Acest site foloseste cookie-uri. Daca navigati pe acest site, sunteti de acord cu utilizarea cookie-urilor.

contact@humanitysteam.ro
Ganduri  

Ganduri (42)

Ador sa fiu mama

Mother1Ador sa fiu mama'",asta am raspuns  zilele trecute Catalinei la intrebarea ce imi place sa fac  in viata, si chiar asa este....mi-am dorit enorm de mult un copil, si din pacate a trebuit sa-l astept cam mult, dar a meritat. Cu trecerea timpului mi-am dat seama ca eu vreau sa imi cresc copilul altfel,decit cum am fost crescuta eu,sa nu il mai fac sa creada in "bau-bau",care vine si il duce daca nu doarme,sau nu maninca tot din farurie,sa nu-i spun la tot pasul , "tu esti prea mic,nu poti sa faci asta""....lasa-ma pe mine  sa te ajut!!"Ei bine , eu l-am invatat de mic ca poate sa faca orice,ca intreaga lume  poate fi a lui, si el  trebuie  doar sa descopere cum aceasta lume poate fi cucerita!!I-am dat aripi in ziua in care l-am nascut ,si exact asta am de gind sa fac,sa il las sa zboare,sa se bucure de fiecare clipa, de fiecare noua descoperire,sa il las pe el sa vada lumea asta asa cum isi doreste el,nu sa ai impun eu,  ce si cum sa  o vada!!!

Eu cind eram mica am fost invatata de bunici si de parinti,ca Dumnezeu,e acolo sus in cer,de unde ne priveste si ne judeca atunci cind facem greseli,asa ca am crescut cu aceasta frica,si cu teama ca daca am sa gresesc am sa fiu pedepsita,si asa cum e normal nu am putut trece prin viata fara sa gresesc ,asa ca am inceput sa cred ca Dumnezeu ori e nedrept,orice ce am fost eu invatata e gresit!!Asa ca am inceput sa caut raspunsuri la acest lung sir de intrebari,care s-au adunat in sufletul meu!Si am gasit,l-am descoperit pe Dumnezeu asa cum e in toata splendoare lui,plin de iubire, o iubire neconditionata , am inteles deci ca nu ne poate pedepsi si ca nici nu are sa o faca vreodata,am inteles ca ne-a dariut cel mai de pret dar ,liberul arbitru,asa ca tot ce ne dorim poate fi al nostru,ca El e mereu cu noi,ne supravegheza ca un parinte blind si iubitor,si ne ajuta doar atunci cind ii cerem.Cam asa m-am hotarit si eu sa fiu cu baiatul meu,sa il las sa aleaga singur,ce crede el de cuviinta,atunci cind mi-a cerut autorul i l-am dat negresit,atunci cind a gresit nu l-am certat sau pedepsit,ci prin cuvinte pline de iubire l-am facut sa vada unde a fost greseala,si ce era poate mai bine sa faca,i-am dat curaj si i-am spus ca am sa il sprijin in tot ce face.Cam asa am ales eu sa imi cresc copilul,si pina acum am avut doar rezultate minunate,are 8 ani,si nu ca sa il laud e cel mai bun copil din scoala ,vorbeste 3 limbi,are centura rosie la tae-kwan-do,in mai putin de un an,toata lumea spune  ca e un copil minune,dar eu stiu ca nu e asa ,e un copil normal ca toti copii de virsta lui,doar ca  e un copil fericit,nu rasfatat,a crescut fara frica ca ar putea gresi ceva,a crescut  stiind  ceva ce eu la virsta lui nu stiam,si anume ca Dumnezeu e in inima lui,ca al iubeste, a crescut pina la aceasta virsta fara sa cunoasca  sensul cuvintului "NU POT".El stie ca orice e posibil,e suficient doar sa isi doreasca ceva si  i se implineste,si cind spun asta nu am refer doar la obiecte materiale astea se obtin atit de usor,ma refer de ex atunci cind  si-a dorit sa invete inca o limba straina,sa mai i-a o centura ,sa invete un instrument!!

Dezaprob total parintii care spun copilului :''eu te-am facut eu te omor"!!,oare doar pt asta  a facut acel copil??sau pe cei care atunci cind vin cu o nota proasta copii de la scoala ,se lasa cu bataie si cu amenintari .,sau parintii care nu uita niciodata sa spuna copilului cit de mult a muncit pt ca el sa aiba detoate!!!Oare doar pentru asta aducem copii pe lume??Daca da ,atunci nu trebuie sa ne miram ca traim intr-o astfel de lume,dar daca raspunsul este negativ,atunci sa facem tot ce ne sta in putinta,ca lumea de maine a copiilor nostri sa fie altfel..daca le-am dat aripi atit de mari si de frumoase ,atunci haideti sa ai lasam sa zboare.....

Iubirea este calea...

Iubirea nu este tot ce se declama. Iubirea de semeni pentru ei insisi conduce la inselare si durere. Iubirea are in substanta ceva neconditionat si nesupus determinarilor vietii.

Iubirea autentica izvoraste din cei care sunt in Comuniune cu Dumnezeu, adica cei care au in ei, mai intii, Iubirea de Dumnezeu.

"Dumnezeu este Iubire si cel ce este in Iubire , ramine in Dumnezeu si Dumnezeu ramine in el... Cine Iubeste pe Dumnezeu sa Iubeasca si pe fratele sau" ( Ioan,4,8;16,21)
Iubirea e magica deoarece daca Iubesti, nu ai cum sa mai gresesti!
TOT CE URMEAZA DUPA DRAGOSTE NU MAI POATE FI PUS IN DISCUTIE.
"Iubeste si fa ce vrei! Daca taci, sa taci din dragoste; daca strigi, sa strigi din dragoste; daca indrepti, sa indrepti din dragoste;daca ierti sa ierti din dragoste. Sa fie inlauntrul tau radacina dragostei: din aceasta radacina nu poate iesi decit Binele"(fericitul Augustin)

Din Conversatii cu Dumnezeu (N.D.Walsh) am inteles ca Marele Adevar este ca Dumnezeu nu e separat si noi nu suntem separati. Dumnezeu este in noi. Si Dumnezeu este TOTUL.De aceea,in esenta, NOI TOTI UNUL SUNTEM. Si pentru a fi UNUL si in fapt, trebuie sa invatam sa iubim cu adevarat. Sa dezgropam in noi Iubirea , de sub mormanul de frustrare, tristete, regrete, teama, neincredere, prejudecati si ura. Sa iertam tot si sa acceptam  tot. Si iubirea de sine va veni. Iubirea pentru ceilalti incepe cu iubirea de sine.

Noi Toti Unul Suntem pentru ca, in esenta, NOI SUNTEM IUBIRE.

Iubirea UNESTE, ura dezbina!
IUBIREA este calea, adevarul si viata.
Sa pasim impreuna pe aceasta cale a Fericirii si Prosperitatii pentru toti.

Maestrul Interior

Spunea cineva mai daunazi "L-am citit pe Neale Donald Walsch si nu m-a convins".

Nici nu e nevoie. Neale nu sufera de prozelitism. El a scos la suprafata niste apa. Daca ti-e sete, ai sa o apreciezi. Daca nu, trebuie sa astepti sa iti fie. Orice discutie e de prisos. Daca Neale ar fi trait acum mai multe mii de ani, ar fi scris ceva ce azi numeam Biblie ori o parte din ea. Asa cum cei din vechime ne-au scris in Abecedarul Credintei ce au inteles ei din conversatiile lor cu Dumnezeu, la fel in Conversatiile de azi avem parte de o alta intelegere a Divinului. Nu e nevoie sa inveti ceva din cartile astea, trebuie sa simti ca la fel le-ai fi scris si tu. Sa spui: "da, asta cautam de atata vreme! Setea mea s-a sfarsit aici!"

Am stat intr-o vecinatate a lui Neale si acum Stiu. Nu mai am nevoie sa inteleg cum a conversat el cu Dumnezeu. Acum stiu ce a fost si cum s-a desfasurat. Si mai inteleg si efectele pe care le-a lasat in urma, fiindca le-am simtit toti cei care am fost acolo. Un Maestru nu iti spune niciodata ce sa faci, el te ajuta sa cresti suficient incat sa poti face totdeauna ce iti dicteaza Eu si sa alegi calea ta proprie spre realizarea de Sine.

Fericiti cei care au avut parte pe langa Maestrul Interior si de gasirea celuilalt!

Neale Donald Walsch

Parinte, mesager, prieten, artist, scriitor, maestru, om.

Traim timpuri minunate si avem bucuria de a imparti aceleasi timpuri cu oameni minunati, fara de care lumea ar trai in intuneric fara sa inteleaga ce minunata este lumina din ei insisi.

"In intunericul cel mai negru, sufletul tau omule este lumina ce imparte in cele patru zari cu puterea Dragostei, razele Sfintelor Indrumari!"Acesta este mesajul primit de mine de la scriitorul numit Neale Donald Walsch!Neale Dizzy

Am bucuria sa va spun ca este numai unul din aceste minunate mesaje pe care Neale le transmite in lume, atat de plin de viata si cu atata Dragoste pentru oameni incat viata lui este o Celebrare continua a Iubirii Neconditionate. Cand este pe scena unde petrece la fel de mult timp ca pe drumul spre ea, straluceste! Aducand Lumina acolo unde intunericul pluteste! Minunat!

Citindu-i cartile, am realizat ce oameni minunati suntem si ce om minunat este ! Prin ce magie poate sa faca acest om ca sentimentul lui sa fie si al tau? Daca te intrebi, am sa-ti raspund: Dumnezeu-Dragostea-Intelepciunea, sunt, Magia lui! Ce poate fi mai frumos decat sa fi constient de Dumnezeul din tine cat si de acelasi Dumnezeu din fiecare om? Poate doar comuniunea dintre noi sa fie mai minunata de atat! Si ce minunat este sa ai macar o data in viata" timp" sa te lasi in "voia Domnului/Doamnei" din tine" si sa exprimi si sa imparti Dragostea ta Domnului/Doamnei de langa tine aducand o Dragoste atat de Noua incat, Tu sa fii uimit primul !...asa cum ai iubi un Dumnezeu ce te iubeste Neconditionat!

Daca as avea ocazia sa pot sa-i mai adaug un nume lui Neale Donald Walsch ar fi Neale Donald Walsch Minunatul!

Mai mult nu va mai spun...va las pe voi sa fiti cei ce aleg sa descopere!

Cu Drag din toata fiinta mea !

Cand l-am citit pe Neale...

Eu am citit CCD cu totul intamplator, si cum nimic nu e intamplator inseamna ca asa trebuia sa fie.

Am calatorit cu mintea si cu inima prin multe mistici, din punct de vedere practic am incercat doar trei cai spirituale. Fiecare cale , fie practicata in mod direct, fie doar lecturata si traita la nivel ideatic, m-a imbogatit in felul ei si a contribuit la cresterea mea interioara.

Sunt recunoscatoare tuturor maestrilor mei , directi sau indirecti, care m-au indrumat, tuturor celor care prin scrierile lor au adaugat lectie dupa lectie sufletului meu.

La un momentat cineva mi-a spus ca ma risipesc,  calatorind pe atatea poteci, si ca ar trebui sa ma rezum la o singura cale. Am meditat o vreme la sfatul sau. Dar am decis ca asta i se potriveste lui:) si am mers mai departe pe drumurile mele. Fiinta mea insetata cerea apa vie, si pe unde intorceam capul gaseam cate un izvor. Le-am iubit pe toate la fel de inflacarat, am baut si mi-am astamparat setea, si fiecare sorbitura imi provoca o si mai mare dorinta de adevar, de autenticitate, de viata, de existenta...

Divinul ma chema de pretutindeni, il vedeam in orice cale, dincolo de aspectul discursiv al dogmenlor, dincolo de contradictii care nu faceau decat sa le uneasca intr-un intreg, dincolo de disputele religiose, pur si simplu dincolo de toate si in toate in acelasi timp...

Pe un yahoogroups de wicca si de paganism  am cunoscut o fata, ownerul grupului, care m-a primit de la inceput cu deschidere si prietenie, desi nu eram o practicanta wicca, insa ma atragea sa stiu cum ajung ei la lumina, si am ajuns sa iubesc calea lor , desi nu o practic nici azi. Dar nu despre asta doream sa spun , ci despre altceva. Discutand  cu ea, intr-o zi pe messinger, am intrebat-o: ce cale am eu? Ca merg peste tot si pe nicaieri, ca dorul meu de libertate nu ma lasa sa accept nici o ingradire pe nicaieri, ca as vrea sa merg pe toate caile deodata , caci nici una nu-mi-e straina, si toate imi fac sa tresalete inima de dor. Mi-a raspuns simplu si clar :"calea ta este eclectismul". Nu cunosteam nici macar ce inseamna , mergeam pe o cale fara sa stiu ca e a mea si nici macar cum se numeste:). Mi-a explicat ca de fapt merg pe drumul meu , imbogatindu-ma de peste tot, si ca e foarte bine asa. Sa fac mai departe ce simt.

Asa am si facut, m-am obisnuit cu ideea ca sunt un calator mai neobisnuit, ca drumul meu are mai multe radacini si ramificatii, ca evolutia mea e atipica, rebela  si mi-am acceptat cu seninatate, nu drumul meu :), ci labirintul meu spiritual:).

Pana cand, pe un yahoogroups, ca numai pe ele am calatorit virtual (si acum fac eforturi supraomenesti sa scriu pe un forum , la fel de intortocheat ca si cautarea mea spirituala:)), cineva a trimis in atasament primele doua volume din CCD.

Le-am citit cu sufletul la gura, transfigurata si mirata ca exista o cale care nu condamna nici o alta cale, care ma lasa sa citesc ce vreau si de unde vreau, care nu e gelos pe alti maestrii, si pe alti creatori de religii, care imi spune exact ce vreau eu sa aud, care cunoaste sufletul mai bine ca oricare altul, si care nu doar ca ma lasa sa fiu asa cum sunt , dar care ma incurajeaza sa exprim ceea ce ma reprezinta.

Desigur si Osho m-a lasat  la fel de libera si rebela si de aceea l-am iubit din tot sufletul, Chiar si Iisus spunea "litera ucide , duhul da viata", dar cu toate astea urmasii lui au impus reguli peste reguli care au ucis spiritul datator de viata, si astfel religia sa a murit, si era firesc sa fie asa.

Cand l-am citit pe Neale visam sa existe o cale a lui , dar nu auzisem de HT si ca ea exista. Visam... pentru ca am simtit ca viziunea lui e atat de bogata si cuprinzatoare, incat imi poate satisface setea de divin , imi permite sa fiu expansionata si libera, imi lasa spatiu suficient de manifestare si mai ales ma lasa sa pastrez in inima tot ce m-a construit pana azi, ca nu ma obliga sa reneg caile care m-au nascut si m-au renascut de fiecare data...

Sper din tot sufletul ca urmasii lui sa nu-i ucida calea , cum au facut urmasii lui Hristos, inventand tot felul de reguli limitatoare. Sper ca urmasii lui sa fie la fel de vii, de liberi, de plini de bucurie...

Poate ca a sosit timpul sa existe o religie vie....care sa ramana vie...cat mai mult timp...Chiar si cuvantul "religie" e cam mort, dar nu am gasit altul mai potrivit...

E adevarat ca toate se nasc , traiesc si mor.

La fel si iubirile noastre , la fel prieteniile noastre, la fel si caile spirituale ...

A trai in prezent inseamna si a urma o cale noua, proaspata , un etern inceput....

Sa punem inceput bun pentru HT Romania....

Suntem dragoste

Pe la 9 anisori, mi-am luat ramas bun de la mama mea, care a trecut intr-o alta existenta. Inainte de plecare, a intalnit un suflet care i-a promis sa aiba grija ca fratiorul meu si cu mine sa nu ajungem la orfelinat (era profesoara). Si asa a fost. Am stat in internat si la sfarsitul saptamanii, mergeam la matusa  - sora mamei mele. Matusa era o femeie simpla dar hotarata. Nu de putine ori s-a intamplat sa ma certe, sa-mi spuna ca sunt o muta, rea si ca nu-s buna de nimic. Se supara pe mine caci nu prea vorbeam. Dar la 9 ani, sincer, nu prea stiam ce sfloare galbena.jpga-i spun unui om rece, absorbit de treburile casei si care imi tinea teorii tot timpul. Acest fapt m-a speriat si mai tare si incepusem sa ma intreb de ce ma vede rea, cand eu o iubesc asa de tare. Am devenit si mai "muta" si asta a scos-o si mai tare din sarite!

La cativa ani, s-a intamplat sa ma internez pentru o simpla operatie de apendicita. Profesoara s-a ingrijit de asta, mi-a adus de toate, mancare, fructe , care pe vremea aia nu se prea gaseau si pe langa astea si rigiditatea ei (asa o vedeam atunci). Stateam stinghera in patucul din salon , fiindu-mi teama sa spun ceva, fiindca deja stiam ca nu sunt suficient de valoroasa ca altii sa asculte ce spun. As fi vrut sa vorbesc, sa impart din bunatati cu ceilalti copii, dar mi-era teama. Imi doream mult asta! Cand profesoara a venit , mi-a reprosat ca-s o egoista si ca-s rea, fiindca nu am dat si celorlalti copii din bunataturile pe care le aveam. Si din nou am simtit cum sufletelul mi se rupe in fata acestor acuzatii false. Dar numai eu stiam de ce nu am putut face gestul. Nimeni altcineva nu mai stia.

Crescand, am inceput sa cred in ceea ce simt si usor, usor, acuzatiile altora nu ma mai raneau, fiindca stiam ca nu-s adevarate, totusi nu intelegeam de ce ei ma vad asa.

Acum astea toate au trecut. Cand ma gandesc la matusa zambesc, caci inteleg cat de mult m-a ajutat ea. Zambesc fiindca chiar STIU ca m-a iubit, fiindca inteleg ca "brutalitatea" ei reflecta doar faptul ca-i era cu neputinta sa-si deschida sufletul, sa lase dragostea din ea sa curga catre cei pe care ii iubea. De aceea imi reprosa mereu ... Asa ca, dragii mei, uite cum viata mi-a amintit ca-n spatele aparentelor este dragoste. Ma bucur ca ele s-au tinut de cuvant si mi-au creeat exact contextul de care aveam nevoie. Altfel cum as putea azi sa recunosc strigatul de ajutor, al meu, al semenilor mei, fara sa-l condamn? E doar un fragment fascinant pentru mine.
Va imbratisez cu dragoste. Namaste!

Eternul prezent

Toate se nasc, traiesc si mor. Exista un moment prielnic pentru fiecare intalnire cu destinul.Trupul nostru se naste cu o forma ce se preschimba de-a lungul existentei. El nu  prezinta aceeasi infatisare pe parcursul intregii noastre vieti. De la forma de prunc, plina de o candoare irezistibila, trupul nostru se transforma in permanenta, creste in inaltime, se fortifica si sufera mereu transformari vizibile. Starile sufletesti pe care le traim sufera aceeasi permanenta schimbare. Ne e dat sa cunoastem intregul registru de emotii pozitive sau negative. Psihicul nostru percepe perpetuu o fluctuatie inimaginabila.

Patrunzand in planul ideilor, constatam aceeasi caracteristica, doar ritmul difera.Trupul fizic marea mediterana.jpgsuporta schimbari mai lente, schimbarea starilor e mai rapida, iar in plan mental  gandurile circula cu viteza uimitoare, ca autovehiculele pe autostrada.
In aceasta permanenta forfota si innoire, exista un punct constant, momentul prezent. In fiecare clipa traim un moment prezent, pe care uitam sa-l remarcam si il lasam adesea sa se scurga pe langa noi fara a-i aborda atentia cuvenita. Cum de ne scapa exact momentul esential?

Suntem, datorita experientei trecute pe care o cunoastem, ancorati in istoria personala.Teama de noile experiente, ne tine legati de un domeniu mai accesibil, ceea ce cunoastem deja, uitand ca in acumularea experientei, momentele care ne-au format, au existat candva tot intr-un prezent pe care il traiam. Nevoia de certitudine si siguranta, ne indeamna sa dorim sa pasim mereu pe carari cunoscute. In fata noastra se deruleaza, ca intr-un film, experiente dureroase, pierderea averii, a omului drag de langa noi, a locului de munca, sau dimpotriva, suntem coplesiti de momente de bucurie, nasterea unui copil, nunta, evolutia in cariera. Ne dorim in consecinta sa ne ferim de experientele triste si sa ne asiguram in mod constant ca avem parte doar de evenimente pozitive. In toata aceasta pendulare de la o traire sau alta, nu ne luam ragazul sa ne oprim o clipa si sa observam cum toate trec. Indiferent ce ne dorim, evenimentele oricum se succed, si oricum am dori sa le stabilizam, ele nu se lasa deloc controlate de dorintele si incercarile noastre. Dar, cu incrancere si incapatanare, ne impotrivim desfasurarii firesti a vietii, incercand mereu si mereu sa ne agatam si sa fixam timpul, intr-o pozitie confortabila. Dar el curge impasibil si neinduplecat. Observam de existente intregi, cum surprize la care nu ne asteptam, ne dau peste cap toate planurile, cum socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, ca nu aduce anul ce aduce ceasul, si totusi in micimea noastra ne luptam cu timpul, incercand sa-l facem sa curga in favoarea maruntelor noastre idealuri. E o lupta care ni se pare nedreapta, ne invartim in acelasi cerc vicios, insa roata implacabila a destinului se invarteste fara vrerea noastra, doar dupa legi numai de ea stiute.

O alta capcana in care cadem, e viitorul in care ne proiectam visele si dorintele, si speranta care ne amageste, iar si iar, ca maine va fi asa cum dorim. Dar maine soseste, si e mereu proaspat si nou, si neasteptat si nu se inscrie deloc intre hotarele proiectului nostru. Si ne intrebam uimiti de ce toate acestea. Nu gasim un raspuns foarte clar definit, dar continuam sa inotam impotriva curentului si sa facem iar planuri, pe care dusul vietii, din nou ni le spulbera.
Astfel trupul nostru traieste intr-un prezent cotidian, de la care nu ne putem sustrage, insa sufletul si mintea raman in urma sau o iau inainte, nesuprapunandu-se in mod firesc, peste acelasi moment. Traim prea putin cu adevarat in momentul actual, doar fortati de imprejurari, cand ne inunda intensitatea sentimentelor. In rest, executam ca un robot muncile zilnice, in timp ce mintea zburda nestingherita pe axa timpului, incapabila sa stea un pic locului si sa fie atenta si constienta exact la ce ni se intampla. Si uite asa, ni se scurge printre degetele, exact momentul cel mai pretios, momentul acum, care rezulta din ieri si care il creeaza pe maine. De cate ori, nu trecem fara sa observam stralucirea soarelui sau dansul jucaus al stropilor de ploaie, zambetul unui copil. De cate ori nu ratam o oportunitate de destin, care ni se ofera acum, din neincrederea rezultata din prejudecatile formate ieri sau din teama de a accepta primenirea vietii noastre cu noi elemente aducatoare de imbogatire interioara.

Un alt obstacol este lenea. Pur si simplu din comoditate, mintea noastra refuza sa primeasca noul in fiinta noastra. E mai facil sa facem cum stim noi, ca asa ne-a invatat bunica, decat sa fim in concordanta cu vremurile, care oricum vin peste noi si ne bulverseaza existenta. E mai usor sa spunem: "nu cred", "nu stiu", "nu ma intereseaza" si sa negam informatia care vine spre noi din abundenta. Dar ea vine oricum, si daca nu vrem de buna voie, ne forteaza pana la urma sa o acceptam, caci in jurul nostru exista o permanenta transformare, de la care nu putem sa absentam. Chiulim o zi, chiulim doua, chiulim un an de la lectiile noi de viata si atunci constatam ca am mai ramas repetenti un an si o luam de la capat. Mai absolvim cate o clasa luand nota de trecere, insa existenta nu iarta si ne obliga sa mergem inainte. Adesea nu ne lasa nici daca suntem silitori, insista sa asimilam invataturile sale, si nici nu apucam sa trecem bine un test ,ca apare altul, si altul. Evolutia e infinita iar timpul are rabdare, caci vrem nu vrem  tot trebuie la un moment dat sa luam act de inconstienta  noastra si sa ne trezim. Iar dupa ce ne dezmortim din indolenta si ne facem exercitiile de inviorare, abia apoi incepe calatoria adevarata. Abia apoi incepem sa ne antrenam bicepsii spirituali si sa ne dezvoltam musculatura constiintei,  sa ne hranim cu vitamine celeste, sa-i dam sufletului apa vietii, sa ne imbracam cu haina adevarului, sa ne inarmam cu rabdare si bunatate. Scaldati mereu in arealul subconstientului colectiv, nu vom reusi sa rupem barierele si sa spargem propriul cocon de iluzii in care zbaterea noastra ramane ineficienta.

Un prim pas, pentru a gasi fereastra spre adevarata lume invizibila a sufletului si mintii, dar perfect perceptibila cu ochii spirituali, este trairea in aici si acum. Ea ne ajuta sa evadam din labirintul in care singuri ne-am ratacit, ea ne da puterea sa dezlegam nodurile pe care singuri ni le-am facut prin atasament de senzatiile trupului, de starile sufletesti si de ideile noastre. Orice amanare ne intarzie pe drum, sa incepem asadar, calatoria spre universul interior, acum, iar maine sa o continuam in noul acum care va sosi, si sa nu luam vacanta decat atunci cand am ajuns la destinatie.
AICI si ACUM!

Experienta vietii

Traind - Experimentam

Traind, fiecare isi creeaza propria experienta. Uneori fara sa-si dea seama, atinge pe cei din jur si le schimba universul. Fiecare dintre noi este un creator, desi constientizarea acestui fapt este dificila. Ce s-ar fi intamplat daca, la un moment dat, profesia aleasa ar fi fost alta, daca am fi urmat sfatul parintilor, sau al prietenilor, sau propriul imbold? Daca, daca, daca....... E greu de spus. Nu ne punem astfel de intrebari pentru ca raspunsul pe care ni l-am da noua insine ar fi inexact, pentru ca vrem sa facem fata realitatii iminente. Ar fi fost o alta viata… am fi trait alte experiente, am fi fost acelasi angrenaj in roata vietii noastre.

Asa ca, in loc sa ne punem intrebari, in loc sa cautam raspunsuri si sa gasim solutii pentru problemele noastre, mergem, impinsi de “valul vietii” mai departe, pentru ca si ceilalti fac la fel. Si ceilalti au un serviciu, si ceilalti se lupta pentru supravietuire, si ceilalti au probleme, de ce n-am face la fel? Intrebarile, credem noi, nu-si au rostul in viata tumultuoasa bazata pe material. Totul e o goana dupa pozitie, functie, putere, statut social, casa, masina etc… Si atunci, de ce sa se piarda timpul cu probleme existentiale. Cel mai comod mod de a trai viata este cel de a urma exemplul celorlalti. E deja o cultura, un fel universal de a fi.

Tiparele prin care altii s-au realizat au devenit best seller-uri si sunt apoi copiate si transpuse in viata fiecaruia dintre noi. Cu totii ne dorim sa traim fara grija, sa fim asemeni personajului pe care il admiram, uitand ca, pana si acesta a avut propria experienta pentru a ajunge aici. O experienta proprie de viata, care i-a marcat destinul si astfel, chiar daca nu a constientizat, alegerea pe care a facut-o la un moment dat a fost cea care a determinat succesul ulterior.

Alegerile nu fac parte din cotidian, aceasta e idea ce-i calauzeste pe cei mai multi. De ce? Frica de schimbare, de un alt mediu, de un nou job, un nou oras sau o alta tara in care sa se poata afirma fiecare pe sine este paralizanta. Si atunci, calea cea mai usoara este aceea de a merge mai departe, de a persista in drumul trasat de altii, pe calea batatorita. Orice deviere este sanctionata si nu e privita de societate decat ca o anomalie.

Problema insa e , ca alegerea altora, exemplul altora e individual, nu se potriveste oricui. Nu toata lumea poarta aceasi marime la pantofi.

Iesirea din tipare nu este usoara. Si nu poate fi facuta oricum. Important este ca fiecare sa constientizeze la un moment dat, ca solutia problemelor poate fi o schimbare a atitudinii si mentalitatii.

Trebuie sa-ti traiesti viata, viata ta, cu greselile si succesele tale!

Si mai ales sa inveti macar din propriile tale greseli, sa nu le repeti la nesfarsit.

Traieste in prezent!

Nimic nou sub soare.

Workshop cu Neale Donald Walsch

Chisinau, 7 aprilie 2007

Am plecat la Chisinau fara asteptari prea mari. Doream sa il cunoastem pe Neale Donald Walsch, autor seriei de carti "Conversatii cu Dumnezeu" dar in acelasi timp ne doream putin timp pentru vizitarea orasului. Conferinta a inceput la 9.30, sambata dimineata. Am intalnit un om surprinzator, care prin cuvinte si atitudine ne-a captat atentia pana la ora 22.00 seara, renuntand fara prea mari regrete la ceea ce ne propusesem initial.

Workshop-ul a fost presarat cu glume spumoase, ce au starnit rasul si au detensionat in mod constant pe cei prezenti. Au fost atat romani, cat si vorbitori de limba rusa. Pentru fiecare s-a asigurat traducere.

A inceput cu o scurta prezentare a vietii lui. La 50 ani a suferit un accident grav, a avut nevoie de 2 ani pentru recuperare, ramanand fara servici. A fost perioada in care a experimentat umilinta extrema, fiind nevoit sa cerseasca, sa manance din gunoaie, sa doarma in parcuri. A folosit exemplul personal pentru a da mai multa credibilitate prezentarii ulterioare.

Creatia se manifesta la 3 niveluri. Primul este gandul.Este cea mai mica creatie. Apoi urmeaza cuvantul, care este creator si emite energie creatoare. Urmeaza al treilea nivel- actiunea. Actiunile sunt cuvinte in miscare. Cu cat se vorbeste mai mult despre un lucru, acesta se materializeaza mai rapid.

Noi toti suntem Una. Acesta este logo-ul sub care se desfasoara turul mondial al lui Walsch. Si a fost o idee mentionata des, ori de cate ori s-a ivit ocazia!

Noi suntem ca niste magneti si atragem de multe ori fara sa vrem in viata noastra lucrurile si evenimentele la care ne gandim foarte des. Din aceasta cauza frica este de cele mai multe ori generatoarea intamplarilor din viata noastra.

A accentuat necesitatea ca schimbarea sa se produca nu prin gesturi exterioare si ritualuri, ci prin transformarea interioara a fiecarui individ. Noi in mod gresit vrem ca toti ceilalti sa se schimbe. Vrem ca lumea sa se schimbe, dar nu vrem ca lumea noastra sa se schimbe. O recomandare pentru a incepe aceasta schimbare individuala a fost aceea ca zilnic, de cel putin 3 ori, timp de 10 secunde sa se opreasca fiecare din ceea ce face, sa-si opreasca gandurile, si sa-si permita sa fie prezent total in clipa traita. Neale practica acest mic exercitiu cu "mare disciplina" zilnic, uneori chiar in fiecare ora. Acest lucru de altfel, l-am observat si noi, in timpul workshop-ului.

Erou

Cauti un erou care sa te inspire sa faci fata durerii?

Daca iti doresti vreodata sa gasesti un erou, viziteaza o clinica pediatrica. Daca vrei sa intalnesti un profesor, gaseste un copil care se confrunta cu o boala severa. Copii stiu cum sa faca ca fiecare clipa sa devina importanta. Ei preiau bucuria de oriunde o intalnesc in jurul lor. Durerea este reala, dar copiii stiu cum sa fie indeajuns de liberi astfel incat vietile lor sa fie pline de bucurie chiar si in mijlocul durerii.

Sambata trecuta am avut ocazia sa vorbesc in cadrul unei actiuni de strangere de fonduri pentru o organizatie ce colecteaza fonduri si cauta sprijin pentru a ajuta copiii cu probleme severe ale rinichilor. Cea mai emotionanta parte a diminetii a fost prezentarea povestilor unor copii care se confrunta cu probleme medicale. Nu este uimitor cum copii care se confrunta cu astfel de provocari continua sa se joace ori de cate ori au ocazia, inca rad si inca ne zambesc? Micutul Mathla traieste la centrul de tratament pentru copii cu probleme de rinichi Morningside, in timp ce asteapta sa sufere un transplant de rinichi si unul de ficat. El suporta 4 ore de dializa in fiecare zi (unde un aparat ii curata sangele) si 12 ore in fiecare noapte si isi vede familia o data la trei saptamani. Cu mana sa micuta in a mea, am stat in fata multimii si ne-a aratat tuturor un zambet larg atunci cand toata lumea l-a aplaudat. Deci lectia din aceasta saptamana este dedicata celor 14 copii care asteapta un transplant in aceasta clinica, invaluiti in credinta, si tuturor copiilor ale caror suflete curajoase se confrunta cu astfel de probleme.

Cand eram tanara, spitalele m-au invatat cat de important este sa pastrezi viu copilul din tine. Imi amintesc momentele cand eram imobilizata in patul meu de spital asteptand o operatie pe creier, privind luminile de pe tavan si auzind sunetul facut de rotile patului in timp ce era pus in miscare. Nu a trecut mult timp pana cand am inceput sa ma joc in mintea mea cu luminile din spital. Imi imaginam cum alergam si saream peste luminile care treceau pe deasupra capului meu. Unu... doi... trei si sar peste lumina, aterizand pe tavan.De ce copii reusesc sa faca asta, sa gaseasca bucuria si pacea chiar si in mijlocul experientelor dificile? Si mai ales, de ce nu pot si adultii sa faca acelasi lucru?

Iata de ce...

Cand un copil simte o emotie, o face in proportie de 100%. El nu isi limiteaza si nu isi categoriseste emotiile drept bune sau rele, ci doar le simte. Si pentru ca le simte intr-un mod liber, in curand va fi liber de ele. Ca adulti uitam puterea vindecatoare de a ne lasa sa plangem pana ne linistim, sa radem pana ni se inrosesc fetele si sa ne jucam pana ne amintim ca viata exista doar Acum.

Ca adulti suntem atat de inspaimantati de ziua de maine, atat de prinsi in ganduri dureroase legate de ziua de ieri, incat pierdem clipa de fata. Vreti sa stiti de ce un copil care traieste intr-un spital inca se joaca si rade, inca experimenteaza bucuria? Deoarece camera de tortura a mintii sale inca nu l-a imobilzat complet. Daca traiesti la maxim fiecare moment, chiar si unul dureros... dupa durere vor rasari bucuria, pacea si viata intr-un mod foarte natural. Doar atunci cand mintea ne incatuseaza cu expresiile "trebuie", "este necesar" si "ce se va intampla daca...?", suntem prinsi in suferinte de tortura pe termen lung. Cat de multe dintre suferintele tale de astazi sunt reale? Cat de multe dintre ele sunt doar creatia mintii si gandurilor tale? Cat de multe suferinte ar disparea daca ne-am intoarce la inima inocenta si deschisa a unui copil care se va juca, va rade si va imbratisa cu toata forta sa - chiar si atunci cand asteapta un transplant de rinichi? Infrunta camera de tortura a mintii tale si gaseste copilul din tine care stie cum sa danseze dezbracat in ploaie si imbratiseaza-l cu toata inima ta! Intoarce-te la inocenta copilariei si gaseste bucuria clipei!

Dragoste si bucurie,

Coleen-Joy 

Traducere: Stancu Ciprian

Sponsor principal

Articole pe categorii

Articole noi