va muri pentru a proteja corpul şi de cele mai multe ori o face. Durata de viaţă a celulei este o fracţiune din propria noastră durată de viaţă. Egoismul nu este o opţiune, nici când vine vorba despre propria supravieţuire a unei celule.
Comunicarea. Celula ţine legătura cu toate celelalte celule. Celulele mesager se străduiesc să înştiinţeze cele mai îndepărtate puncte ale corpului, despre dorinţa sau intenţia altei celule, oricât de mică ar fi ea. Retragerea sau refuzul comunicării ne este o opţiune a celulei.
Conştienţa. Celulele au capacitatea de a se adapta numaidecât. Rămân flexibile, pentru a putea reacţiona la situaţii urgente. Aici comportamentul rigid nu este o opţiune a lor.
Acceptarea. Celulele admit că toate sunt importante, în egală măsură, deci, fiecare funcţie din corp este interdependentă cu cealaltă. A acţiona de una singură nu este o opţiune.
Creativitatea. Cu toate că fiecare celulă are un set unic de funcţii, ele se combină în moduri creatoare. A se agăţa de un comportament învechit nu este o opţiune.
Fiinţa. Celulele se supun unui ciclu universal de odihnă şi activitate. Acest ciclu se exprimă în diferite moduri: nivelurile fluctuante de hormon, presiunea sângelui şi ritmurile digestive, expresia cea mai este somnul. În liniştea inactivităţii, viitorul corpului este plămădit. A fi activ sau agresiv în mod obsesiv nu este o opţiune.
Eficienţa. Celulele funcţionează folosind cel mai mic consum de energie posibil. În mod obişnuit, o celulă stochează hrană şi oxigen în interiorul pereţilor, doar pentru trei secunde. Ea are toată încrederea că va primi ce-i trebuie. Consumul excesiv de hrană, aer sau apă nu este o opţiune.
Conexiune. Datorită moştenirii genetice comune, celulele ştiu că sunt fundamental aceleaşi. Faptul că celulele ficatului sunt diferite de cele ale inimii şi că celulele muşchilor sunt diferite de ale creierului, ele nu neagă identitatea lor comună, care este neschimbătoare.
Dăruirea. Activitatea de bază a celulelor este aceea de a dărui, iar aceasta menţine integritatea tuturor celorlalte celule. Angajamentul total faţă de a dărui face ca aspectul de a primi să devină ceva automat şi este cealaltă jumătate a ciclului natural. A aduna nu este o opţiune.
Nemurirea. Celulele se reproduc pentru a-şi împărtăşi cunoaşterea, experienţa şi talentele, dăruind totul pentru progeniturile lor. Acesta este felul de nemurire practică, deci, ele se supun morţii la nivel fizic, dar o înving la nivel non-fizic. Prăpastia dintre generaţii nu este o opţiune.
Privind tot ce au fost de acord să facă celulele noastre, ne întrebăm dacă nu cumva este un pact spiritual în adevăratul sens al cuvântului?
Prima calitate este a urmări un scop înalt, este identică cu calităţile spirituale ale abandonării şi altruismului. A dărui reprezintă acelaşi lucru cu a-i întoarce lui Dumnezeu ceea ce este a lui Dumnezeu. Nemurirea este acelaşi lucru cu credinţa în viaţa de după moarte.
Misterul vieţii este răbdător şi atent în felul în care i-a permis corpului nostru potenţialul său total să fie relevant.
Suntem cu toţii tributari unei forme şi apoi ne dezintegrăm în concordanţă cu misterul vieţii şi nimic altceva.
În loc să cercetăm misterul vieţii, ca pe o parte intimă din noi înşine, ne purtăm ca şi cum el nu există. După multe vieţi petrecute în haos, suntem oare pregătiţi să lăsăm misterul să ne salveze acum? Există o altă cale?
O cale ar fi să ne gândim şi noi ce fac celulele corpului nostru şi să analizăm dacă şi noi facem în viaţa zilnică ce fac ele.

Fragment din "Cartea secretelor", autor Deepak Chopra

Publicat în Perspective